Aproape în permanenţă avem ştiri de prin Rusia cu privire la construcţiile lor navale, dar sunt câteva care chiar mi-au atras atenţia. Aşa că le vom lua pe rând cu invitaţia pentru voi de a le detalia citind articolele originale ale căror linkuri sunt inserate în articol.

Fregata de clasă „Amiral Gorshkov” încă nu a intrat în serviciul marinei ruse după ani şi ani de teste. Fregata cu pricina ar trebui să fie „calul de bătaie” al flotei ruseşti şi, deşi pare un proiect foarte bun – cel puţin mie îmi place, ruşii au tot avut probleme cu ea: mai întâi „războiul” cu Ucraina i-a pus în situaţia de a „reinventa” turbinele navale pe gaz iar sistemul de luptă antiaeriană pare să aibă nişte probleme cărora nu reuşesc să le dea de cap. Ştirea o găsiţi aici

Navele Proiect 22350 au un deplasament de 4500 de tone şi o viteză de 29 Nd fiind înarmate cu rachete Oniks şi/sau Kalibr şi cu un sistem antiaerian Poliment-Redut. Se estimează că Marina Rusă va primi şase astfel de unităţi până în 2025.

Deşi nu le-au dat de cap, prima navă din clasă nefiind încă operaţională, ruşii continuă totuşi să construiască noi unităţi … Mă întreb cum de unii dintre cei mai buni constructori de sisteme antiaeriene din lume nu reuşesc să facă unul decent pentru aceste fregate. Specific lor, ştirile sunt multe şi, uneori, contradictorii… Din altă sursă aflăm că, de fapt, astăzi, prima unitate va fi acceptată de Marină în cadrul unei parade navale ce se va desfăşura în Sankt Petersburg. Aşa că, staţi cu ochii pe Russia Today astăzi! 🙂

Mai departe aflăm că biroul de proiectare Malakhit este în sfârşit „pregătit” să creeze un sistem de propulsie AIP (Air Independent Propulsion) pentru submarinele non-nucleare ale Rusiei şi nu numai. Această ştire mă conduce imediat la două concluzii:

1. Rusia şi-a dat seama că o să înceapă să piardă din clienţii tradiţionali în lipsa unei propulsii AIP pentru submarinele vândute la export;

2. Oare cum va arăta Kilo cu AIP? Ei bine (sunt un mare admirator al Kilo) asta creează premisele unor mari dureri de cap pentru forţele anti-submarin din Mediterana şi… Marea Neagră?

Rămânem în mediul subacvatic şi consemnăm apariţia unei arme interesante: torpila nucleară Status-6 Kanyon. În esenţă vorbim de o torpilă autonomă de 24 m, ce poate fi dotată cu cap de luptă nuclear, capabilă (zic ruşii) de o autonomie de „thousands of miles” şi de o viteză maximă de 185 km/h. Un video mai jos:

În aceeaşi gamă, se mai lucrează la un UUV, denumit mitic „Poseidon”, ce va putea fi lansat de pe submarine „mamă”, scopul fiind pare-se, combaterea portavioanelor americane.

Pe lângă fregatele de clasă Grigorovich, ruşii au adus la Marea Neagră şi o nouă corvetă: Proiect 22160 – „Vasily Bykov”

Navele Proiect 22160 au un deplasament de 1300 tone, o viteză de 30 Nd şi o autonomie de 6000 Mm şi 60 de zile. Are un echipaj de 80 de oameni şi este înarmată cu un tun de 57 mm, un sistem anti-aerian şi diverse mitraliere. Poate opera elicopetrul Kamov Ka-27 PS şi UAV-ul BPV-500 VTOL. Marina rusă se aşteaptă să primească şase unităţi până în 2020 – toate la Marea Neagră?

Configuraţia finală a armamentului ambarcat nu pare să fi fost încă stabilită. Cel mai probabil, mă gândesc că marina rusă are în vedere înlocuirea şi uniformizarea numeroaselor tipuri de corvete purtătoare de rachete moştenite de la sovietici.

Revenind la ceea ce unii denumesc nave blue water – nave de mare largă într-o traducere aproximativă, aici avem două ştiri care par să se completeze una cu cealaltă: prima vorbeşte de anularea construcţiei de noi nave de mare largă (blue water) până în 2035!?!? iar cea de-a doua vorbeşte de finalizarea modernizării unei fregate proiect 11540 – „Neustrashimy”

Aparent, ruşii duc lipsă de fregate şi/sau distrugătoare, problema turbinelor ucrainiene, deşi în curs de rezolvare, conducând la mari întârzieri ale programelor de construcţie de noi nave – fregatele de clasă „Amiral Grigorovich” şi „Amiral Gorshkov” fiind întârziate/amânate şi din această cauză.

De altfel, şi distrugătoarele de clasă „Udaloy” sunt în curs de modernizare, programul urmând a fi finalizat în 2022, conform acestei ştiri

Se pare că până şi singurul portavion rusesc va fi modernizat, până la urmă…

Toată această înşiruire de articole merită câteva concluzii, proprii şi personale:

1. deşi au nevoie de nave de mare largă – blue water, Rusia continuă să se bazeze încă pe moştenirea sovietică, întârzierile din programele „Amiral Grigorovich” şi „Amiral Gorshkov” determinându-i să demareze mai multe operaţiuni de modernizare a navelor preluate din perioada sovietică, inclusiv a singurului portavion;

2. anii 1990 au lăsat cicatrici adânci la nivel de know how în cadrul birourilor de proiectare iar conflictul din Ucraina nu a făcut decât să toarne gaz peste foc. Unele aspecte sunt în curs de rezolvare, altele mai trebuie să aştepte;

3. proiectul distrugătorului de clasă „Lider” suferă din punctul meu de vedere de „bizantinism” fiind mai mult decât poate duce Rusia acum, atât din punct de vedere financiar cât şi din punct de vedere tehnic. Acest proiect este când amânat, când aplicat, cineva ar trebui să ţină şirul declaraţiilor pe subiect;

4. programele de nave mici au cunoscut însă o înflorire, nenumărate clase fiind lansate, semn că ruşii au încredere în propriile diesele şi în capacitatea tehnologică de a le termina. Are logică, ei fiind cunoscuţi ca mari utilizatori de corvete purtătoare de rachete având în dotare nenumărate unităţi din nenumărate clase ş.a.m.d. pe care le vor înlocui uniformizând dotarea (Bykov, Buyan etc.);

5. la submarine sunt departe în termeni de propulsie, dar mie mi-e tare frică de primul Kilo cu AIP, atunci când va apărea.

Concluziile sunt pe persoană fizică, cei de altă părere sunt invitaţi să şi-o expună, argumentat însă.