Noutăţile la Marea Neagră vin astăzi din Ucraina, vecinul nostru fiind angrenat într-un conflict „ciudat” încă din 2014. Nu cred că greşesc prea mult dacă afirm că noutăţile din acest articol sunt o consecinţă a evenimentelor care au condus la sechestrarea a trei nave ucrainiene în noiembrie 2018, un incident despre care am mai scris aici. Pe scurt, aşa cum spuneam şi atunci, Ucraina pare să fi înţeles în sfârşit că tratatele internaţionale se completează întotdeauna cu o putere de descurajare pe măsură. Un lucru pe care ar trebui să-l înţeleagă şi alţi „furnizori de securitate” din Marea Neagră.

Ucraina își extinde cooperarea cu NATO

Prima știre privește statutul Ucrainei în raport cu NATO: începând cu 12 iunie 2020, Ucraina a devenit Enhanced Opportunities Partner[1]. Acest nou statut va aduce Ucrainei un acces mai bun la programele NATO, intensificarea schimbului de informații și, de ce nu, acces la armament occidental sofisticat.

This decision recognises Ukraine’s strong contributions to NATO missions, and demonstrates the Alliance’s continued commitment to its partnerships despite the COVID-19 pandemic.

Oana Lungescu, purtătorul de cuvânt al NATO

De același statut ca Ucraina mai beneficiază și Australia, Finlanda, Georgia, Iordania și Suedia.

Achiziția ambarcațiunilor Mark VI

A doua știre are ca obiect anunțul publicat recent pe site-ul Defense Security Cooperation Agency (DSCA)[2] prin care se notifică Congresului american o potenţială vânzare de armament către Ucraina: șaisprezece (16) ambarcațiuni de patrulare Mark VI și echipamentele conexe pentru un cost estimat de 600 de milioane de dolari.

Potențialul contract are ca obiect următoarele:

• până la șaisprezece (16) ambarcațiuni de patrulare Mark VI;
• 32 de sisteme MSI Seahawk A2;
• 20 de sisteme opto-electronice tip FLIR, dintre care 16 vor fi instalate și 4 vor fi păstrate ca rezervă;
• 16 dispozitive acustice de mare putere cu bătaia de până la 5 km;
• 16 sisteme de identificare amic-inamic (IFF);
• 40 de tunuri de 30 mm Mk44 Bushmaster (32 instalate și 8 de rezervă);
• echipamente de comunicare;
• echipamente de suport;
• piese de schimb;
• scule și echipamente de testare;
• documentație tehnică;
• instruirea personalului;
• servicii de inginerie, tehnice și logistice ale guvernului și contractanților din SUA; și
• alte elemente conexe ale suportului logistic.

Ne mai spune DSCA că vânzarea propusă va sprijini obiectivele de politică externă și de securitate națională ale Statelor Unite prin îmbunătățirea securității Ucrainei şi că vânzarea propusă va spori capacitatea acesteia de a face față amenințărilor actuale și viitoare prin furnizarea unei nave moderne, rapide, cu rază scurtă de acțiune. Ucraina va folosi ambarcațiunile pentru a-și apăra mai bine apele teritoriale și pentru a-și proteja interesele maritime.

Contractorul principal va fi SAFE Boats International, Bremerton, WA. Nu există acorduri de compensare (offset) propuse în legătură cu această vânzare potențială.

Notificarea transmisă Congresului şi suma menţionată în ea nu înseamnă automat că s-a încheiat un contract ferm şi nici că preţul menţionat în notificare este preţul final. Părţile urmează să negocieze aceste aspecte şi, de obicei, preţul contractului este mai mic decât cel cuprins în notificare.

Conform celor de la DefenseNews[3], cele 16 ambarcaţiuni Mark VI urmează altora două, similare, ce au fost anunțate la începutul lui iunie 2020 ca parte a unui pachet al Pentagonului de ajutorare a Ucrainei, Ukraine Security Assistance Initiative.

Mark VI este o ambarcaţiune din aluminiu pentru ape interioare şi zone litorale și este construită de către compania SAFE Boats International. Este o barcă modernă, primele 12 intrând în serviciul US Navy în august 2014.

Are 25,8 m lungime, 6,2 m lăţime, pescajul de 1,2 m şi un deplasament de 72 tone[4]. Cele două motoare MTU 16V2000M94 ce folosesc pompe de jet (water jet) pot propulsa ambarcaţiunea cu viteze de peste 35 Nd (65 km/h, unele surse publice vorbesc de o viteză maximă de 45 Nd), raza de acţiune fiind de 750 mile marine (1390 km) la o viteză de 25 Nd.

Are un echipaj de 10 oameni şi mai poate transporta încă 8 soldaţi. Dispun de o suită completă C4SI şi pot executa misiuni de dragare/vânătoare de mine sau evacuare medicală, de pe puntea pupa putând fi lansate RHIB-uri sau drone aeriene sau subacvatice. Catargul este demontabil.

Pe lângă armamentul standard compus din tunuri rapide şi mitraliere poate ambarca şi rachete aşa cum este BGM-176B Griffin.

Compartimentul echipajului, al maşinilor şi tancurile de combustibil sunt blindate.

Operaționalizarea RK-360 Neptun se apropie

Ultima știre a fost publicată de DefenseExpress în 10 iunie 2020[5] și citează mai mulţi oficiali ucrainieni: Ministerul Apărării va comanda/primi în curând baterii de coastă dotate cu RK-360 Neptun, racheta anti-navă testată intens în ultima perioadă. Înțelegerea mea este că vorbim despre 3 sisteme cu un total de 18 lansatoare. Cu patru rachete per lansator și șase camioane, un sistem complet va avea 24 de rachete anti-navă Neptun.

Deși se vorbește de multă vreme de aceste baterii de coastă, sunt șanse mari ca un contract să se materializeze anul acesta, cu atât mai mult cu cât se pare că Ucraina nu va primi încă rachete anti-navă Harpoon.

O scurtă privire prin ograda proprie

În încheierea acestui articol aș dori să discutăm puțin despre flota fluvială a României, despre care se spune adeseori că este printre cele mai bune din lume. Este adevărat că vedetele blindate de clasă Brutar au fost modernizate recent și, în acest moment, Șantierul Dunav Brăila face același lucru cu cele trei monitoare. Ambele tipuri de nave sunt încadrate în Divizionul 67 nave purtătoare de artilerie. Sunt principalele nave de luptă pe care le avem la Dunăre.

Alături de acestea, flota fluvială mai are în compunere și Divizionul 88 Vedete Fluviale subordonat Comandamentului Flotilei Fluviale, având în responsabilitate sectorul fluvial cuprins între Călăraşi şi gurile Dunării[6]. Deși dragajul era inițial una din misiunile sale principale, în prezent, misiunile Divizionului 88 Vedete Fluviale sunt mult mai largi și cuprind[7]:

(1) Misiuni pentru contribuţia la securitatea României pe timp de pace:

• realizarea, menţinerea, perfecţionarea capacităţii operaţionale;
• supravegherea căilor de comunicaţii fluviale;
• descurajarea acţiunilor ilegale pe fluviu;
• căutarea – salvarea pe fluviu;
• supravegherea navală – avertizarea timpurie;
• sprijinul autorităţilor naţionale pe fluviu.

    (2) Misiuni pentru participarea la apărarea României şi a aliaţilor săi:

• supravegherea navală, controlul traficului fluvial;
• prevenirea încercărilor de limitare a libertăţii de navigaţie;
• apărarea căilor de comunicaţii fluviale, a porturilor şi a navelor de transport;
• participarea la anihilarea acţiunilor teroriste;
• participarea la interzicerea / nimicirea desantului inamic;
• acţiuni de minare şi acţiuni de dragaj.

    (3) Misiuni pentru promovarea stabilităţii regionale, diplomaţia apărării:

• participarea la operaţii de răspuns la crize, de sprijin a păcii, asistenţă umanitară;
• intervenţia în comun cu forţele navale ale altor state în acţiuni de căutare – salvare, protecţie împotriva minelor, asistenţă umanitară, etc.;
• cunoaşterea activităţii navale ale altor ţări prin vizite reciproce, participarea la exerciţii şi aplicaţii internaţionale;
• promovarea intereselor României.

    (4) Misiuni pentru sprijinul instituţiilor statului, a autorităţilor locale:

• supravegherea şi transportul în vederea limitării efectelor dezastrelor, evacuarea pe fluviu, protecţia populaţiei civile şi bunurilor materiale;
• căutarea – salvarea pe fluviu;
• participarea la realizarea liniilor de aprovizionare a populaţiei civile în raioane izolate;
• participarea la sprijinul în caz de accident chimic, biologic, nuclear, etc.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni, Divizionul încă mai folosește vedetele dragoare fluviale de tip 141 (construcție din aluminiu) din care s-au construit 25 de unități la Santierul Naval Drobeta Turnu-Severin[8], în perioada 1975–1981. VD141 au următoarele caracteristici tehnico-tactice[9]:

• Deplasament: 95 t;
• Lungime: 32 m;
• Lăţime: 4,5 m;
• Pescaj: 0,9 m;
• Viteză maximă: 25 km/h;
• Rază de acţiune: 820 km
• Echipaj: 17;
• Armament: tun calibrul 30 mm cu două ţevi, mitralieră calibrul 14,5 mm cu patru ţevi (în filmul postat în articol vedem ca navele sunt înarmate cu două turele cu mitraliere de 14,5 mm cu patru țevi);
• Sistem de propulsie: două motoare principale de tipul MB 836.

Cred că este destul de evident unde bat…

Evident, Mark VI nu sunt singura opțiune dar, cu siguranță, sunt una bună, demnă de luat în considerare.

Din toată flota noastră fluvială, este clar că VD141 sunt cele mai vechi, depășite moral, modernizarea lor fiind probabil inutilă în acest moment. Având în vedere misiunile pe care trebuie să le îndeplinească, cred că flotilei noastre i-ar prinde bine niște mijloace noi de patrulare pe Dunăre, unele care să fie proiectate și construite în acest secol.

Nicolae

---

Surse:

[1] https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_176327.htm

[2] https://www.dsca.mil/major-arms-sales/ukraine-mark-vi-patrol-boats

[3] https://www.defensenews.com/congress/2020/06/17/us-selling-ukraine-600m-in-patrol-boats-guns-and-sensors/

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Mark_VI_patrol_boat

[5] https://defence-ua.com/news/dano_doruchennja_postaviti_3_divizioni_neptuniv_na_bojove_cherguvannja_direktor_pavlogradskogo_himichnogo_zavodu_video-943.html

[6] https://www.navy.ro/despre/organizare/istoric_div88.php

[7] https://www.navy.ro/despre/organizare/misiuni_div88.php

[8] https://www.mangalianews.ro/2017/04/marin-tanase-santierul-naval-mangalia-in-anii-marilor-realizari-episodul-7-vedetele-fluviale/

[9] https://www.navy.ro/despre/organizare/nave_div88.php