În sfârșit, avem/vom avea nave noi la Garda de Coastă! După lupte seculare care au durat vreo 3 – 4 ani, vorba știți voi cui, minunea s-a întâmplat! Vorbeam mai demult aici despre licitația lansată de Poliția de Frontieră pentru achiziția unor noi nave de patrulare. Licitația a fost anulată și reluată de mai multe ori, inclusiv contestată în instanță. Numărul inițial de nave a fost modificat ca și bugetul alocat. Dar, într-un final, au izbândit!
Până la urmă, au achiziționat două nave maritime de patrulare (CPV – Coastal Patrol Vessel) şi cinci şalupe de intervenţie (CPB – Coastal Patrol Boat).
Prin urmare, în data de 10 martie 2021, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a semnat cu Damen Shipyards Gorinchem B.V. (Olanda) un contract în valoare de 129.944.250 lei având ca obiect achiziția a două nave de patrulare destinate brațului maritim al Poliției de Frontieră. Banii alocați acestui proiect provin din fonduri europene nerambursabile, mai precis din Fondul de Securitate Internă.
Se pare că olandezii vor livra modelul Damen FCS 4008 iar navele urmează să intre în dotarea Gărzii de Coastă până la data de 30 noiembrie 2022.
Acest model are următoarele caracteristici tehnico-tactice, conform celor de la Poliția de Frontieră:
- executarea de misiuni operative de până la 3 zile pe un grad de agitaţie a mării 5 Douglas (valuri de până la 4 metri înălţime);
- posibilitatea de a menține legătura de date şi informaţii cu centrul de comandă şi control, precum şi cu alte nave;
- echipaj: 28 persoane;
- capacitate maximă supravieţuitori (pe puntea pupa): 80 persoane;
- viteză maximă: 30 noduri;
- lungime totală: 42,95 m;
- lăţime totală: 8,65 m;
- pescaj maxim: 3,05 m;
- autonomie de minim 600 mile marine;
- tonaj brut: 300 tone.
În ceea ce privește cele cinci șalupe de intervenție, veștile sunt și mai bune întrucât acestea urmează să ajungă curând la Constanța. Asta dacă nu cumva au ajuns deja.
Aflăm că cele cinci șalupe de intervenție model Kewatec Patrol 1850 au plecat la începutul lui septembrie din Kokkola, Finlanda, pe propriile chile ca să spunem așa. 75 de ore și 1.215 Mm (2.250 km) mai târziu, cele cinci au ajuns la Rotterdam unde au fost urcate pe o barjă cu destinația Constanța.
Din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-tactice, vorbim de bărci de patrulare, construite din aluminiu. Acestea au o lungime de 18,5 m, o lățime de 4,7 m, au două motoare și propulsie cu jet (waterjet).
Soluția care ne-a fost propusă pare să fi fost dezvoltată special pentru noi întrucat pe pagina constructorului finlandez eu nu am găsit (sau nu am căutat suficient de bine) nici un model de șalupă de patrulare 1850.
La o primă vedere putem remarca faptul că șalupele sunt echipate cu un radar de navigație produs de Furuno, seria NXT despre care puteți citi mai multe aici și un sistem opto-electronic (sau FLIR, cum i se mai spune). Aș spune că aceste șalupe par mai bine echipate decât unele din navele Forțelor Navale Române…
Șalupele au fost construite de Kewatec AluBoat Ab, o companie înființată de Karl-Erik Wargh în 1998. Fondatorul are o lungă experiență în acest mediu iar compania sa anterioară, Alumina Varvet care produce propulsii cu jet (waterjet) a fost cumpărată de Kongsberg. Ambele societăți sunt bazate în Kokkola, Finlanda.
Foarte interesante mi s-au părut declarațiile lui Kent Björklund, Președintele Consiliului de Administrație al Kewatec vis-a-vis de procedurile noastre de achiziție publică, un fapt care ar putea să explice unele „curiozități” așa cum a fost licitația pentru elicoptere medii la care nu s-a prezentat nicio companie interesată.
În primul rând, acesta a descris procedura românească de achiziție ca fiind una dintre cele mai stranii din toată cariera sa:
The client wasn’t used to making deals like this. On the other hand, the transaction is mostly EU-funded, so the client wanted to apply strict terms and conditions to filter out those operators who are not financially sound,” a spus Björklund.
Ceea ce spune Björklund mai sus reflectă lipsa de experiență în organizarea unor astfel de achiziții publice, mai ales a celor din fonduri europene unde controlul procedurii este semnificativ mai aspru decât a celor din fonduri de la statul român.
S-ar părea că românii au pus multe condiții dar au oferit foarte puțin: constructorul a trebuit sa construiască șalupele din fonduri proprii, fără ca autoritățile române să achite vreun avans, termenul de livrare a fost extrem de strict în timp ce plata urmează să fie făcută în maxim 45 de zile de la livrare, în lei, nu în euro.
When assessed in advance, the most important thing was to ensure that the enterprise will receive the money after the delivery,” a spus Tom Siegfrids, Finance Manager la Finnvera, compania care a asigurat întreaga operațiune, inclusiv pentru riscul Kewatec de a rămâne neplătită.
We were definitely several times on the verge of despair on behalf of the client (n.a. Kewatec). However, we left no stones unturned and fortunately found ways to cover the risks. As a result, financing could eventually be granted,” a spus și Tom Härmälä, o altă persoană implicată în tranzacție.
Cele de mai sus relevă lipsa de pregătire și de experiență a celor implicați în organizarea achizițiilor publice din partea autorităților române ceea ce poate explica într-o anumită măsură incapacitatea statului român de a cheltui fondurile europene, deși sunt nerambursabile. Asta explică într-o bună măsură și decizia americanilor de a ne trimite oameni care să ne învețe cum să organizăm achiziții în domeniul militar…
Nicolae
Articole pe aceeași temă:
BeneLaur :
Nu sunt cam putine? intreb ca nu ma pricep.
In privinta fondurilor nerambursabile am ramas fara cuvinte…bani moca si sa nu fim in stare sa-i accesam.
rnhs :
Sincer, nu stiu exact ce necesitati sunt pe partea de numar. Stiu doar ca cele nemtesti – Neustadt, sunt vechi si trebuie inlocuite.
Bogdan76 :
‘Aș spune că aceste șalupe par mai bine echipate decât unele din navele Forțelor Navale Române…”
Asta,este cu adevarat trist….
Marius B :
Vesti bune! Si urmarind evolutia prioritizarii achizitiilor MApN in ultimii ani, cred ca vor urma vesti bune si de la FNR.
Mi-a placut foarte mult ca nu te-ai rezumat doar la perspectiva noastra, si ai introdus o parte care reflecta experienta partenerilor. Pentru mine a fost cea mai importanta parte din articol.
Mersi!
rnhs :
Multam pentru lectura! Nu sunt la fel de convins vis-a-vis de FNR, dar sper sa ai dreptate.
Marius B :
MApN are nevoi de inzestrare multe, iar importanta este cel mai bine stiuta de ei, si din pacate deloc de altii. Un criteriu de prioritizare pe care cred ca l-a folosit este cel legat de urgenta, iar aceasta urgenta a fost data de colaborarea cu partenerii, si astfel unora din investitii le-a venit randul imediat. Pentru a disloca trupe la distanta am avut nevoie brusc de transportoare blindate, avioane de transport, comunicatii, anumite inzestrari personle. Nu stiu cum de nu au actualizat si armele personale, ratiile samd dar in parte cred ca partenerii au avut o influenta in prioritizare (asadar ce luam mai intai, nu neaparat ce este mai important). Presupun ca in acest moment am cam terminat cu dizlocarea in teatre indepartate. Si presupun ca partenerii principali (fie europeni sau americani) acorda o atentie in crestere fortelor navale acum. Si daca nu am urma aceasta tendinta, si am avea o strategie proprie izolata, sa nu uitam ca inzestrarea FNR era pe lista de ceva vreme, si desi am avut sincope, nimeni nu a spus ca dorinta s-a schimbat, si prin urmare singura problema a fost „cand-ul” si nicidecum „Daca”. Logica mea spune ca urmeaza FNR, in fata fortelor terestre sau far. Si tot logica mea (dar de data asta o simpla gandire personala) spune ca FNR ar fi trebuit sa aiba prioritate de departe in fata FT sau FAR.
Ca sa rezum, strategia noastra asumata de aparare comuna a presupus in dam intaietate inzestarilor care ne-au permis sa fim alaturi de partenerii nostri (desi aici as avea personal multe de spus si de criticat la adresa SUA, dar poate alta data). Acum ca partenerii nostri par sa nu mai aiba nevoie de ajutorul direct, si isi indreapta atentia spre alte zone, noi ar trebui sa acoperim in principal zonele in care aceeasi parteneri ne pot ajuta cu greu la nevoie, adica mediul marin.
Nu stiu nici eu cat de convins sunt de aceasta mutare, dar simpla analiza seaca a ce s-a intamplat pana acum la asta ma duce cu gandul.
rnhs :
Concluzia ta mi se pare logica si nu doar pentru ca o impartasesc. Este pur si simplu dictata de geografie si de tratatele in vigoare la care se adauga multiple ratiuni economice.
Marius B :
Si folosesc prilejul pentru a-mi pune in scris si gandirea proprie (probabil am mai facut-o).
MApN are multe nevoie de inzestrare, Foarte multe. La toate categoriile de forte.
Nu cred ca avem bani pentru a le face pe toate repede. La ce vechime are inzestrarea peste tot, nu cred ca vreun alt stat ar putea face asta.
Asta impune in viziunea mea criteriul sustenabilitatii atunci cand investim. Adica sa cumparam ieftin (ma rog, cost efficient) sau sa cumparam din piata interna.
Singura zona in care putem lua de pe piata interna este a tehnicii de lupta navala. Daca ne uitam la investitiile mari de care e nevoie (si din care o parte au fost demarate), unde mare inseamna o suma mai mare de 0.75-1kkkEUR, singurele investitii in care industria proprie ar avea o pondere insemnata, singurele tehnici de lupta moderne produse deja in tara, care ar asigura pastrarea capitalului in intern si prin urmare generarea de valoare si impact pozitiv in PIB-ul viitor, este cea a santierelor navale.
Asadar, in opinia mea, o investie in FNR ar inseamna ca vom avea bani si de altele in viitorul apropiat. O investitie in aparare aeriana, tansport rutier si pe teren, aviatie de lupta, sau artilerie reactiva sau orice altceva, dincolo de necesitatea imediata, inseamna ca le vom lua in defavoarea definitiva a altor categorii de arme, pentru care nu vom avea buget foarte multa vreme de aici inainte. Vom acoperi necesitati tactice, dar strategic ne vom afunda pentru ca nu vom reusi sa asiguram un nivel general de inzestrare.
Poate aici ar putea intra si elicopterele de transport, desi nu am idee care este gradul de integrare local (probabil mult mai mic decat in cel naval). Poate si o parte, fie ea mica, pentru transportul terestru.
rnhs :
Achizitiile militare au in mod cert o importanta componenta strategica. Insa pe timp de pace, chiar si in situatii mai tensionate, ar trebui sa aiba si o componenta economica. Este greu sa justifici populatiei un buget al armatei de 4-5-6% (cat ar fi de fapt necesar potrivit nevoilor) pe timp de pace. Presupunand ca ai nostri ar incerca asa ceva.
Marius B :
In cazul nostru componenta economica este strategica in opinia mea. Presupunand (sa zicem, sec, unilateral, cu un singur caz pentru exemplificare simpla, si cu cifre mari/rotunde) 2% din 300kkk investiti (6kkk) dar cu implicarea majora a economiei interne (adica in nave), aceiasi 2% in anii urmatori ar insemna 6.x kkk chiar presupunand restul contribuabilor la pib neschimbati. Practic suma de investit ar creste substantial, si s-ar putea achizitiona tehnica de lupta suplimentara, prin simpla alegere de a cheltui mai intai in tara. Cu niste sute de milioane/an cred ca am avea ce sa cumparam, mai ales ca suntem deficitari in atatea zone. Desigur, o abordare simplista, dar totusi logica imi pare in acest moment fara fisuri. Si nu vad cum orice alta platforma tehnica militara ar putea avea un grad de integrare in economia nationala macar apropiat de cel al navelor de lupta.