Cariera

Vasile Scodrea (n. 1872, București-d. 1934) a avut o frumoasă și îndelungată carieră  în Marina Română, chiar dacă nu a fost scutit de unele controverse către sfârșitul acesteia.

A fost școlit în străinătate, absolvind cursurile Academiei Navale din Livorno iar la 16 aprilie 1904, i s-a încredințat comanda canonierei „Fulgerul”, după care, la 15 aprilie 1906, a fost mutat la Administrația Centrală a Războiului. La 1 aprilie 1909 a fost numit director al Diviziei de Mare și comandant al bricului „Mircea”, iar la 15 decembrie 1909 a preluat comanda crucișătorului „Elisabeta”. În perioada 1 aprilie 1910-1 aprilie 1912, a fost comandantul Școlilor Marinei și al bricului „Mircea”.

A publicat „Cursul de artă militară pentru marină”, intitulat „Maritima”, pe care l-a ținut la Școala de Aplicație de Artilerie, Geniu și Marină, precum și la Școala Superioară de Război. În perioada 1911-1913 a elaborat lucrări de specialitate, bazate pe studii ample. Astfel, cât timp s-a aflat la Constanța, la comanda Școlii, a efectuat un studiu asupra Lacului Techirghiol și a împrejurimilor dinspre mare în vederea amenajării unui port militar, studiu primit cu elogii de către specialiști. În anul următor a întocmit două studii, „Apărarea podului Cernavodă-Fetești” și „Apărarea Deltei contra unui atac de la nord”, ambele apreciate de comandantul Marinei, contraamiralul Eustațiu Sebastian. La 17 aprilie 1914 a fost numit subșef de Stat Major în C.M.M. Ambarcat la bordul navei-comandant „Măcin”, pe timpul manevrelor din perioada 19-28 august 1915, i s-a încredințat funcția de șef de Stat Major al manevrelor.

Vă invit să lecturați unul dintre articolele scrise de căpitan-comandorul Vasile Scodrea, articol publicat în numărul 209 al ”Revistei Infanteriei” apărut în aprilie 1914. Este un exercițiu foarte interesant să judecăm acest articol, scris în prag de Prim Război Mondial, cu mintea și cunoștințele de azi…

În ziua intrării României în război împotriva Puterilor Centrale, Vasile Scodrea a fost avansat la gradul de comandor, fiind mobilizat până la 30 iunie 1918. Făcând parte din cadrele de comandament, până în vara anului 1917 și-a desfășurat activitatea de la bordul navei „Măcin”. La 22 noiembrie 1916 a fost numit șef de Stat Major de marină, iar la 7 ianuarie 1917 a preluat comanda Flotilei de operațiuni. La data luării comenzii, navele Marinei se aflau pe Canalul Tătaru, la Chilia Nouă și Galați.

Începând cu 1 aprilie 1921, Vasile Scodrea a fost numit comandantul Diviziei de Mare. Pledând pentru realizarea unui nou program naval românesc, la 21 iunie 1922 a subliniat în cuvântul rostit cu ocazia înaintării în gradul de sublocotenent a noii promoții a Școlii Navale:

Marina a fost până acum tratată ca un copil vitreg, refuzându-i-se cele de care avea nevoie pentru a răspunde misiunii sale și aceasta datorită numai faptului că nu a avut libertatea ce îi era necesară. Războiul cel mare a surprins-o nepregătită, totuși ea și-a făcut datoria. Chiar dacă nu s-ar lua în considerație activitatea sa operativă, care însă e bogată în fapte frumoase și pe care cu siguranță istoricul nepărtinitor le va evidenția, încă ea și-ar impune rostul din nefericire neînțeles de mulți. Grație ei, parcul bogat de nave de comerț – peste 700 – a fost salvat și utilizat cu cel mai mare folos pentru țară (…) într-un viitor cât mai apropiat aspirațiile noastre se vor realiza și marina va fi pusă în măsură să răspundă situației noi create de navele de război.

Încă din primul an în care a preluat comanda Marinei, a înființat la Constanța, împreună cu mai mulți ofiteri de marină, „Yacht Clubul Român”. În cuvântarea pe care a rostit-o la 16 martie 1924, la prima întrunire generală a membrilor clubului, Vasile Scodrea a subliniat:

Înființat acum trei ani, Yacht Clubul Român are ca scop de a atrage spre mare cetățenii din toate unghiurile României Mari pentru a le arăta frumusețile ei, precum și rolul pe care îl are în viața economică și în apărarea țării.

Datorită inițiativei sale, la 1 august 1924 navele militare românești, având la bord elevi ai Școlilor Marinei, au reluat, după mai bine de două decenii, marșurile de instrucție în străinătate. În dimineața zilei plecării, după inspectarea celor trei canoniere gata de marș – „Lepri”, „Dumitrescu” și „Stihi”, Vasile Scodrea a spus:

După 21 ani, Marina noastră a reluat călatoriile în străinătate în îndoitul scop: să facă pavilioniul românesc să fâlfâie alături de al celorlalte națiuni, în afară de hotarele țarii și ca personalul să vadă lucruri noi și să capete cunoștiințe pe care cu greu le-ar dobândi numai prin citire.

La 1 aprilie 1926 a fost înaintat la gradul de viceamiral, fiind primul viceamiral activ al armatei române. Începând cu anul 1928 a fost un membru activ al Ligii Navale Române, ocupând mai mulți ani funcția de vicepreședinte al acesteia. În această calitate, a ținut o serie de conferințe cu tematică marină la Ateneul Român.

Adept al mutării Comandamentului Marinei la Constanța, la 15 iunie 1931 a reușit instalarea acestuia în localul Școlii Navale de pe str. Traian nr. 53 (în sediul actual al Muzeului Marinei Române).

Controversele

În anul 1932, M.Ap.N. i-a intentat un proces penal, prin care era acuzat, alături de comandorul V. Năsturaș, comandorul M. Vasilescu și căpitanul mecanic I. Gheorghiu, de un deficit de 51 628 000 lei, sumă care ar fi rezultat în urma contractelor pentru achiziționarea armamentului necesar modernizării unor nave militare românești, ca surplusul dat la valoarea reală a pieselor de artilerie cumpărate. Prin Decizia nr. 196/1933, Înalta Curte de Conturi a abrogat Decizia nr. 957/1932 a M.Ap.N. Deși decizia dată la 28 martie 1933 i-a absolvit, atât pe Vasile Scodrea cât și pe ceilalți trei ofițeri de plata acestei sume, acuzația i-a zdruncinat grav sănătatea.

Sfârșitul

La 13 ianuarie 1934 și-a luat rămas bun de la subalterni:

Doresc ca urmașii mei să se călăuzească de aceleași tradițiuni de cinste, iubire, devotament către armă și cred că se vor îngriji de interesele superioare ale marinei, ridicându-și prestigiul pavilionului la un nivel cât mai înalt. Prima condiție a unei munci rodnice este unirea disciplinată și dezvoltată a tuturor ofițerilor Marinei. Vă îndemn să iubiți din tot sufletul Marina, să serviti cu toată credința și să apărați cu toate jertfele Țara.

La numai o lună de la ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, s-a stins din viață, la numai 61 de ani. A fost înmormântat, cu toate onorurile, la 20 februarie 1934. Semn al recunoașterii meritelor sale, o corvetă de clasă ”Tetal I” – actualmente retrasă din serviciu – a fost botezată ”Viceamiral Vasile Scodrea”, fosta 261, construită în 1984.

Nicolae Hariuc

Surse: https://www.navy.ro/despre/comandanti/comandanti_13.php