După cum pare să ne spună și ministrul apărării, domnul Dâncu, toamna se numără bobocii. Mă refer la programul de achiziție a celor patru corvete multirol care include și modernizarea și înarmarea fregatelor Type 22 R dar și construcția unui centru de întreținere pentru Forțele Navale Române (FNR). Problemele juridice reprezentate de numeroasele litigii inițiate de Damen au fost rezolvate, ministerul s-a declarat gata să încheie contractul cu asocierea Naval Groupe & S.N. Constanța dar se pare că aceștia din urmă nu au mai dorit să semneze invocând creșterea prețurilor la materia primă dar și o serie de disensiuni în cadrul asociației. Cu un război în plină desfășurare în Marea Neagră, MApN-ul a decis în primăvara acestui an să acorde o nouă șansă asocierii, pentru a-și rezolva problemele. Până la toamnă. Având în vedere câte întârzieri a înregistrat acest program, câteva luni în plus sau în minus chiar nu mai contează. Pentru cei care consideră că ceea ce se întâmplă cu acest program este nemaiîntâlnit și nemaivăzut țin să le atrag atenția că, noi, românii, nu suntem la prima situație de acest fel: programul de dotare cu monitoare dinaintea Primului Război Mondial a avut o naștere cel puțin la fel de grea (mai multe detalii aici).

Având în vedere faptul că licitația pentru cele patru corvete include și modernizarea și înarmarea celor două fregate, apare surprinzător faptul că, după înlocuirea turbinelor de marș la fregatele Type 22 R, Forțele Navale Române intenționează să monteze echipamente de comunicații și sonar tractat pe bătrânele fregate. O licitație având ca obiect servicii de instalare echipamente de comunicații și instalare sonar tractat la navele tip T22 R a fost lansată la începutul acestui an. Serviciile, evaluate la 6.144.389,97 lei fără TVA, vor fi prestate la bordul navelor pe o durată de 9 luni. Criteriul de atribuire, clasicul deja – prețul cel mai scăzut.

Lucrurile s-au mișcat surprinzător de repede și, pe 19 aprilie 2022 a fost atribuit acordul cadru unei asocieri formate din Șantierul Naval Mangalia S.A. (liderul asocierii), Blue Line S.R.L., Navtron S.R.L. și Global Naval S.R.L. Prețul pentru un serviciu de instalare echipamente de comunicații și sonar tractat este de 2.400.000 lei, fără TVA, dacă include proiectarea extensiei catargului și traseele cablurilor sau 2.300.000 lei, fără TVA, dacă nu le include. Nu știu în ce măsură asocierea câștigătoare are expertiza necesară acestei lucrări dat fiind că la S.N. Mangalia vezi mai mult bărci de agrement decât nave militare.

Evident, fiind vorba de servicii de instalare, se pune întrebarea: de la cine au fost achiziționate sonarul tractat și echipamentele de comunicații? Nu există informații din surse publice despre organizarea unei licitații în acest scop și nici informații despre un potential contract „guvern – guvern”. Ce mi se pare cert este că achiziția echipamentelor de comunicație și a sonarelor tractate trebuie să fi fost deja făcută.

Printre producătorii de sonare tractate îi putem menționa pe cei de la Thales și de la Kongsberg, oricum nu sunt foarte mulți producători de astfel de echipamente însă n-am nici cea mai vagă idee despre potențialul furnizor al FNR. Mă rezum doar să menționez faptul că, NMH Alexandru Cătuneanu este echipată cu sonare produse de Kongsberg.

O altă întrebare care se pune este: ce va mai moderniza asocierea câștigătoare în licitația mai sus menționată? În mod cert, nu partea care privește sonarul tractat… Este această modernizare limitată o modalitate prin care MapN înțelege să ajute financiar asocierea câștigătoare fără a modifica prețul cu care aceasta a câștigat licitația? În acest caz, mă întreb ce părere are Damen despre această stare de lucruri…

În fine, să trecem mai departe. Spuneam într-un articol mai vechi că FNR intenționau să execute „Reparatii și andocare la nava tip Tanc Maritim Propulsat TMM 532, Proiect 1407”. Valoarea estimată a reparațiilor era de 2.057.537,99 lei, fără TVA. Licitația a fost câștigată de S.N. Midia S.A., singurul ofertant. Acesta a beneficiat și de un act adițional în valoare de 371.934,71 lei, fără TVA, semn că au apărut lucrări suplimentare.

De altfel, aflăm de la contraamiralul Panait, șeful SMFN, că pe parcursul anului trecut (2021) s-au făcut câțiva pași importanți întru dotarea FNR cu rachete anti-navă moderne – semnarea contractului de achiziție pentru Sistemul de Instalații Mobile de Lansare Rachete Antinavă (SIML), un program care urmează să fie finalizat la sfârșitul anului 2024. De asemenea, domnul contraamiral ne informa că se află în derulare programele de modernizare și reparații capitale la Laboratorul Hiperbar al Centrului de Scafandri și la nava maritimă pentru scafandri „Grigore Antipa”, de modernizare a sistemului de propulsie la fregatele Type 22 R, de modernizare a sistemelor energetice și de propulsie la navele tip dragor maritim, de reparații capitale și modernizări la două monitoare fluviale, la nava maritimă hidrografică „Alexandru Cătuneanu” (despre care am vorbit mai pe larg aici), la un remorcher și un dragor maritim, de reparații la arborada navei-școală „Mircea” și de reparații complexe și modernizare la elicopterele Puma Naval. Toate subiectele au fost abordate anul trecut aici, aici și aici. Sper să am ocazia să văd mai multe cu ocazia zilei porților deschise de ziua marinei.

În ceea ce privește monitoarele, la fel ca în cazul vedetelor blindate, reparațiile capitale și modernizările sunt executate tot de cei de la Dunav S.R.L. iar lucrul la monitorul 46 este în toi, în martie 2022 fiind încheiat un act adițional cu cei de la Dunav S.R.L. prin care se suplimenta bugetul alocat inițial cu suma de 841.642,30 lei fără TVA.

Reparațiile capitale/revizia majoră cu modernizări la corp navă, instalații de punte și auxiliare la nava tip monitor au demarat în iunie 2019 și iar finalizarea lor este prevăzută în iunie 2024. Dunav S.R.L. a fost singurul ofertant, bugetul alocat fiind de 13.069.900 lei (fără TVA) pentru fiecare dintre cele trei nave. Ne putem aștepta la modernizări similare celor aduse vedetelor blindate despre care puteți citi mai multe aici.

Nava maritimă pentru scafandri „Grigore Antipa” a ieșit și ea din docul uscat al celor de la S.N. Damen Mangalia după ce a avut parte de reparații capitale despre care am vorbit mai demult aici.

Ca o scurtă paranteză, am remarcat că vedeta torpiloare mare de clasă Epitrop, număr de bordaj 209, „Vulcanul” (lansată la apă în 1981) a fost urcată pe uscat în docurile celor de la S.N. Mangalia. Nava a fost neglijată ani la rând fiind în stare proastă dar nu știu dacă FNR intenționează să o repare sau să o caseze. Mai multe detalii despre vedetele torpiloare mari de clasă Epitrop puteți citi aici. Eu mă rezum doar la a remarca faptul că o navă de patrulare în plus nu strică niciodată…

Închei acest articol cu proiectul Navyprom care are ca finalitate dezvoltarea şi implementarea unei soluţii moderne de înlocuire a sistemelor de propulsie la Navele Purtătoare de Rachete ale Forţelor Navale Române. Durata proiectului este de 24 de luni: 01.10.2021 – 30.09.2023 și a fost atribuit unui consorțiu alcătuit din Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare COMOTI, Resiţa Reductoare şi Regenerabile S.A., Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”, Academia Navală „Mircea cel Batrân”, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti și Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare, cu COMOTI luând partea leului din bugetul total de 10.673.083 lei.

Proiectul Navyprom îşi propune modernizarea sistemelor de propulsie cu turbine cu gaze utilizate pe navele purtatoare de rachete ale Forţelor Navale Române prin adaptarea sistemelor de la bordul acestora la tehnologii de ultimă oră, dezvoltarea de tehnologii emergente pentru sistemele conexe sistemelor de propulsie, cu aplicaţie în mediu marin si creşterea nivelului de protecţie a mediului prin minimizarea impactului asupra florei şi faunei marine.

Rezultatele cercetării desfăşurate în cadrul proiectului vor permite depăşirea stadiului actual al performanţelor realizate de motorizările existente în prezent, permiţând atingerea unui randament termic mai mare şi cu un consum specific de combustibil mai scăzut, ceea ce se concretizează într-o poluare redusă şi într-o reducere a costurilor de operare. Este important de menţionat şi faptul că mentenanţa va fi asigurată în România pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului.

Se are în vedere utilizarea unui grup propulsie naval de marş NPRM-ST40M şi a unui grup propulsie naval de forţaj NPRF-ST40M. Similar proiectului de schimbare a turbinelor de marș la fregatele Type 22 R unde s-au folosit tot turbomotoare ST40 de proveniență canadiană.

Concluzia evidentă este că și Navele Purtătoare de Rachete vor mai rămâne o vreme în înzestrarea FNR. Sper doar că remotorizarea lor va fi urmată de modernizarea senzorilor și armamentului ambarcat.

Închei cu un scurt clip cu superbul sunet produs de turbomotoarele unei nave purtătoare de rachete: