Buyan M devin celebre

Pe 7 octombrie 2015, trei corvete de aproape 1000 de tone şi o fregată de clasă Gepard lansau din Marea Caspică un atac cu 26 de rachete de croazieră de tip Kalibr împotriva unor poziţii ISIS din Siria. Este momentul de celebritate al navelor proiect 21631, Buyan M.

Un nou atac a fost lansat în 20 noiembrie 2015 când aceleaşi nave au lansat 18 rachete Kalibr către şapte ţinte ISIS situate în provinciile Rakka, Idlib şi Alep din Siria.

Chiar dacă a fost o manevră de PR foarte reuşită, puterile occidentale au înţeles ceea ce era de înţeles.

Ulterior, pe parcursul lui 2016, Rusia a dislocat corvetele Buyan M, Zelenii Dol şi Serpukov, în Marea Mediterană. Nu au lipsit lansările de Kalibr împotriva unor poziţii deţinute de grupul Al-Nusra din Siria.

Ulterior navele au fost dislocate în Marea Baltică în enclava rusă Kaliningrad.

Caracteristici tehnice

• Lungime x lăţime x pescaj: 75 m x 11 m x 2,5 m
• Deplasament maxim: 949 tone
• Propulsie: CODAD, pump jet
• Viteza: 26 Nd
• Raza de acţiune: 2300 Mm la 12 Nd
• Autonomie: 10 zile
• Echipaj: 52

Armament şi senzori

Astăzi vom aborda acest subiect cu ajutorul pozelor cu precizarea că senzorii sunt destul de similari cu cei ai navelor de clasă Bykov. Prin urmare, dacă doriţi să citiţi mai multe despre radarul Pozitiv M, radarul de control al focului Bagira sau despre sistemul de luptă electronică TK-25 E vă rog să accesaţi acest link.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Kalibr, vedeta spectacolului

Versiunea scurtă: este vorba despre Tomahawk-ul rusesc, cu menţiunea că americanii de-abia acum dezvoltă versiunea anti-navă.

Versiunea lungă: Kalibr este o rachetă modulară ce poate fi lansată de pe nave de suprafaţă sau de pe submarine şi poate fi folosită în misiuni anti-navă sau de atac la sol. Deşi multe componente sunt comune tuturor versiunilor sale, unele sunt adaptate fie misiunii, fie vectorului de lansare, aşa cum de exemplu este booster-ul.

Versiunea de atac la sol a Kalibr are o rază de peste 1 000 km, estimată de americani la 1 400 km şi de ministrul Şoigu la „aproximativ 1 500 km”.

Este o rachetă subsonică, manevrabilă iar versiunea anti-navă accelerează la viteze supersonice în apropierea ţintei vizate.

Cu ocazia atacului din 7 octombrie 2015, gurile rele (americane) au susţinut că patru rachete s-ar fi „pierdut” prin Iran dar nu au oferit dovezi în acest sens. A fost momentul de glorie al acestei rachete iar mişcarea de PR a dat roade pentru că Rusia a început să vândă versiunea de export a rachetei.

• Versiuni
• 3M54K: versiune anti-navă lansată din submarin aflată în dotarea marinei ruse. Lungimea este de 8,22 m şi are un cap de luptă de 200 kg. Raza de acţiune este de 440–660 km. În apropierea ţintei racheta zboară la o altitudine de aproximativ 4,6 metri şi accelerează la viteza supersonică de Mach 2.9 (3 550 km/h).
• 3M54T: este versiunea anti-navă lansată de pe nave de suprafaţă dintr-un lansator vertical. Boosterul are tracţiune vectorială iar racheta este puţin mai lungă, 8,9 m. Restul performanţelor sunt similare cu cele ale versiunii 3M-54K.
• 3M14K (SS-N-30A): este versiunea de atac la sol lansată de submarine. Are o lungime de 6,2 m şi un cap de luptă de 450 kg. Este creditată cu o rază de acţiune de 2 500 km.
• 3M14T: este versiunea de atac la sol lansată de navele de suprafaţă. Este totodată versiunea lansată în data de 7 octombrie 2015 către Siria.

Pentru a naviga, racheta utilizează navigaţia inerţială şi TERCOM, poate primi actualizări de la sateliţi iar în faza terminală foloseşte ghidarea radar activă. În urma experienţelor din Siria, sistemul de ţintire a fost îmbunătăţit pentru ambele versiuni de lansare, după cum a declarat chiar ministrul Şoigu, în septembrie 2019. Una din îmbunătăţiri a vizat reducerea timpului necesar încărcării datelor ţintei în computerul de zbor al rachetei, un proces de care se pare că ruşii nu erau tocmai mulţumiţi.

Ministrul Şoigu a declarat că înaintea modificărilor efetuate recent „it took so long to upload a flight mission for the Kalibr missile that a target could be missed.” Acum, după finalizarea modificărilor „it takes much less to upload a flight mission for Kalibr.”

Calităţi nautice

Buyan M au raportul lungime / lățime 6,81 şi raportul imersiune (pescaj) / lăţime 0,22. În tabelul de mai jos veţi găsi o comparaţie a acestor două rapoarte între Buyan M, Proiect 1241.8 – Molnia – un proiect clasic de navă purtătoare de rachete din perioada sovietică, Karakurt – succesoarea Buyan M şi un proiect european – Damen Sigma 7310. În opinia mea, cel mai bun compromis este reprezentat de Sigma, modelul 7310 fiind ”etalonul” acestei comparaţii (lungime / lățime – 7,42 și imersiune / lățime – 0,31).

• 

• 

După cum spuneam, Karakurt va înlocui Buyan M. Ce s-a schimbat prin urmare? Ei bine, raportul lungime / lăţime este relativ similar, Karakurt are 6,09 faţă de cei 6,81 de la Buyan M explicaţia fiind că, pentru motive care îmi scapă, Karakurt este mai scurtă (lungimea) decât Buyan M. O schimbare semnificativă apare însă în cazul raportului imersiune / lăţime, 0,3 în cazul Karakurt faţă de 0,22 la Buyan M. Diferenţa vine de la pescajul mai mare în cazul Karakurt, o navă gândită mai mult pentru apele maritime prin comparaţie cu Buyan M, o navă cu fundul mai plat, mai potrivit pentru apele interioare pentru care aceasta din urmă a și fost iniţial concepută.

Câteva concluzii

Pe parcursul filmului de mai jos (vă recomand să-l urmăriți) se poate observa că se insistă destul de mult pe calitățile nautice ale navei, punctându-se faptul că, pentru o navă concepută pentru ape interioare sau costiere, Buyan M se descurcă destul de bine. Însă, în egală măsură, e destul de clar că, din acest punct de vedere, sunt limitări pe care rușii au încercat să le corecteze în cazul succesoarei Karakurt. Putem observa acest lucru uitându-ne la ce s-a schimbat în privința celor două rapoarte analizate mai sus.

Buyan M este în primul rând o platformă navală pentru racheta Kalibr. În perioada în care tratatul INF era încă în vigoare, o platformă navală care să folosească rețeaua fluvială din partea europeană a Rusiei și capabilă să utilizeze o rachetă a cărei lansare din baterii aflate la sol era interzisă de tratat, poate fi considerată drept ”inovația” perfectă pentru a ”ocoli” prevederile INF. Conform datelor disponibile în spațiul public, corvetele Buyan M au o înalțime de 6,57 m, cel mai probabil de la nivelul punții principale, după cum reiese din pozele avute la dispoziție. Împreună cu pescajul de doar 2,5 m, corvetele par a fi destul de potrivite pentru a folosi rețeaua de ape interioare a Rusiei, de la Marea Caspică pănă la Marea Baltică, cu precizarea că (i) trebuie să poată trece prin ecluze și (ii) pe sub poduri.

Mai multe informații despre rețeaua de râuri și canale a Rusie găsiți în documentul de mai jos.

5.8_NONIUS_Engineering

Vorbim de o navă purtătoare de rachete, dar nu în sensul clasic – doar rachete anti-navă, ci și rachete de croazieră cu cap de luptă convențional sau nuclear capabile să lovească obiective din adâncimea teritoriului inamic la distanțe de peste 1 500 km de locul de lansare. Este o misiune care în marinele occidentale este în general atribuită navelor din clase superioare: fregate, distrugătoare sau crucișătoare, deși acestea din urmă par a fi o specie pe cale de dispariție.

Pentru rolul anti-navă este folosită fie versiunea 3M54T a Kalibr fie racheta supersonică P-800 Oniks, în clasificarea NATO: SS-N-26 „Strobile”. În acest rol, Buyan M este penalizată de lipsa elicopterului propriu pentru detecția și achiziția țintelor aflate dincolo de orizont. Această lipsă ar putea fi compensată prin integrarea unei drone aeriene capabile de îndeplinirea acestei misiuni, aspect de altfel corectat în cazul Karakurt. În lipsa elicopterului/dronei, Buyan M sunt dependente de furnizarea informațiilor necesare din surse externe, altfel fiind limitată la raza propiilor senzori, adică la orizont.

Dacă apărarea anti-aeriană poate fi considerată satisfăcătoare (rachete ghidate în infraroșu cu rază scurtă de acțiune, CIWS artileristic) cea anti-submarin lipsește cu desăvârșire, nava nefiind echipată cu sonar dedicat. Nu este ceva deosebit, marea majoritate a navelor purtătoare de rachete de acest tip nu dispun de mjloace de apărare/luptă anti-submarin, viteza fiind în general suficient de mare (în jurul a 40 Nd) pentru a compensa această lipsă. Atât doar că Buyan M are o viteză maximă de circa 26 Nd. Acest aspect va fi parțial remediat de succesoarea sa, Karakurt, creditată cu o viteză maximă de circa 30 Nd.

În cadrul unui grup de luptă, Buyan M vor fi pe post de camion / cărăuș de rachete pentru navele mai mari. Îmbunătățirea timpului de introducere a datelor țintei în computerul de bord / misiune al Kalibr și, eventual, dezvoltarea unor capabilități similare CEC american sau cel similar conceput de francezi va crește și mai mult utilitatea acestor nave.

Capacitatea de a ambarca versiunea cu cap nuclear a Kalibr în combinație cu capacitatea de a naviga pe apele interioare ale Rusiei transformă însă aceste nave din nişte ”umile” corvete purtătoare de rachete în niște adevărate ”capital ships” (rom. nave capitale/nave supreme), asemeni submarinelor purtătoare de rachete balistice. Mai ales în combinaţie cu versiunea cu rază de acţiune mărită a Kalibr, încă în faza de dezvoltare. Doar că la un cost mult mai redus. Accentuez, mult.

Nicolae Hariuc

---

Articole pe aceeași temă:

Navele Proiect 22800 Karakurt

Navele proiect 22160, “Vasily Bykov”

---

Surse:

https://www.navyrecognition.com/index.php/news/defence-news/2019/september/7506-russia-upgrades-kalibr-after-syria-campaign.html

https://en.wikipedia.org/wiki/3M-54_Kalibr

http://www.russiadefence.net/t3033p325-project-21631-buyan-m-corvette

https://en.wikipedia.org/wiki/Buyan-class_corvette