Turcia vinde corvete de clasă Ada Ucrainei

Conform cotidianului turc Daily Sabah, în decembrie 2020 Turcia și Ucraina au semnat un Memorandum având ca obiect construcția corvetelor de clasă Ada pentru marina Ucrainei. Potrivit celor de la Naval News ar fi vorba de patru (4) unități, parte a unui acord de colaborare turco-ucrainian mai larg.

Corvetele de clasă Ada sunt produsul programului național turc de construcție de nave de luptă (MILGEM) demarat la începutul anilor 2000. Patru unități au fost construite pentru Turcia, patru au fost comandate de Pakistan și, după cum am văzut mai sus, încă patru vor fi construite pentru marina Ucrainei. Nu e puțin lucru să construiești douăsprezece (12) unități pe o piață destul de aglomerată, la mare concurență cu șantierele navale europene.

Prin urmare, cred că a venit momentul să aruncăm un ochi mai atent la aceste corvete, cu atât mai mult cu cât turcii au participat și la licitația inițială pentru modernizarea celor două fregate Type 22R (pe care de altfel au și câștigat-o) și au fost pe lista scurtă la licitația inițială pentru cele patru corvete care, într-un final, vor înlocui Tetalurile.

Ca să vedem ce-am pierdut, m-am gândit la o comparație între caracteristicile tehnice ale corvetei turcești cu Gowind 2500 a celor de la Naval Group (câștigătoarea licitației noastre) și cu Sigma 10514 a celor de la Damen, principala contestatoare a licitației de la noi.

Evident, o astfel de comparație este suficientă doar ca să ne facem o idee sumară despre caracteristicile tehnice principale ale navelor în discuție.

Câteva observații:

1. Versiunea Gowind 2500 vândută Egiptului are propulsie CODAD (Combined Diesel and Diesel), integral diesel, în timp ce versiunea propusă României are o propulsie hibridă, diesel-electrică așa cum are și Sigma 10514 – CODOE (Combined Diesel or Electric). Dintre cele trei, oarecum atipic pentru o corvetă de acest tip, Ada are o propulsie CODAG (Combined Diesel and Gas), motoarele diesel fiind suplimentate de o turbină folosită pentru sprinturi și obținerea vitezei maxime. De altfel, Ada are și cea mai mare viteză maximă. Propulsia hibridă este mai potrivită pentru misiunile de luptă antisubmarin, fiind mai silențioasă.
2. Ada nu are opțiunea amplasării unui sistem de lansare vertical pentru rachetele antiaeriene, fiind cea mai puțin lungă dintre cele trei. Acest aspect va fi remediat de unitățile clasei Istanbul. Pe de altă parte, Ada este o corvetă din punct de vedere al deplasamentului, senzorilor și armamentului ambarcat precum și al misiunilor pe care le poate îndeplini, în sensul în care nu este unul dintre hibrizii atât de populari în zilele noastre (mai ales în cadrul marinelor emergente, mai sărace): corvetă „grea”, fregată „ușoară” etc
3. Diferențele semnificative în ceea ce privește raza de acțiune și autonomia Sigma 10514 mexicane prin comparație cu celelalte două vine și de la principala misiune atribuită de Mexic Sigmei: patrulare în zona mării teritoriale și în zona economică exclusivă, a 13-a cea mai mare din lume. Având în vedere distanțele din Marea Negră, raza de acțiune și autonomia Gowind 2500, respectiv Ada, sunt suficiente.

Una din ambițiile programului MILGEM a fost aceea de a incorpora în construcția navelor clasei Ada cât mai multe subansamble de proveniență locală (70% integrare locală conform unei surse oficiale). În acest scop au fost achiziționate licența radarului principal de cercetare și a celui de control al focului de la Thales, a fost dezvoltat un sistem centralizat de conducere a luptei propriu – Genesis, a fost dezvoltată racheta navă-navă Atmaca despre care am mai vorbit aici și a început dezvoltarea unei torpile ușoare (324 mm) de concepție proprie: Orka ce va fi produsă de Roketsan. Atmaca a fost deja testată pe una din unitățile clasei Ada. Asta pentru a numi doar câteva.

Mai jos avem un excelent infografic preluat de pe Naval Analyses care evidențiază senzorii și armamentul corvetelor de clasă Ada:

Cu toate acestea, sistemul de propulsie este integral importat precum și o parte semnificativă a armamentului, în special rachetele antiaeriene RIM-116 Rolling Airframe Missile.

Ceea ce vreau să evidențiez aici este că, atunci când vinzi o navă de luptă, este bine să nu depinzi foarte mult de terțe părți care pot bloca vânzarea produsului tău în contextul deteriorării relațiilor diplomatice.

Chiar dacă prețul eventualului contract dintre Turcia și Ucraina nu a fost făcut public, ne putem aștepta ca cele patru nave să coste bugetul Ucrainei o sumă similară cu bugetul alocat și de România pentru corvetele sale multifuncționale (în jurul sumei de 1 miliard de euro).

Turcia. Dezvoltarea unei noi vedete rapide. Lansare la apă AUSV

STM a semnat la mijlocului anului trecut un contract cu ministerul de resort turc pentru proiectarea unei noi nave purtătoare de rachete, proiect botezat (în engleză) „Turkish Type FAC”. Ce a ieșit se numește FAC55 (de la „fast attack craft”) unde 55 pare să fie lungimea navei la linia de plutire.

FAC 55 este o navă de tip monococă, echipată cu turbine și propulsie cu jet, capabilă să ducă lupta anti-navă și să patruleze apele proprii chiar și în condițiile unei mări de gradul 5 pe scara Beaufort (vânt de 31 – 39 km/h, valuri de 2 – 2,5 m). Mai multe informații despre scara Beaufort puteți găsi aici.

Va avea un deplasament de 535 tone, o lungime maximă de 62,67 m și un pescaj de 1,68 m. Viteza maximă este de peste 55 Nd (101 km/h) iar cea economică de 20 Nd (37 km/h) la care FAC55 are o rază de acțiune de 1000 Mm (1852 km).

STM a proiectat nava cu coca și suprastructura nonmagnetică fiind totodată depuse toate eforturile în vederea reducerii semnăturii acustice, radar și în infraroșu.

La nivel de senzori, va dispune de un radar de cercetare 3D (cel mai probabil un Smart S pentru care au licență chiar dacă s-ar putea dovedi puțin cam mare pentru FAC55), un radar de control al focului Sting EO Mk 2, radar de navigație, o bilă opto-electronică, comunicații și contramăsuri.

În materie de armament, STM a proiectat nava cu un tun rapid de 76 mm, 2 x 12,7 mm STAMP, 2 x 4 rachete navă-navă Harpoon/Atmaca. Pentru apărarea antiaeriană turcii vor să folosească tot RIM-116 RAM dar rămâne de văzut cum vor evolua relațiile cu SUA.

Un alt proiect interesant vine de la Meteksan Defence și Ares Shipyard care au prezentat un AUSV (Armed Unmanned Surface Vessel) botezat „Ulaq” (eng. „Messenger”, rom. „Mesager”). Prima unitate va fi lansată la apă în decembrie 2020, testele urmând să se desfășoare în primul trimestru din anul acesta.

Mesagerul va putea îndeplini misiuni de patrulare, recunoaștere și culegere de informații fiind totodată dotat cu mijloace de război electronic și senzori opto-electronici. Va fi controlat de la distanță cu ajutorul unei stații ce va putea fi amplasată atât pe uscat cât și pe nave. Cele două companii intenționează să dezvolte și o versiune pentru lupta antisubmarin și una pentru lupta împotriva minelor marine.

Robotul navalizat radiocomandat are următoarele caracteristici: o lungime de 11 m, viteza de 35 Nd (65 km/h) și o rază de acțiune de 215 Mm (398 km). Armamentul va fi compus din patru rachete de 70 mm Cirit și din două rachete Umtas.

Faptul că Mesagerul turc este controlat de la distanță constituie o vulnerabilitate în cazul în care potențialul inamic are mijloacele necesare pentru a bruia legătura.

Incapacitatea de a naviga autonom ne arată că turcii încă mai au de lucru în direcția obținerii unui robot naval autonom capabil să navigheze singur în largul mării respectând totodată prevederile Regulamentului de evitare a coliziunilor pe mare (COLREG).

Ucraina. Se accelerează înzestrarea marinei.

Forțați de vremuri, vecinii noștri de la nord au accelerat achizițiile: au comandat prima baterie de coastă bazată pe racheta anti-navă Neptun despre care am mai scris aici, americanii au început să lucreze la primele lor două nave de patrulare Mark VI și vor mai primi în prima jumătate a lui 2021 încă trei cutere de clasă Island (mai multe informații despre ce este un cuter aici), tot de la americani. Ucraina a primit deja două astfel de cutere în noiembrie 2019 – Starobelsk și Slavyansk. Toate navele vor fi reunite în cadrul unei flotile nou înființate. Cel mai probabil, Island-urile vor îndeplini misiuni specifice Poliției de Frontieră – Gărzii de Coastă.

În ceea ce privește navele de patrulare de clasă Mark VI, Ucraina a semnat deja un contract cu SUA în acest sens, informație care se coroborează cu anunțul privind alocarea unui contract în valoare de 19.969.119 USD către SAFE Boats International LLC, din Bremerton, Washington, pentru pregătirea producției.

Totodată, se pare că Indonezia și-ar fi manifestat interesul pentru achiziția rachetelor anti-navă Neptune.

România. Pușcașii marini și Garda de Coastă.

În ceea ce ne privește, am găsit un interviu mai vechi (mijlocul lui 2020) cu comandantul pușcașilor noștri marini în care se vorbește de provocările măririi efectivelor (transformarea din batalion în regiment), ale exercițiilor internaționale la care au participat dar și despre necesitatea achiziționării de noi mijloace tehnice (de la minutul 11:20). Interviul poate fi urmărit integral pe Umbrela Strategică accesând acest link.

De la locotenent-colonelul Dumitru Todosiuc, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină din Forțele Navale Române aflăm că doleanțele pușcașilor noștri marini în materie de tehnică militară au fost prinse în mai multe programe de înzestrare națională. Este vorba de programul pentru achiziția de transportoare amfibii blindate, autoturisme 4×4 blindate și neblindate, sisteme de supraveghere tip UAS/UAV. Conform comandantului, se are în vedere și dezvoltarea unor capacități fluviale în viitor, vedete blindate de asalt, toate cu termen limită 2026, din care unele vor fi livrate cu începere din 2021.

Scriam mai demult că actualele vedete de patrulare (la origine dragoare) – VD141 ale Divizionului 88 Vedete Fluviale sunt îmbătrânite moral și fizic. Aflăm de la locotenent-colonelul Dumitru Todosiuc că se intenționează dotarea pușcașilor noștri marini cu o nouă vedetă blindată de asalt. Văzând ce achiziție au făcut vecinii noștri de la nord, nu ar fi o surpriză pentru mine să aflu că și România va cumpăra Mark VI.

Dar o să vă las în compania concurentei, CB-90:

Între timp, licitația noastră având ca obiect achiziția unor nave pentru Garda de Coastă bate… pasul pe loc. Licitația inițială pare să fi fost anulată (încă mai sunt dosare pe rolul instanțelor judecătorești prin care se contestă această licitație) și reluată succesiv. În acest moment avem o procedură simplificată în desfășurare: „dialog competitiv”, valoarea estimată a licitației fiind de 129.944.250 lei. La această ultimă procedură și-au anunțat participarea (cu mulțumiri lui @winn pentru semnalare): Damen Shipyards Gorinchem B.V., Baltic Workboats AS și Penguin International Limited. De remarcat că Vard Brăila S.A., care au câștigat prima licitație, nu au mai participat.

Nicolae