Zona Golfului Persic nu a avut parte de prea multă liniște în ultimii 50 de ani. Și, deși multe s-au schimbat în acești 50 de ani, nici astăzi nu este o zonă prea liniștită. Pirateria de stat a devenit noul standard în Golful Persic cu consecințe nefericite asupra traficului naval comercial. Și vorbim de una dintre cele mai importante zone de navigație ale planetei.

Chiar recent, prin vară, citeam în presă despre marinarul român (comandantul navei de altfel) ucis, alături de un marinar britanic (angajat în domeniul securității), în zona Golfului Persic. Cei doi navigau la bordul petrolierului Mercer Street. Petrolierul, aflat în proprietate japoneză şi sub pavilion liberian, este operat de compania britanică Zodiac Maritime care, la rândul ei, este deținută de un cetățean israelian. Atacul a avut loc în Marea Arabiei fiind cea de-a doua navă operată de Zodiac Maritime care a fost atacată în zonă, pe fondul tensiunilor dintre Iran și Israel. Conform sursei citate[1], iranienii ar fi folosit vehicule aeriene fără echipaj (Unmanned Aerial Vehicle – UAV) pentru a ataca nava japoneză sub pavilion liberian operată de o companie britanică deținută de un cetățean israelian. Bineînțeles, Iranul a negat orice implicare.

În cazul cargourilor Fundulea și Plătărești lucrurile erau ceva mai clare: navele erau deținute și operate de o companie de stat din România iar marinarii erau români. Era perioada de glorie a flotei comerciale românești.

Cargoul Plătărești[2] a fost construit în iulie 1986 la Şantierul Naval Brăila și a fost înregistrat la Constanța. Avea o lungime de 130,71 m, lăţimea de 17,68 m și un pescaj maxim de 8,10 m. Deplasamentul era de 8.749 tdw iar echipajul era alcătuit din 38 de marinari.

Cargoul Fundulea[3] a fost finalizat în ianuarie 1980 de Şantierul Naval Galaţi fiind înregistrat tot la Constanța. Avea o lungime de 130,00 m, lăţimea de 17,70 m și un pescaj maxim de 8,10 m. Deplasamentul era de 8.850 tdw iar echipajul era alcătuit tot din 38 de marinari.

După cum se poate vedea, cele două cargouri erau similare din punct de vedere al caracteristicilor tehnice generale. Și au avut parte de evenimente similare. În timpul războiului dintre Irak și Iran (1980 – 1988) navele comerciale românești navigau frecvent în zona Golfului Persic în ciuda pericolelor la care erau expuse. Iar problemele nu au întârziat să apară.

În data de 23 noiembrie 1987, dimineața, cargoul Fundulea, comandat de căpitanul de cursă lungă Radu Ion Lupu a fost bombardat cu rachete lansate de la bordul unei vedete militare, care nu avea pavilion sau alte însemne. Nava românească, încărcată cu praf de marmură din Italia pentru Kuweit, intrase în Strâmtoarea Hormuz dinspre Bandar-Abas (Iran). O vedetă militară a contactat-o prin radio cerând informații despre numele navei, pavilion, destinație și încărcătură. După primirea răspunsurilor de la comandantul navei, vasul militar iranian a simulat o întoarcere spre Nord, către Iran, apoi s-a întors brusc şi a deschis focul de pe prova, unde avea montată o rampă cu lansatoare de rachete. O rafală de opt proiectile cu napalm[4] a lovit nava românească în principal în zona castelului rănindu-l foarte grav pe comandantul navei care până la urmă a decedat. Fundulea a luat foc, în timpul aceluiaşi atac fiind răniți și bucătarul navei precum şi alţi marinari.

În urma apelului SOS lansat de Fundulea au răspuns mai multe elicoptere militare și civile care au început să survoleze zona atacului. Prima navă care a oferit ajutor echipajului românesc a fost o vedetă militară din Oman, urmată de remorcherul olandez Nice Tango care a și inițiat stingerea incendiului cu ajutorul tunurilor de apă din dotare. După ce focul a fost stins, a mai venit în asistență și remorcherul Nice Tulip de la aceeași firmă. Fumegând, Fundulea a fost remorcată până într-un port din Emiratele Arabe Unite de remorcherul Nice Tango. După opt luni, a fost adusă în țară de remorcherul românesc Hercules din dotarea Grupului de Salvare, și băgată în șantier la Galați pentru reparații generale.

Gurile rele susțin că iranienii ar fi atacat cargoul românesc întrucât aveau informații că transportă arme pentru Irak. Dar, în acest caz, mai simplu ar fi fost să abordeze și să controleze nava românească…

După câteva zile, în data de 26 noiembrie 1987 (24 noiembrie, a doua zi, conform altei surse citate), AP News[5] scria despre un nou atac iranian împotriva unui tanc petrolier românesc, Dacia.

“Aici petrolierul Dacia. Vă rugăm ajutor de urgență! O navă de război iraniană a tras asupra noastră iar motorul este în flăcări. Vă rugăm ajutor de urgență! (″Attention all ships, I am being challenged and fired upon by an Iranian warship! We need immediate help.″)

Chiar dacă aparențele indicau drept victimă petrolierul românesc Dacia, cei de la NAVROM au infirmat știrea, indicând că adevăratul petrolier Dacia era de fapt în Marea Neagră. Situația a fost parțial lămurită după alte 24 de ore de angajații Lloyd’s Shipping Intelligence Unit din Londra care aveau să afirme că nava atacată de iranieni pe 24 noiembrie 1987 sub numele Dacia aparținea de fapt companiei kuweitiene Kuwait Oil Tanker Co. iar numele său real era Umm Al-Jathathel. Nava kuweitiană care pretindea că este românească era de fapt asemănătoare cu Dacia (ambele erau produse în Japonia după un proiect japonez) însă rămâne un mister de ce kuweitienii au ales să se dea drept români.

Că situația era „complicată” în Golf se știa încă din toamna lui 1980 când un cargou românesc – Olănești, a fost prins în focul luptei pe când se afla în zona iraniană a căii navigabile Shatt al Arab[6]. Operatorul radio al navei românești a spus presei că a văzut două nave indiene scufundate de focul mortierelor iraniene în timp ce supraviețuitorii aflați în apă erau mitraliați. Acesta a mai spus că echipajul navei românești a sărit peste bord abandonând nava și a înotat până la o insulă aflată în partea irakiană a căii navigabile. Mai multe detalii despre acest episod dramatic puteți citi și aici.

Nici un an mai târziu, în data de 8 iulie 1988 a venit rândul cargoului Plătărești, comandat de Vasile Berbec. Acesta a fost bombardat cu rachete de o vedetă militară în timp ce naviga încărcat cu cherestea pentru Kuweit, în dreptul Insulei Farsi (Iran)[7]. Nava românească a fost avariată, dar a reușit să-și continue marşul.

Presa română nu a relatat nimic despre aceste atacuri chiar dacă publica știri despre războiul dintre Iran și Irak. În noiembrie 1987, chiar în timpul atacului iranian împotriva cargoului Fundulea, prima pagină a ziarelor era ocupată de vizita conducătorului suprem în Egipt. Paradoxal, ultima vizită oficială a conducătorului suprem a fost în… Iran.

scanteia_1987_11_14077

După anul 1990, Plătărești a mai purtat numele „Sammarina 3“ (1995), „Paico“ (2005; pavilion: Panama, armator: „Sammarina Shipping“ – România) iar Fundulea a mai purtat numele „Atilla K“ (1992), „Fundulea“ (1996) şi „Simona“ (1996). A fost tăiat la Aliaga, în ianuarie 2000.

În august 2006[8], platforma de foraj Orizont aflată în apele Golfului Persic a fost atacată cu focuri de tun de o navă militară iraniană, apoi a fost sechestrată împreună cu întreg echipajul, pe fondul unei dispute comerciale cu o companie iraniană… Se pare că năravul iranienilor de a-și rezolva disputele comerciale sau diplomatice cu ajutorul forței nu este tocmai o noutate… În ultima perioadă, această practică a fost calificată, incorect poate, drept „piraterie de stat”.

---

Surse:

[1] https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/oficial-israelian-petrolierul-aflat-in-largul-omanului-pe-care-au-murit-un-roman-si-un-britanic-ar-fi-fost-atacat-de-o-drona-iraniana-1616927

[2] https://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/atacul-asupra-cargoului-plataresti-1988/

[3] https://rezistenta.ro/cargoul-fundulea-a-fost-atacat-cu-rachete-comandantul-navei-a-fost-ucis/

[4] https://constanta.ro/2018/01/29/dosarul-flota-1/

[5] https://apnews.com/article/60eb2d6dc47d76312fb25558d64e5d53

[6] https://ufdc.ufl.edu/AA00031661/02199

[7] https://marinarii.ro/cargoul-plataresti-sammarina-3/

[8] https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/deschidere-editie/recidiva-iraniana-45015.html

Citește și:

Flota României în anii ‘50

Termenul săptămânii: „Jolly Roger”