×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelordirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudedragajdragordragor maritim clasa Muscaelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo BoatmusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 TriumfsabordsaicaSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcoufTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de racheteViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Bateriile de coastă în Războiul de Independență


Marina română înainte de Războiul de Independență (1877 – 1878)

În 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor şi în Ţara Românească realizându-se astfel „Unirea Mică”. Noua marină, constituită în urma acestui act, este denumită „Corpul Flotilei de Dunăre”, primul ei comandant fiind colonelul Steriade, fost comandant al flotilei moldoveneşti, adjunctul său fiind căpitanul Petrescu, fost comandant al flotilei muntene. Steagul flotilei este tricolorul, dispus pe orizontală, de sus în jos, în ordinea roşu, galben şi albastru.

Sistemul de recrutare al tinerilor marinari a fost reformat începând cu anul 1862 și s-au adus modificări ținutei marinarilor prin introducerea unei noi uniforme începând cu anul 1861, după modelul celei franceze. Așa cum era și normal, s-a acordat o atenție deosebită instrucției şi perfecționării echipajelor, în acest scop fiind aduși în octombrie 1861 instructori francezi. S-au făcut eforturi în vederea trimiterii tinerilor ofițeri români la specializare în Franța, unii dintre primii ofițeri care au beneficiat de aceste burse fiind Nicolae Dumitrescu Maican şi Ion Murgescu.

În 1864 este introdusă în serviciul flotilei prima navă cu aburi – România şi este înființat un atelier de reparații și construcții navale care a constituit baza arsenalului flotilei de mai târziu. De asemenea, prin legea din 10 ianuarie 1864 se hotărăște acordarea de credite pentru construcții navale, lege în baza căreia a ajuns în tânăra flotilă românească nava Ștefan cel Mare construită în Austria. Tot domniei lui Cuza îi datorăm şi instituirea denumirii de marinar în locul celei de soldat, în cursul anului 1865. În 1873 soseşte în ţară canoniera Fulgerul, comandată la Forges et Chantiers de la Mediterannee din Toulon în 1872 şi şalupa torpiloare Rândunica, comandată la Londra în 1875.

Situația tot mai tensionată de la sud de Dunăre (răscoalele sârbilor și bulgarilor din 1875 – 1876) a determinat guvernul român să sporească fondurile alocate flotilei care a beneficiat din plin și de măsurile luate de Nicolae Dumitrescu Maican și de Ion Murgescu pentru o mai bună organizare și instruire a echipajelor, cum ar fi voiajul maritim al canonierei Fulgerul desfășurat în 12 – 17 octombrie 1875 sau tragerile de pe canalul Oceacov din Delta Dunării din 21 – 24 octombrie 1875.

Războiul de Independență a surprins mica flotilă română în plin proces de dezvoltare însă nicidecum pe măsura flotei turcești. La data începerii războiului, turcii dispuneau pe Dunăre de o forță net superioară constând în canoniere fluviale de 330 de tone – de clasă Feth-ül İslâm, forță suplimentată prin aducerea de la Sulina la Măcin a două canoniere cuirasate, „Lufti Gelil” și „Duba-Seifi”.

La cererea aliatului rus, guvernul român a pus la dispoziția acestuia cele 4 nave militare românești: România, Ștefan cel Mare, Fulgerul și Rândunica care au fost armate cu ofițeri și marinari ruși, cu excepția mecanicilor/piloților care nu puteau fi înlocuiți cu ușurință. Printr-un Înalt decret din 10 Mai 1877, maiorul Murgescu Ion, fostul comandant al flotilei române, este atașat pe lângă comandamentul flotilei rusești.

După transferul navelor românești către ruși se punea problema de a găsi o utilitate marinarilor români care, deși rămași fără nave, reprezentau totuși o forță înalt calificată. Prin urmare, se ia decizia folosirii acestora pentru a deservi bateriile de coastă amplasate de-a lungul Dunării.

Organizarea bateriilor de coastă în timpul Războiului de Independență

Prin ordinul Ministerului de Război nr. 4161[1] (aprilie 1877), generalul Cernat ordona colonelului Dunca, comandantul artileriei Corpului 1 Armată:

„Pentru serviciul gurilor de foc de coastă (n.a. compuse din tunurile de mare calibru ce se primeau de la armata rusă, 16 tunuri și 12 mortiere de 150 mm), precum și pentru parcul de artilerie al acestui material se hotără următorul personal:

Maiorul N. Demetrescu Maican, Comandantul corpului Flotilei (…), va comanda toate bateriile armate cu tunuri de coastă. (…) De asemenea pentru serviciul acestor guri de foc s-au trimis trei sute două zeci oameni cu cadrele inferioare respective. Acești oameni sunt în majoritate din corpul flotilei iar restul din Divisionul de Pompieri București. (…) Acest personal de ofițeri și trupă are să sporească căci bateriile de asediu existente deja se vor completa cu opt tunuri de 12 B.G. Model 1863 sistem francez.

Cum vedeți, Domnule Colonel, acest serviciu al bateriilor de coastă, fiind un serviciu creat pentru întâia oară în armata noastră (…).”

Bateriile de coastă de la Calafat făceau parte dintr-un sistem de apărare mai amplu care se intindea de la Calafat la Barboși, pe o lungime de 650 km. De-a lungul acestui sistem de apărare a liniei Dunării existau mai multe puncte întărite în afara celor de la Calafat: la Gruia, Bechet, Nicopol, Silistra, în zona podului de cale-ferată de la Barboși și pe aliniamentul Focșani – Nămoloasa.

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Sursa foto: cartula.ro

Lucrările de apărare de la Calafat au demarat în primăvara anului 1877 pe fondul unor amenajamente deja existente, lucrările fiind finalizate la 15 mai, parte din bateriile de câmp fiind transformate în baterii de coastă. Acestea erau compuse din[2]:

  • Bateria nr. 1 Carol I la nord de oraș armată cu două tunuri de 150 mm deservite de 20 de tunari;
  • Bateria nr. 2 Elisabeta era situată lângă grădina publică și era armată cu 4 tunuri de 150 mm deservite de 60 de oameni;
  • Bateria nr. 3 Mircea la vestul orașului armată cu 5 tunuri de 150 mm deservite de 80 de oameni. Lângă ea era amplasat telegraful cu care se uneau toate bateriile și punctul de observație. În vecinătatea sa fusese construită luneta nr. 5 Cuza, post de infanterie și de observație care putea opera și un tun de 120 mm;
  • Bateria nr. 4 Ștefan cel Mare, în afara orașului, către sud, unită cu bateria Mircea printr-o tranșee. Era dotată cu 3 tunuri de 150 mm și cu 4 tunuri de 120 mm franceze deservite de 60 de oameni;
  • Bateria nr. 5 Mihai Bravul înarmată cu 15 tunuri de câmp;
  • Bateria nr. 6 Renașterea înarmată cu 6 mortiere de 150 mm deservită de 40 de oameni;
  • Bateria nr. 7 Independența, împărțită în Independența 1 cu 2 tunuri de 150 mm și 5 de 120 mm deservite de 80 de oameni și Independența 2 dotată cu 6 mortiere de 150 mm, deservite de 40 de oameni; și
  • Bateria nr. 8 Basarab pe Măgura Evreilor (cea mai înaltă poziție din zonă) armată cu 3 tunuri de 120 mm deservite de 40 de oameni.
baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Sursa foto: https://www.aesgs.ro/

Foarte interesante sunt și regulile de angajare cu foc a inamicului emise la 22 mai 1877 care, în opinia mea, reflectă într-o oarecare măsură naivitatea și romantismul epocii[3]:

„Bateriile noastre nu vor trage decât după ce turcii vor trage. Dacă turcii continuă tragerea, atunci bateriile noastre vor trage după fiecare foc al turcilor. După încetarea focurilor turcilor, vor înceta și focurile noastre, fără a adăsta alt ordin.”

Aceste instrucțiuni sunt completate în aceeași zi de maiorul Nicolae Dumitrescu Maican:

„În caz când bateriile inamice ar începe focul în astă noapte, domnii comandanți se vor conforma următoarelor: Bateria Mircea va răspunde la fiecare foc al inamicului. După patru focuri de la bateria Mircea, va răspunde 3 focuri bateria Elisabeta. Dacă inamicul continuă focul, va începe din nou bateria Mircea după cele trei focuri de la Elisabeta etc.”

Instrucțiunile maiorului Maican erau menite să ajute bateriile să-și regleze tragerile pentru că, dacă toate bateriile ar fi tras în același timp le-ar fi fost foarte greu să-și identifice propriile lovituri și, pe cale de consecință, să-și regleze tragerile.

Dotarea tehnică a bateriilor de coastă

În schimbul navelor, Rusia a transferat României șaisprezece tunuri Lavrov[4], calibru 152,4 mm, model 1877. Aceste tunuri au echipat bateriile româneşti Carol, Elisabeta, Mircea şi Independenţa I, de la Calafat, în anul 1877, fiind, după cum spuneam mai sus, deservite de marinarii români. Cu aceste tunuri s-a bombardat cetatea Vidin pe tot parcursul războiului.

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Artileriști ruși pe linia Dunării în 1877 Sursa foto: https://www.aesgs.ro/

Ţeava tunurilor ruseşti sistem Lavrov era fabricată din bronz, iar închizătorul era de tip „pană”. Greutatea ţevii (cu închizător) era de 2235 kilograme, greutatea totală a tunului, cu afet, fiind de 4500 kilograme. Greutatea proiectilului tras de acest model de tun era de 35,8 kilograme. Viteza iniţială de ieşire a proiectilului la gura ţevii era de 325 metri/secundă. Bătaia maximă a tunului era de 5300 metri.

Performanţele de tragere a tunurilor Lavrov, deşi moderne, nu au fost pe deplin satisfăcătoare. Proiectilele erau de calitate slabă şi explodau în aer înainte de a lovi ţinta, iar două tunuri au necesitat înlocuirea cu altele noi, din cauza spargerii închizătoarelor în urma unor defecţiuni de fabricaţie.

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Sursa foto: Militari romani. Album Suvenir din Resbelul 1877-1878

Mortierele calibru 152,4 mm, model 1877, au completat armamentul bateriilor de coastă din zona Calafatului fiind, conform sursei citate[5], cumpărate de România de la ruși în 1877. Ţeava mortierelor ruseşti era fabricată din bronz iar greutatea ţevii (cu închizător) era de 1572 kg, greutatea totală a mortierului, cu afet, fiind de 3400 kg. Greutatea proiectilului tras de acest model de mortier era de 30,7 kilograme. Viteza iniţială de ieşire a proiectilului la gura ţevii era de 231 metri/secundă iar bătaia maximă era de 3600 m.

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Diorama Bateriei Perseverența

De asemenea, unele baterii au fost dotate și cu tunul-obuzier de 12[6], sistem La Hitte, de producţie franceză, în esență o piesă de artilerie de câmp care s-a aflat în dotarea armatei române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În Principatele Unite, tunurile-obuzier de 12, împreună cu tunurile franceze de 4, au fost în dotarea armatei române până în anul 1873, când au fost date artileriei teritoriale şi înlocuite cu tunurile Krupp, model 1868. Ele par să fi fost „resuscitate” cu ocazia Războiului de Independență.

Tunul-obuzier de 12 avea calibrul 121,3 mm, greutatea ţevii de 610 kilograme, cu şase ghinturi. Lungimea ţevii era de 2066 mm. Ţeava avea şase ghinturi trapezoidale, spre dreapta. Împreună cu afetul cântărea 1940 kg, iar chesonul avea 1300 kg. Putea să tragă trei tipuri diferite de muniţie: obuze, şrapnele cu gloanţe şi cutii cu mitralii. Tunul-obuzier de 12 avea proiectile prevăzute cu focoase percutante.

Greutatea unui obuz era de 12 kilograme, viteza de ieşire a proiectilului la gura ţevii fiind de 310 metri/secundă. Forma proiectilului tunului-obuzier de 12 era cilindro-conică, cu aripioare stabilizatoare, ceea ce era un mare progres în asigurarea unei traiectorii ferme, spre deosebire de ghiulele de formă sferică, ce aveau performanţe slabe de tragere. Greutatea săculeţului cu pulbere varia între 300 şi 500 grame. Bătaia maximă a tunului-obuzier de 12 era de 3000 metri.

Scufundarea canonierei cuirasate Podgorița

Scufundarea canonierei cuirasate Podgorița este o acțiune eminamente românească și reprezintă un prim test al tinerei marine militare române. Un test pe care l-a trecut cu bine.

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Canoniera Podgorița Sursa foto: Revista Modelism

Apariția primelor nave cuirasate precum și lupta dintre USS Monitor și CSS Virginia (ex – USS Merrimack) despre care am mai scris mai demult (articol ce poate fi recitit accesând acest link) au schimbat pentru totdeauna luptele navale și i-a determinat pe britanici să afirme: „Dacă noi, britanicii, aveam până ieri 149 nave de război de prima clasă disponibile imediat, astăzi nu mai avem decât două, Warrior şi Ironsides.”

Marina otomană a tras învățămintele de rigoare și, în 1863, a comandat în Franța[7], la șantierul naval „SA des Forges et Chantiers de la Méditerranée, La Seyne” cinci canoniere cuirasate. Acestea au fost clasificate ca monitoare fluviale – „Zırhlı Duba” iar clasa a fost botezată după numele primei nave – „Feth-ül İslâm”.

Conform sursei citate [7], nava care ne interesează pe noi, Podgorița, avea un deplasament de 335 tone și avea următoarele caracteristici generale: lungimea de 31,5 m, lățimea de 9,8 m și un pescaj de 1,7 m. Era o construcție metalică și beneficia de o cuirasă[8] de 33 cm la mijloc, ce se subția către extremități (prova și pupa) unde avea 16 cm. Puntea era protejată de plăci groase de 9,5 mm instalate pe o „saltea” de lemn de 27,9 cm. Era dotată cu patru tunuri de mare calibru (Armstrong, 150 mm) instalate într-o cazemată centrală, câte două în fiecare bord.

Pe cazemată erau instalate tunuri ușoare (posibil 6 tunuri ușoare de 76 mm instalate în 1871) ce puteau trage în toate direcțiile, spre deosebire de cele grele din interior care erau fixe. De asemenea, canoniera era dotată cu torpile cu școndru montate la prova și la pupa.

Erau motorizate cu două mașini cu abur ce produceau 290 CP, propulsia fiind asigurată de două elice cu câte patru pale fiecare. Viteza era de 8 Nd în apă moartă.

Canoniera cuirasată Podgorița acționa în amonte și în aval de zona Vidinului constituind un pericol real pentru trupele noastre. Însă, o dată cu venirea iernii, către finalul lui octombrie turcii decid să ancoreze canoniera împreună cu alte nave mai mici în vederea iernării. În acest scop decid să adăpostească navele în spatele insulei Chiftele, care formau cu malul Dunării un braț îngust. Insula este situată în dreptul km 778 și aparține Bulgariei. Țărmul turcesc era înalt și bine împădurit iar navele au fost camuflate foarte bine de vegetația insulei. În acel moment soarta navei otomane a fost pecetluită.

În scopul scufundării canonierei, comandamentul român dispune înființarea bateriei Perseverența sub comanda maiorului Maican. Acesta alege pentru dotarea noii baterii mortierele de 152,4 mm întrucât poziționarea canonierei – în spatele ostrovului Chiftele și modul în care era dispusă cuirasa acesteia impuneau folosirea focului indirect. Bătălia[9] a fost descrisă de contraamiralul Nicolae Negrescu în lucrarea sa publicată în 1906 – „Istoria marinei române în secolul XIX”:

baterii de coasta razboiul de independenta 1877
Schița câmpului de luptă

„Această baterie era compusă din 3 tunuri de 9 cm, din bateria 3 a regimentului 1 de artilerie, care s-au asezat, 2 la pichetul Canapa şi 1 într-un punct intermediar, între pichet și bateria Perseverența; ea era îndreptată în contra bateriei inamice, care proteja canoniera, deși nu se putuseră determina nici numărul și nici felul tunurilor acestei baterii.

În noaptea de 6 spre 7 noiembrie, sublocotenenţii Mănescu Constantin şi Mardari Nicolae, împreună cu 32 marinari, destinaţi ca servanţi, aduc de la Renașterea 3 mortiere pe care marinarii le legară, sub direcţia locotenentului Contescu din artilerie, cu lanţuri și cu pârghii tari sub osia unor ante-trenuri de asediu; în același timp se cară în 3 furgoane şi muniţia necesară, câte 200 lovituri de piesă. A doua zi de dimineaţă, se primește de la lt. colonel Gorjan un stâlp înalt străbătut de lungi cuie de lemn, care se instală ca observator de ochire în apropierea bateriei.

Focul se începu în ziua de 7 noiembrie, o ceață groasă, care împiedică vederea, nu s-a ridicat decât pe la orele 11, când maiorul Maican trecu în ostrovul Canapa, pentru a dirija tragerea. Cu ajutorul unei lunete se observară detaliile canonierei, ale cărei suprastructuri erau demontate pentru a nu se zări pe deasupra sălciilor, apreciindu-se distanța cu aproximația ce vârfurile triunghiului format din pozițiile ocupate de observatorul din Canapa, dar cum loviturile bateriei de câmp se amestecau cu ale mortierelor și împiedecau regularea tragerii, li se ordonă să tacă.

Turcii răspunseră de pe mal prin focurile unei baterii Whitworth, a cărei preciziune era destul de mare; sub focul ei, maiorul Maican trecu prin observator la baterie pentru a controla încărcăturile și luă apoi cu dânsul 3 soldați telegrafiști care instalară un post telegrafic în insulă, legându-l cu bateria. Primele lovituri fură bune; se continuă atunci cu tragerea mortierelor pe rând, până la orele 3:40 p.m., când la a 77-a lovitură, se văzu pe puntea canonierei un fum gros la provă, urmat de o detunătură; puțin după aceea se putu observa cum bastimentul începe să se scufunde prin provă. Atunci începu și echipajul să-l părăsească, ascunzându-se pe mal. Canoniera mai fu lovită de 3 ori, după ce se trăseseră 112 focuri; cu dânsa s-au dus la fund remorcherul și şlepurile. Turcii părăsiseră locul după ce focul lor abia reușise să rănească un singur om. La 4:30 seara, totul reintrase în liniște și se putu telegrafia rezultatul generalului Lupu, comandantul corpului de armată, de la care maiorul Maican primi a doua zi, opt noiembrie, următoarea telegramă, cu no. 19:

„Te felicit pentru inteligența conducerii operaţiunii, sfărâmării şi scufundării monitorului. Am raportat pe dată faptul M.S. Domnitorul. Prezentaţi-mi pe dată, prin comandantul diviziei, ofiţerii şi gradele inferioare care merită recompense.”

Acest succes era cu adevărat un fapt însemnat de război, căci turcii nu mai aveau pe toată Dunărea de sus, nici un mijloc de apărare și şalupele noastre putură efectua, de aci înạinte nesupărate, transporturile de trupă, muniţiuni şi proviziuni, pe toată întinderea ei, de la Vidin până la Nicopole.”

După război Podgoriţa a fost ranfluată şi reparată, intrînd în componența flotei ruse sub denumirea Nicopole, pînă în 1892 cînd i se pierde urma.


Articole similare:


Surse bibliografice:

[1] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 170 – 171, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[2] „Oțel, aburi și torpile – Marina în Războiul de Independență”, pag. 23 – 26, Cristian Crăciunoiu, Raymond Stănescu, Editura Modelism, 2001

[3] „Oțel, aburi și torpile – Marina în Războiul de Independență”, pag. 29, Cristian Crăciunoiu, Raymond Stănescu, Editura Modelism, 2001

[4] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Tunul_Lavrov

[5] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mortierul_calibru_152,4_mm,_model_1877

[6] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Tunul-obuzier_de_12

[7] https://en.m.wikipedia.org/wiki/List_of_major_surface_ships_of_the_Ottoman_steam_navy

[8] Revista Modelism Internațional nr. 2/1995, pag. 7, 14

[9] Revista Modelism Internațional nr. 2/1995, pag. 7, 14




Comments:


    robi :

    Foarte bun articol!

    Tony :

    F. interesant, Nicolae. Multumesc.
    Ai mai aflat o fintura din istoaria neamului si a armatei romane.
    Diferenta de trecut e ca atunci aveam conducatori vizionari, acum viziune nada si ahizitii de kko.
    Asta e marea diferenta, atunci se vroia sa avem o armata dotata si in stare sa lupte, acum doar ne prefacem ca avem armata si lucram din greu la pdf-uri si asteptam pensiile…
    Deci comandantul Dunarii – intregii Dunarii si a marieni militare – era un colonel, adjunct un capitan. Acum, N-spe mii de generali si colonei de mukava … toti asteptind pensia …. interesul fata de tara asta = 0.
    Avem conducatorii pe care ii meritam… din pacate.
    Atita timp cit orice idiot are drept de vot, fara sa fi terminat o scoala sau o profesionala, sa stie sa faca ceva, avem rezultatele astea. La asta adaugam tradatorii de tara, din comisiile de aparare, „parlamentari” fara nimic in cap, profund corupti, care nu ar avea ce sa caute in fruntea tarii sau in vreo comisie de aparare.
    Vizita la ambasada rusa = tradare de tara !!!
    ==>> PUSCARIE pe viata !!! Asa ar trebui, judecati sumar, condamnati si incarcerati.
    Din pacate, no balls … nema vointa – ca doar sint toti o apa si un pamint. Corb la corb nu scoate ochii. Unde-s aia 300 de parlamentari ? De ce nu se respecta referendumul de acum citiva ani ?
    Redistribuirea cadrelor, cea mai mirsava actiune a neo-comunistilor – PSD, PCR, PDL, etc …
    Maa, ciuca, hai draq odata cu Damen, ca dupa francezi raminem cu Delfinu’ si atit.
    Rachete ne trebuie, pe toate navele, AA si AN, daca vrem sa facem ceva in balta de la noi. Altfel, stam pe tarm, cu baterii de coasta-rachete, si aia e.

      rnhs :

      Tony, ma bucur ca ti-a placut. In primii ani ai Romaniei moderne am avut norocul unor oameni de calitate, desi sa stii ca erau si ei doar oameni, cu interese proprii s.a.m.d. Erau insa educati si patrioti si reuseau sa puna interesul national mai presus de cel propriu atunci cand era cazul.
      Referitor la restul comentariului, desi iti inteleg frustarea si revolta, n-as vrea ca aceasta pagina sa devina doar alt loc de defulare. Asa cum bine ai spus, avem conducatorii pe care ii meritam.
      Te invit sa comentam pe orice subiect doresti, on topic bineinteles, dar sunt realmente satul de politica. Stiu, e importanta, dar daca doar discutam despre asta si ne varsam naduful pe ici pe colo, fara a face nimic concret, chiar nu ma mai intereseaza. Sper sa ma intelegi.

    sorin.vasile :

    multumesc

    mihaistoian :

    Felicitari pentru documentare si prezentarea faptelor intr-un articol bine scris!

    MirceaS :

    Pasionant si inedit.
    Multumesc mult Nicolae !

    psycho :

    viața bate filmul.
    interesant ,inedit si educativ.

    Dinu :

    Nu stiam episodul, multumesc Nicolae.
    foarte fain articolul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff