Faptele

• Marea Neagră este o mare închisă al cărei unic acces către celelalte mări ale lumii se face prin Strâmtorile Bosfor şi Dardanele, aflate pe teritoriul Turciei;
• Turcia este stat membru NATO, nu însă şi ţară membră a Uniunii Europene;
• Animată de ambiţiile lui Erdogan, asistăm la un reviriment al ambiţiilor geopolitice ale Turciei, dublat de o desistare de la idealul laic instaurat de Ataturk;
• În anul 2016, prin portul Constanţa au tranzitat (exporturi, importuri) 59.424.821 tone de mărfuri, tendinţa fiind una de creştere. Cea mai importantă pondere în tonajul menţionat o ocupă cerealele şi petrolul şi produsele petroliere derivate. După cum se ştie, transportul naval de mărfuri este cel mai eficient prin comparaţie cu cel terestru sau aerian, iar sistemul fluvial european ne dă acces şi la alte pieţe din Centrul şi Estul Europei;
• Recentele explorări ale zonei economice exclusive a României au condus la găsirea unor zăcăminte gazeifere semnificative, existând de asemenea posibilitatea conectării cu zonele bogate în astfel de zăcăminte din zona Mării Caspice.

 

Scurt istoric

Nu ne vom întoarce prea mult în timp, când Marea Neagră era lac turcesc. Oricum, principalul contestatar al puterii turceşti la Marea Neagră a fost şi este în continuare Rusia. Pe scurt, din punct de vedere al României, mă voi limita strict la două situaţii:

Primul Război Mondial, când, România intrând în război alături de Antantă, Turcia a blocat strâmtorile, mai multe cargouri româneşti nemaiputându-se întoarce în ţară. Nici programul naval din 1912 – 1914 nu a mai putut fi finalizat şi, chiar dacă s-ar fi întâmplat asta, Italiei i-ar fi fost imposibil să ne livreze navele. Din fericire, la acel moment, aliatul rus deţinea o flotă semnificativă la Marea Neagră, superioară celei turceşti.

Al Doilea Război Mondial când flota României a fost singura flotă care se putea împotrivi celei a URSS la Marea Neagră, Germaniei fiindu-i imposibil să ne trimită ajutoare din Mediterana pentru simplul fapt că strâmtorile fuseseră închise de Turcia.

Situaţia astăzi

Regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele este reglementat în prezent de Convenţia de la Montreaux, adoptată în 1936, şi care a înlocuit prevederile Covenţiei de la Lausanne (1923) în ceea ce priveşte regimul juridic al strâmtorilor.

La conferinţa convocată de Turcia în 1936 au mai participat URSS, Marea Britanie, Franța, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia, Australia și Japonia. Convenţia era valabilă până în data de 9 noiembrie 1956, putând înceta în cazul în care una dintre părţile semnatare notifica celelalte părţi în acest sens.

În esenţă, Convenția de la Montreux a conferit Turciei dreptul de a militariza zona strâmtorilor în caz de conflict armat.

În articolul 1 părţile reiterează principiul liberei navigaţii prin strâmtori, în articolele 2 – 7 sunt reglementate drepturile şi obligaţiile navelor comerciale, în articolele 8 – 22 este reglementată situaţia navelor de luptă, iar în articolul 23 este reglementată situaţia avioanelor. Textul integral al Convenţiei în engleză îl puteţi citi aici

Convenţia mai distinge după cum urmează: vreme de pace, război – Turcia nu este ţară beligerantă, război – Turcia este ţară beligerantă şi situaţia în care Turcia se consideră ameninţată de un război iminent.

Navele comerciale se bucură de libertate completă de a naviga prin strâmtori indiferent de pavilion cu excepţia cazului în care Turcia este ţară beligerantă, situaţie în care navele comerciale ale ţărilor cu care Turcia este în război nu vor mai putea tranzita strâmtorile. Navele altor ţări cu care Turcia nu este în război vor putea tranzita strâmtorile atât timp cât nu aduc în vreun fel atingere intereselor Turciei.

Prevederile privind tranzitul strâmtorilor de către navele militare sunt mult mai elaborate.

Pe timp de pace

Limitări privind tranzitul strâmtorilor

Navele uşoare de luptă şi navele auxiliare pot tranzita oricând strâmtorile, indiferent de ţara de provenienţă, în baza unei notificări transmise în prealabil. Acestor nave le este interzisă utilizarea aparatelor de zbor pe care le au la bord pe durata tranzitului.

Pentru aprobarea tranzitului celorlalte nave de război, este necesară transmiterea pe canalele diplomatice a unei notificări, cu 15 zile înainte, unde sunt specificate destinaţia, numele şi tipul navelor ce urmează să traverseze strâmtorile.

Navele de război aparţinând altor ţări decât cele riverane la Marea Neagră sunt, în ceea ce privește tranzitul strâmtorilor, subiectul unor limitări de tonaj total – nu mai mult de 15.000 tone şi de număr total de nave – nu mai mult de 9 nave. Aceste limitări nu se aplică navelor ţărilor riverane Mării Negre care pot tranzita strâmtorile cu nave de război mai mari de 15.000 t atât timp cât nu sunt însoţite de mai mult de două distrugătoare. Pentru definirea navelor de război consultaţi Anexa II din Convenţie urmând linkul de mai sus.

Ţările riverane Mării Negre pot tranzita submarine prin strâmtori doar în baza unei notificări prealabile, acestea urmând să navigheze obligatoriu la suprafaţă şi doar pe timpul zilei. Submarinele şi portavioanele ţărilor neriverane Mării Negre nu pot tranzita strâmtorile, accesul acestora fiind interzis în strâmtori.

Limitări privind accesul în Marea Neagră

Navelor uşoare de suprafaţă şi navelor auxiliare aparţinând unor ţări care nu sunt riverane la Marea Neagră le este permis accesul în Marea Neagră pe timp de pace.

Tonajul agregat al navelor ţărilor neriverane ce pot intra în Marea Neagră la un moment dat nu poate depăşi în acest moment 45000 t iar durata şederii lor în Marea Neagră nu poate depăşi 21 de zile.

Pe timp de război când Turcia nu este beligerant

Navele de război ale ţărilor nebeligerante au drept de liberă trecere prin strâmtori în aceleaşi condiţii ca pe timp de pace în timp ce navele de război ale ţărilor beligerante nu pot trece prin strâmtori, cu excepţia cazului în care începutul războiului le-a surprins ieşite din Marea Neagră, dreptul de trecere fiind acordat strict în vederea întoarcerii.

Există două excepţii (art. 17/2, 19/2, 25) de la această regulă înţelegerea mea fiind că sunt destul de greu sau chiar imposibil de aplicat.

Pe timp de război când Turcia este stat beligerant

În această situaţie, Turcia are drepturi discreţionare, putând lua decizii aşa cum doreşte.

Cazul în care Turcia consideră că este ameninţată cu pericolul iminent al unui război

Concluzia este aceeaşi ca situaţia unui război în care Turcia este stat beligerant, poate chiar mai discreţionar decât în cazul de mai sus pentru că rămâne la aprecierea Turciei cât de ameninţată este sau se simte.

Avioanele

Avioanele civile pot tranzita spaţiul aerian al strâmtorilor. Pentru aeronavele militare dreptul de tranzit este lăsat la aprecierea guvernului turc.

Concluzie

În condiţiile în care politica „otomană” capătă tot mai multă tracţiune în rândul diplomaţiei turceşti, este inevitabilă o coliziune a intereselor Turciei, atât cu Rusia cât şi cu SUA/NATO/UE. Momentan ambiţiile Turciei sunt preponderent îndreptate spre Orientul Mijlociu. Tendinţele unei expansiuni către zona Balcanilor şi a statelor turcice din zona Mării Caspice sunt evidente de ceva timp, cel puţin din punct de vedere al investiţiilor programate de Turcia în aceste zone.

În aceste condiţii, este posibil ca flota României să ajungă din nou în situaţia din cel de-Al Doilea Război Mondial (aliaţilor le va fi imposibil să trimită nave în Marea Neagră), caz în care se impune luarea de măsuri, atât la nivelul modernizării flotei, cât şi la nivelul infrastructurii de construcţie şi întreţinere a navelor flotei. Prin urmare, condiţia realizării viitoarelor corvete multifuncţionale într-un şantier naval din România şi realizarea unui centru de întreţinere al flotei pe Dunărea maritimă sau la Marea Neagră se circumscriu acestui scop, în deplin acord cu imprevizibilitatea în creştere a Turciei şi cu prevederile Convenţiei de la Montreaux.

Nicolae Hariuc

Surse:

Prezentare & Statistici Portul Constanta