×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelordirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudedragajdragordragor maritim clasa Muscadroneelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota fluvialaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo BoatmusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 Triumfsabordsaicasalupa rapida de intervenție 522 Eugeniu BotezSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasistemul de dragaj Tridentsloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcoufTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpiloarele Romanieitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de rachetevedetele torpiloare lurssenViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Momentul neputinței: episodul Potemkin


Cuirasatul rusesc Cneaz Potemkin Tavriceski[1] a fost lansat la apă în octombrie 1900 și a făcut parte din flota țaristă a Mării Negre. A avut o viață destul de scurtă, proiectul devenind rapid perimat o dată cu lansarea la apă a cuirasatului britanic HMS Dreadnought care, la începutul celui de-al XX-lea secol, a revoluționat designul navelor de linie.

Nava rusească avea un deplasament de 13107 tone, o lungime de 115,4 m, o lățime de 22,3 m iar pescajul era de 8,2 m. Pentru propulsie folosea două motoare cu abur cu triplă expansiune alimentate de 22 de boilere. Inițial, urma să fie alimentat atât cu cărbuni cât și cu păcură, dar un incendiu la bordul navei a determinat autoritățile țariste să renunțe la alimentarea cu păcură. Puterea instalată și rezervele de cărbuni permiteau atingerea unei viteze de 16 Nd (30 km/h) și-i dădeau o rază de acțiune de 3200 Mm (5900 km). Pentru Marea Neagră era suficient.

Cuirasatul era protejat de o armură iar armamentul era compus din două turele duble cu tunuri de 305 mm, 16 tunuri de 152 mm, 14 tunuri de 75 mm și 6 tunuri de 47 mm. La acestea se adăugau și cele 5 tuburi lans-torpilă ce utilizau torpile de 381 mm.

Echipajul era alcătuit din 26 de ofițeri și 705 marinari.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Cuirasatul Potemkin arborând pavilionul românesc la pic. România a avut un cuirasat în flotă! Pentru o zi.

La momentul lansării, cuirasatul Potemkin era o navă redutabilă, cu o mare putere de foc, capabilă să transforme în ruine fumegânde un oraș precum… Constanța.

În iunie 1905, pe fondul dezastrului din Pacific, al primei revoluții ruse și al condițiilor oribile de la bordul navei, are loc o revoltă pe cuirasatul Potemkin. Deși s-au străduit, rușii nu reușesc să recupereze cuirasatul care pornește spre Constanța însoțit de torpilorul Flag, conform sursei citate în cadrul acestui articol. Alte surse[2] ne spun că numele torpilorului ar fi fost Ismail[3] și nu Flag. Cred că trebuie menționat faptul că domnul C. Ciuchi a fost contemporan cu evenimentul descris în prezentul articol, ba mai mult, e posibil chiar să fi luat parte la el.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Torpilorul Ismail/Flag care l-a însoțit pe Potemkin la Constanța

Pe 19 iunie[4][5], canoniera Grivița (care se afla la Sulina) zărește pe la 9 dimineața la larg de canal o navă de război cu trei coșuri și două catarge care încărca apă dulce. Comandantul canonierei, căpitanul Mihail Teodorescu raportează prin telegramă la Constanța. Acolo se aflau crucișătorul Elisabeta și bricul Mircea, de la Divizia de Mare.

După semnalmentele transmise de la Sulina și în baza informațiilor avute la dispoziție, se deduce că este vorba despre cuirasatul Potemkin. Domnul căpitan comandor Constantin Bălescu, comandantul Diviziei de Mare, aflat la bordul Elisabetei, primește telegrama la orele 13:00. La 17:30, cuirasatul Potemkin este reperat de marinarul de veghe de pe Elisabeta (fusese trimis în gabie după primirea veștii) iar comandantul este anunțat de îndată.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Căpitan comandorul Constantin Bălescu, comandantul Diviziei de Mare

La 18:00, cuirasatul rusesc, însoțit de torpilorul Flag, ancorează în rada portului Constanța. Sunt anunțați ministrul de război și ministrul afacerilor externe.

Căpitanul portului, locotenent comandor Nicolae Negru merge la bordul cuirasatului pentru a vorbi cu comandantul. Cum comandantul și marea majoritate a ofițerilor fuseseră uciși pe când nava se afla la Odessa, cuirasatul Cneaz Potemkin se află sub conducerea unui anume Matușenko și a unui comitet al revoluționarilor. Aceștia îi cer căpitanului portului provizii: apă, cărbuni, hrană.

Sosirea cuirasatului rus provoacă rumoare pe străzile Constanței. Și cum autoritățile române întârziau în a da curs solicitărilor rușilor, lumea se temea, și pe bună dreptate, de un răspuns violent al marinarilor revoltați.

Refuzul de a furniza provizii este comunicat lui Matușenko în dimineața zilei de 20 iunie. Ceea ce nu-l fericește prea tare pe rus. Comandantul Diviziei de Mare, Constantin Bălescu îi comunică lui Matușenko faptul că autoritățile române, deși refuză să-l aprovizioneze cu cele necesare, este dispusă să le acorde azil răzvrătiților cu condiția de a preda armele și nava în liniște.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Matușenko, al doilea, de la stânga la dreapta

În același timp, domnul Bălescu primește de la ministerul de război ordinul „de a întrebuința toate forțele de care dispune pentru a împedeca o debarcare forțată, sau vre-o atingere a drepturilor noastre”. Ceea ce denotă un grav autism pentru că, de fapt, marina noastră nu era în stare să se opună rusului cu șanse de succes nici dacă ar fi vrut. Practic, întreaga Divizie de Mare (crucișătorul Elisabeta și bricul Mircea) se afla în acel moment la Constanța, cu excepția celor trei torpiloare aflate în reparații la Galați.

Către seară, torpilorul Ismail/Flag care însoțea pe Potemkin încearcă să intre în portul Constanța în ciuda semnalului internațional F.W. arborat la far care însemna „nu încercați să intrați în port”. Șalupa însărcinată cu paza intrării încearcă să oprească torpilorul, fără succes însă.

În acest moment, comandantul Bălescu decide să acționeze[6]. Elisabeta era în alarmă de luptă încă de la semnalarea cuirasatului. Pentru a mai tăia din avântul torpilorului, Elisabeta trage o lovitură de avertisment fără obuz. Cum torpilorul nu dă niciun semn de conformare, comandantul Bălescu dă ordin să se tragă în fața provei torpilorului o lovitură cu obuz. De data aceasta avertismentul funcționează: torpilorul stopează, apoi iese din port și ancorează în spatele lui Potemkin.

Evident, bubuitul salvelor a produs și mai multă rumoare în Constanța.

Cum necum, rezistența crucișătorului românesc și refuzul autorităților de a le da provizii îi determină pe ruși să plece: cuirasatul ridică ancora la 1:25 (21 iunie) și ia drum nord-est, paralel cu bulevardul. Locuitorii Constanței sunt de-acum convinși că vor fi atacați și protestează că „un regat ca al nostru n-are o marină destul de tare, cel puțin să pue în respect pe astfel de oaspeți nepoftiți, cari neliniștesc o populație întreagă cu presența și mișcările lor în apele naționale române”.

După cum remarca Constantin Ciuchi (sursa citată), „neliniștea acestei lumi era legitimă și protestările lor justificate, însă veneau prea târziu”.

Nava rusească va reveni la Constanța în noaptea de 24 iunie 1905[7], fiind reperată de omul de veghe de pe Elisabeta către ora 11:30. Cuirasatul Potemkin ancorează din nou în rada portului Constanța. În acest moment, comandantul Elisabetei (n.a. căpitan comandor Constantin Bălescu) trimite un om la primul ministru G. Cantacuzino și avem parte de un episod pe cât de hazliu, pe atât de trist: anunțat că Potemkin este din nou în radă la Constanța, primul ministru surâde condescendent și-i arată plutonierului Tonegaru, trimisul comandantului Elisabetei, o telegramă primită cu o oră mai devreme conform căreia cuirasatul Potemkin fusese scufundat în apropiere de Sevastopol. După care îi răspunde comandantului Elisabetei „să urmeze instrucțiunile ce are în această privință”.

Între timp, Matușenko vine cu șalupa la uscat, ocazie cu care doi dintre marinarii săi dezertează. Conform acestora, se pare că la bordul cuirasatului existau două facțiuni, una care dorea să debarce la Constanța și una care dorea să continue, ceea ce devenea imposibil fără refacerea proviziilor.

Matușenko solicită generalului Anghelescu, comandantul Diviziei a IX-a provizii însă acesta-i răspunde că acest lucru nu se va întâmpla dar că guvernul României le va permite să debarce fără arme după care vor fi liberi să facă ce doresc.

Pe 25 iunie, la ora 9 dimineața, Matușenko, acompaniat de încă doi revoluționari, face o nouă vizită la Elisabeta reînnoind cererea de provizii. În fața refuzului generalului Anghelescu și a colonelului Capșa, prefectul Constanței, care au reiterat oferta de debarcare fără repercusiuni, Matușenko acceptă debarcarea.

Pe 25 iunie 1905, la 13:15, cuirasatul Potemkin acosta la cheul Nord-Sud al portului Constanța. După debarcarea marinarilor ruși, o echipă de ofițeri români condusă de locotenent comandorul Iorgulescu V. și acompaniată de circa 150 de marinari preia cuirasatul rus pe care este arborat pavilionul românesc.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Echipajul românesc de pe cuirasatul Potemkin

La bordul navei este un haos de nedescris. După cum spune și sursa citată[8], „afară de icoană nimic n-a fost respectat”. Multă vreme după dezertarea marinarilor ruși, târgurile din București sau Constanța au fost invadate de „produse” de pe Potemkin la preț extrem de redus. Ca fapt divers, la bordul cuirasatului rusesc au fost găsiți și doi boi. Vii. Iar la plecare, marinarii ruși au deschis valvele Kingston iar cuirasatul a eșuat în port.

Torpilorul Ismail/Flag care însoțea pe Potemkin intră și el în portul Constanța dar nu dorește să se predea. În fața refuzului autorităților noastre de a da provizii și somat fie să se predea, fie să plece, torpilorul iese din port și ia drum spre Sevastopol.

Pe 26 iunie, la 9 dimineața[9], sosește în rada portului Constanța o flotilă rusească formată din două cuirasate și patru torpiloare aflată sub comanda vice-amiralului Pisarevski. Rusul ridică pavilionul românesc la arborele mare și salută cu 21 de lovituri de tun. Elisabeta răspunde la fel, după care salută pavilionul amiralului rus cu 15 lovituri de tun. I se răspunde prompt cu un număr similar de lovituri. Politețurile continuă: vizite la bord care dau ocazia unor noi lovituri de salut. Ce să mai, protocol ca la carte!… Rusul venise să-și recupereze nava.

cuirasatul Potemkin la Constanta
Comandorul Eustațiu Sebastian, comandantul arsenalului

Puțin mai târziu, în aceeași zi, la 12:10, intră în port un grup de torpiloare românești aflate sub comanda comandorului Eustațiu Sebastian, directorul arsenalului marinei. În mod normal, locul torpiloarelor era în porturile de la Mare, însă acum fuseseră în arsenal la reparații. Incursiunile lui Potemkin au determinat grăbirea reparațiilor și trimiterea lor la Constanța în regim de urgență.

Expresie a stării deplorabile a Diviziei de Mare[10], directorul arsenalului este nevoit să ia comanda navelor întrucât marina nu avea alți ofițeri disponibili. După cum ne explică Constantin Ciuchi, conform legii organizării marinei din 1898, fiecare port trebuia să aibă propriul grup de torpiloare și materialul pentru apărarea fixă submarină cu șeful său. Nu era cazul, se făceau economii. Sună cunoscut?

La ora 14:00[11], comandantul român al cuirasatului Potemkin, locotenent comandorul V. Iorgulescu declara: „M.S. Regele României, înapoiază M.S. Țarului Rusiei chiurasatul Kneaz Potemkin Tavricevski, care stăpânit de răsvrătiți a fost desarmat de autoritățile românești”.

Ofițerul rus răspunde: „în numele M.S. Țarului primesce chiurasatul Kneaz Potemkin”.

„Primul ministru G. Cantacuzino, a recunoscut cu acest prilej starea precară a marinei și a hotărât că: de unde vom avea și de unde nu vom avea, vom căuta fondurile necesare și vom da tot ce va trebui, spre a forma din marină o putere în stat, căci s-a dovedit că această armă nu e pentru paradă, ci pentru onoarea statului român.”[12]

Și atunci, ca și acum, promisiunile politicienilor nu aveau nicio valoare. Divizia de Mare a intrat în Primul Război Mondial cu același material tehnic pe care-l avea și-n 1905. Ca de obicei, politicienii nu au învățat nimic din incursiunea cuirasatului Potemkin la Constanța. Și nici nu au vrut să învețe. Programele de înarmare a marinei au demarat greu, târziu, iar unele dintre ele nu s-au materializat în timp util pentru marea încercare, Primul Război Mondial.


Surse bibliografice:

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Russian_battleship_Potemkin

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Russian_torpedo_boat_Ismail

[3] http://www.navypedia.org/ships/russia/ru_dd_no17.htm

[4] Toate datele din acest articol sunt conform calendarului vechi. Pentru a obține datele conform calendarului nou, adăugați 13 zile.

[5] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 334, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[6] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 338, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[7] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 341, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[8] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 344, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[9] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 345, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[10] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 346, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[11] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 347, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

[12] „Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Trajan până în al 40-lea an de domnie a Regelui Carol”, pag. 349, locotenent-comandor C. Ciuchi, Constanța, Tipografia Ovidiu, 1906

Articole pe aceeași temă:




Comments:


    mihaistoian :

    Multumesc pt articol, foarte bun, concluzia si mai buna! La multi ani!

    Constantin :

    excelent articol, multumim

    sorin.vasile :

    https://en.wikipedia.org/wiki/28_cm_MRK_L/35
    o solutie care ne era la indemana si nu ar fi implicat costuri exagerate
    dar prima data trebuie sa vrei sa faci un lucru
    bine ca acum au ales NSM ca sa numai patim asemenea povesti

    psycho :

    la multi ani si multam de lectura.
    noi azi mergem inainte pe aceleasi cai batute ale incompetentei si suficientei,clasa conducatore civila si/sau in uniforma este la un nou minim istoric.
    probabil singura pastratoare a traditiilor mai mult sau mai putin romantice/desuete este marina.

      rnhs :

      La multi ani! Vreau sa cred (sunt un optimist) ca mai jos de atat nu vom ajunge.
      Traditia creeaza spirit de corp si apartenenta la niste valori. Distrugerea traditiei este primul cui batut in cosciug…

    sorin.vasile :

    Cunningham said,

    It takes the Navy three years to build a ship. It will take three hundred years to build a new tradition. The evacuation will continue.
    Evacuarea Cretei

      rnhs :

      Baiat destept Cunningham asta… 🙂 Marina noastra moderna n-are nici macar 200 de ani si deja o facem praf cu mare succes de te intrebi de ce ne mai chinuim sa o avem… Fortele noastre navale au trecut prin 3 razboaie mari (1877 – 1878, 1916 – 1918, 1940 – 1944) si nu prea avem motive sa ne plangem in ciuda dotarii mai mereu subtiri si a oamenilor neinstruiti ca sa se faca economii… 🙁

    dany :

    Salut!
    Ca de obicei foarte bine documentat! Nu stiam de episodul acesta. Chiar daca nu comentez , citesc si rnhs 🙂
    La multi ani!
    PS Ai ceva informatii despre marina militara maghiara? Aia de pe Balaton 🙂 Ori ceva despre cele 32 ha concesionate la Trieste ?

      rnhs :

      La multi ani! Ma bucur ca ti-a placut lectura! 🙂
      Care marina militara maghiara? 🙂 Exista? 🙂 La aia chiar ca marina e pe ultimul loc. Despre Trieste stiu ce-a scris prin presa. Pentru ei pare mai la indemana decat Dunarea + Constanta.
      P.S. Scuze de raspuns cu intarziere, am inceput anul in forta la munca.

        dany :

        Faptul ca incearca si pe zona Trieste inseamna ca sunt in cautarea unei alternative in caz ca ruta Dunare >Constanta devine impracticabila pentru ei din diverse motive in diverse contexte. Chiar nu au ei macar cateva bărcuțe militare pe Dunare/Balaton? Nu va mai dura mult si vor serba nu stiu cati ani de la moartea amiralului 🙂

          rnhs :

          Nu au nimic semnificativ indraznesc eu sa afirm… 🙂
          Trieste are sens pentru ei, geografie, infrastructura, sunt multe argumente pro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff