×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricbricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecampanie de revitalizare și prelungire a resursei minelor marine de tip MMMCA-1 din dotarea Forțelor Navale Românecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelorDirectia Hidrografica Maritimadirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudeDM25 Locotenent Lupu DinescuDM29 Locotenent Dimitrie Nicolescudragajdragordragor maritim clasa Muscadroneelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota fluvialaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina comerciala romanamarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo Boatmunitie 100mm cu incarcatura redusamusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 Triumfsabordsaicasalupa rapida de intervenție 522 Eugeniu BotezSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasistemul de dragaj Tridentsloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcouftactica navalaTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpiloarele Romanieitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de rachetevedete torpiloarevedetele torpiloare lurssenvehicul gliderViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Submarinele României. Proiect 877 Paltus. Delfinul


Navele Proiect 877 Paltus (clasificare NATO: Kilo) sunt cunoscute atât pentru capabilităţile care le-au adus porecla „gaura neagră”, cât şi pentru numărul impresionant de unităţi vândute de-a lungul timpului. Aş zice că submarinele de clasă Kilo sunt unul dintre cele mai mari succese ale industriei de profil din URSS/Rusia, succes încă neegalat întrucât Proiect 677 Lada nu a confirmat, ruşii având probleme cu implementarea unei propulsii anaerobe pe noua clasă.

submarin Kilo Delfinul
Un submarin Kilo având pe fundal crucişătorul Moscova, două simboluri ale Flotei Mării Negre Sursa foto: wrk.ru.forums

Prezentare generală

Submarinul de clasă Kilo este un proiect al biroului Rubin, unul dintre cele mai vechi şi mai titrate din Rusia. Acest submarin, conceput în anii 1970, este produsul evoluţiei construcţiilor de profil sovietice de-a lungul a trei generaţii de submarine diesel-electrice care l-au precedat.

Submarinele acestei clase au fost concepute pentru război anti-submarin şi împotriva navelor de suprafaţă, în special în apele mai puţin adânci din zona litorală. Bineînţeles, pot efectua şi misiuni de patrulare, de recunoaştere sau spionaj, un submarin Proiect 636.3 Varşavianca (NATO: Improved Kilo) din Flota Mării Negre fiind relativ recent surprins în apele teritoriale israeliene la cules de… informaţii.[1]

submarin Kilo Delfinul
Submarinul de clasă Kilo Sursa foto: the-blueprints.com

Caracteristici tehnice generale

Pentru informaţiile de mai jos am folosit doar două surse de provenienţă rusească: biroul de proiectare Rubin şi unul dintre şantierele care construiesc submarinul în ultima sa versiune, 636.3.

Proiect 877 E/EKM[2] / Proiect 636[3]

  • Deplasament la suprafaţă: 2300 tone / 2350 tone
  • Deplasament în imersiune: 3040 tone / –
  • Lungime: 72,6 m / 73,8 m
  • Lăţime: 9,9 m / 9,9 m
  • Pescaj: 6,2 m / –
  • Adâncime operaţională: 240 m / –
  • Adâncime maximă: 300 m / 300 m
  • Viteza maximă în imersiune: 17 Nd / 18 Nd
  • Echipaj: 52 / 52
  • Raza de acţiune (snorkel): 6000 Mm@7 Nd / 7500 Mm@7 Nd
  • Raza de acţiune (imersiune): 400 Mm / 400 Mm
  • Autonomie: 45 zile / 45 zile

Semnătura acustică

Submarinele clasei sunt supranumite de occidentali „black hole”, ceea ce în traducere liberă înseamnă „gaura neagră”, reputaţie de natură a ne conduce la concluzia că navele clasei au o semnătura acustică scăzută.

Încă din faza de proiectare, sovieticii au urmărit reducerea semnăturii acustice a submarinului prin comparaţie cu generaţiile mai vechi. Prin urmare, echipamentele şi maşinile de la bord au fost optimizate, fiind utilizate diferite măsuri de reducere a vibraţiilor şi a zgomotului generat din interiorul navei. Tot în acest scop, coca navei a fost învelită cu un strat din material fonoabsorbant.

Spre deosebire de predecesorii săi, Kilo a fost conceput cu o singură elice, o cocă rotundă şi un nou raport lungime/diametru. Astfel, constructorii sovietici au reuşit să reducă a zgomotul generat de înaintarea navei prin apă, crescând în acelaşi timp viteza şi raza de acţiune a navei în imersiune.

Reducerea zgomotelor parazite generate de navă a avut un impact pozitiv în funcţionarea sonarului navei, îmbunătăţind capabilităţile sale de detecţie şi diseminare a ţintelor.

Snorkelul a fost şi el îmbunătăţit în vederea diminuării siajului. Forma submarinului şi dispunerea planurilor de comandă (retractabile) în partea superioară a cocii, în faţa chioşcului, au îmbunătăţit considerabil calităţile nautice şi manevriere ale submarinului permiţându-i să rămână la adâncime de periscop chiar şi pe o mare montată. Cât de montată? Asta ne-o pot spune doar submariniştii noştri care au făcut parte din echipajul Delfinului.

Conform surselor accesate, care par să se completeze şi să se verifice reciproc, semnătura acustică a unui submarin Kilo care se deplasează cu ajutorul propulsiei auxiliare cu jet, la viteze mici, este echivalentă cu cea a unui submarin nuclear de atac de clasă Los Angeles, modernizat.

Am citat mai jos o lucrare foarte interesantă pentru cei care doresc să afle mai multe despre vânătoarea de submarine. Fără a intra în prea multe detalii, conform sursei citate, submarinele aflate în imersiune emit sunete care sunt măsurate în decibeli. Ca idee, creşterea sau descreşterea zgomotului măsurat cu 3 decibeli presupune de fapt o dublare a intensităţii sunetului unui submarin. O scădere a sunetului cu 3 decibeli presupune de asemenea o scădere dublă a intensităţii sunetului.

Conform informaţiilor disponibile, navele proiect 636 produc 105 decibeli prin comparaţie cu submarinele de atac nucleare din NATO care produc 95 de decibeli.[4] Indienii, unul dintre marii utilizatori de Kilo, estimează că navele Proiect 877 EKM sunt similare sau chiar mai bune decât submarinele Type 209 germane în timp ce chinezii, un alt mare utilizator de Kilo, au raportat un nivel al zgomotului produs de 117 decibeli fără a se cunoaşte însă în ce condiţii au efectuat măsurătorile.[5] Chiar dacă diferenţele nu par semnificative, având în vedere că vorbim de o scară logaritmică, diferenţele sunt de fapt foarte mari.

Se presupune că aceste măsurători au fost efectuate atunci când submarinele foloseau doar propulsia auxiliară cu jet. Evident, în momentul în care foloseşte propulsia principală, zgomotul produs de navă va creşte. Având în vedere că aceste submarine acționează de obicei în zonele costiere aglomerate şi cu un zgomot de fond destul de mare, o parte din zgomotul propriu va fi disimulat în zgomotul de fundal.

Calităţi nautice – nescufundabilitatea

Sovieticii au acordat o atenţie deosebită nescufundabilităţii submarinului cu cocă dublă şi o rezervă generoasă de flotabilitate. Corpul rezistent este construit din oţel Ak-25 şi este împărţit în şase compartimente etanşe ceea ce-i permite să plutească şi în condiţiile în care un compartiment etanş şi două tancuri de balast din aceeaşi zonă sunt inundate concomitent.

submarin Kilo Delfinul
Compartimentarea submarinului Sursa foto: defense-update.com

Ca să vă faceţi o idee, conform unor surse neoficiale, un submarin de clasă Gotland nu are coca dublă şi este împărţit în doar două compartimente etanşe. Merită menţionat că şi ruşii par să fi renunţat la coca dublă, Lada având o cocă simplă, similar submarinelor occidentale din aceeaşi categorie.

Submarinele Kilo sunt prevăzute cu un sistem de salvare a echipajului, printr-un sas aflat înspre pupa. Salvarea este efectuată fie cu ajutorul unui alt submersibil, sau echipajul poate ieşi individual, echipat cu nişte costume speciale, de la o adâncime de maxim 120 m.[6]

Propulsia

Propulsia este integral electrică, motoarele diesel fiind utilizate doar pentru a încărca bateriile. Spre deosebire de clasele anterioare, Kilo are un singur arbore port-elice şi o singură elice cu pale fixe. Sistemul este astfel gândit încât să fie eficient şi în ape puţin adânci.

Navele sunt prevăzute cu două generatoare diesel de mare putere (între 1000 şi 1500 kw, în funcţie de versiunea submarinului: 877, 877 E/EKM şi 636), un motor electric pentru sistemul principal de propulsie (de la 4000 până la 5500 CP, în funcţie de versiune), un motor pentru propulsia auxiliară cu jeturi de apă (130 până la 190 CP, în funcţie de versiune) şi două motoare de rezervă (cca. 102 CP) pentru asigurarea redundanţei. De altfel, navele clasei sunt prevăzute cu un sistem de propulsie de rezervă (sau de avarie) ce asigură manevrarea navei chiar şi în condiţiile în care arborele principal sau elicea au fost avariate.

Propulsia principală are un singur arbore port-elice şi o singură elice, iniţial cu 6 pale fixe, ulterior cu 7 pale fixe. Elicea se poate roti cu maxim 250 de rotaţii pe minut, ceea ce ar trebui să corespundă vitezei maxime.

submarin Kilo Delfinul
Sus, elicea cu 6 pale, specifică versiunii 877. Jos, elicea specială cu 7 pale specifică versiunii 636.3 Sursa foto: wrk.ru.forums

În cazul versiunii 636, ruşii au mărit puterea generatoarelor diesel şi au montat un nou model de elice construită din aliaje speciale, cu 7 pale fixe, formă specială şi, opinie personală rezultată din vizionarea pozelor avute la dispoziţie, un pas mai mare. Afirmaţia s-ar corobora cu informaţiile potrivit cărora ruşii au redus la versiunea 636 numărul de rotaţii al arborelui port-elice.

Una din consecinţele reducerii numărului de rotaţii al arborelui, coroborat cu un pas mai mare al elicei a fost reducerea semnăturii acustice a navei, în special la vitezele mici folosite preponderent de acest tip de submarin în imersiune.[7]

Propulsia auxiliară foloseşte jeturi de apă produse cu ajutorul unei turbine, ajutajele sale fiind dispuse în pupa, pe lateral, după cum rezultă din poza de mai jos.

submarin Kilo Delfinul
Propulsia auxiliară cu jet, ajutajele încercuite cu roşu. Sursa foto: rieltormakarov instagram

Bateriile sunt repartizate în două grupuri a câte 120 de celule, în compartimentele etanşe unu şi trei, de la prova spre pupa. Se pare că nu doar noi am avut probleme cu bateriile în exploatarea submarinului ci şi iranienii. Conform unor surse, cauzele pot fi temperaturile mari şi umiditatea ridicată sau erori în utilizarea şi/sau întreţinerea lor.

Dacă ne aducem aminte, bateriile au fost explicaţia dată publicului pentru inactivarea Delfinului. Însă, conform unor informaţii (valabile în 1997), firma britanică Chloride Industrial Batteries ltd producea şi vindea baterii pentru submarinele proiect 877/636 acordând chiar şi o garanţie de 5 ani.

submarin Kilo Delfinul
Propulsia cu jet a Alrosei în toată splendoarea. Sursa foto: kchf.ru

Alrosa, se remarcă prin propulsia principală cu jet, fiind singura unitate astfel echipată.

Automatizare. Senzori şi armament

Ştim de la clasa Alfa că sovieticii au reuşit să-şi automatizeze într-o bună măsură submarinele sale şi nici Kilo nu face excepţie. Astfel, s-a reuşit reducerea numărului membrilor echipajului, un lucru esenţial având în vedere cât de mici sunt submarinele în interior.

Clasa Kilo este echipată cu sisteme de comandă şi control care procesează informaţiile primite de la senzorii navei. Centrul nervos, sistemul de management al luptei este produs de firma Aurora.

Conform unor informaţii disponibile online, sistemul poate urmări şi furniza soluţii de tragere pentru cinci ţinte concomitent, în timp ce administrează şi alte sarcini, cum ar fi navigaţia navei. O prezentare a sistemelor de comandă şi control pentru submarinele proiect 877 EKM şi 636 poate fi accesată pe site-ul celor de la Aurora: Lama EKM AICS[8], Pirit-M[9] sau Palladij-M[10].

Sonarul ce utilizează frecvenţe joase se află într-un compartiment din prova navei, sub tuburile lanstorpilă şi este de tip MGK-400 Rubikon (clasificare NATO „Shark Gill”). A fost modernizat în 1989, fiind redenumit Rubikon-M. Dispune de procesoare acustice digitale şi foloseşte o bibliotecă de semnale acustice pentru identificarea automată a ţintelor. Antena are 7,5 m şi funcţionează atât în mod pasiv cât şi în mod activ. Mai multe informaţii privind modalitatea de funcţionare şi raza de acţiune sunt disponibile pe site-ul producătorului.[11] Având în vedere varietatea condiţiilor în care funcţionează sonarul unei nave, cifrele furnizate de producător trebuie luate cu precauţie. Cu atât mai mult cu cât vorbim de o navă aflată în serviciul activ al marinei ruse.

Nava este echipată şi cu un sonar de tip MG-519 „Arfa”(clasificare NATO „Mouse Roar”) ce lucrează pe frecvenţe înalte şi este utilizat la clasificarea ţintelor descoperite şi pentru evitarea minelor marine.[12]

La suprafaţă mijloacele de detecţie se rezumă la un radar de cercetare de tip MRP-25 (clasificare NATO „Snoop Tray”) în timp ce sistemul de război electronic este unul de tip „Squish Head”.[13]

Navele dispun de 6 tuburi lanstorpilă, 18 torpile (533 mm), inclusiv cele şase din tuburi sau 24 de mine marine. Versiunea 636.3 – Varşavianca, poate lua la bord şi patru rachete Kalibr / Klub S. Acestea vor ocupa patru dintre tuburile lans-torpilă, restul de două fiind alocate torpilelor iar Kilo poate utiliza întreaga pleiadă de torpile sovietice de 533 mm: 53-56, 53-65, SET-53, TEST-71, USET-80. Minele ambarcate şi lansate prin tuburile lanstorpilă sunt de tip DM-1. Submarinele ruseşti au de obicei la bord şi 8 rachete antiaeriene cu rază scurtă de tip 9K310 Igla-1.

Contramăsurile sunt de tip MG-74 Korund-2.

Versiuni

Navele Proiect 877E şi 877EKM sunt versiunile de export ale clasei şi au fost livrate în premieră marinelor Poloniei şi Indiei în aprilie 1986. Noi am fost următorii. Pe lângă acestea, mai sunt versiunile 636 şi 636.3. Din ultima versiune au fost construite şase unităţi pentru Flota Mării Negre iar ruşii mai construiesc încă şase pentru Flota Pacificului.

În total, ruşii au construit 72 de unităţi[14], atât pentru marina URSS / Rusiei cât şi pentru export. Un număr absolut remarcabil! Cei mai mari utilizatori de Kilo, după ruşi, sunt indienii şi chinezii. Totuşi, lipsa unei propulsii anaerobe începe să-şi spună cuvântul, nava având din ce în ce mai puţin succes la export în ciuda calităţilor dovedite de-a lungul timpului. Iar această propulsie lipseşte pentru moment din inventarul rusesc.

Delfinul

Marina română şi-a dorit încă dinaintea Primului Război Mondial un submarin în inventar. Din păcate, marele război ne-a surprins fără o flotă maritimă relevantă, programul de dotare cu patru contratorpiloare moderne şi un submarin nefiind finalizat în timp util.

Primul submarin al României s-a născut bătrân: Delfinul construit de italieni a fost singurul submarin de care a dispus flota română la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Iar Rechinul şi Marsuinul, construite cu mari eforturi pe parcursul războiului au intrat în dotare prea târziu pentru a mai influenţa războiul din Marea Neagră. De altfel, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, României nu i s-a mai permis să deţină submarine. Toată experienţa dobândită în urma exploatării Delfinului, Rechinului şi Marsuinului înainte şi în timpul războiului a fost pierdută.

Tradiţia a fost reînnoită târziu, când, în august 1986, a avut loc recepţia Delfinului cel nou, un submarin de clasă Kilo, versiunea 877E, fostul B-801, construit de şantierul din Nijnîi Novgorod. A costat bugetul ţării 61 500 000 dolari. A fost predat marinei române la 19 septembrie 1986. Dar nu s-a numit aşa de la bun început. La început a fost un număr: 521[15] sau 581[16], în funcţie de surse. După revoluţia din 1989, a fost botezat cu un nume: „Delfinul„. Dar nici de data asta n-am avut noroc: tradiţia reînnodată cu atâtea eforturi a fost din nou pierdută când, în 1995, Delfinul a efectuat ultima sa imersiune. Una cu peripeţii care, potrivit unor surse neoficiale, s-a finalizat cu o ieşire de urgenţă în urma unor avarii la sistemul electric/baterii.

Indiferent de cauza avariei, de atunci submarinul nu a mai fost reparat, alimentând tot felul de teorii ale conspiraţiei, mai mult sau mai puţin credibile. Promisiuni din partea clasei politice pentru reactivarea navei au fost multe, toate neonorate. Într-un moment în care România începea să iasă de pe orbita Rusiei şi intra pe orbita occidentală, s-a invocat inclusiv lipsa de disponibilitate a ruşilor de a repara nava. Nu contest, dar aşa cum scriam mai sus, existau inclusiv alternative în lumea occidentală.

Astăzi Delfinul nu mai poate fi reparat într-un mod fezabil din punct de vedere economic. Lunga perioadă de inactivitate şi-a lăsat amprenta asupra navei. Şi chiar dacă am fi dispuşi să cheltuim aceste sume mari de bani, cu siguranţă că ruşii n-ar mai fi dispuşi să-l repare. De altfel, Polonia va renunţa şi ea la Kilo-ul său.

Iniţial, două echipaje complete au fost instruite în fosta URSS sau, după alte surse, 52 + 22. Iar până la ieşirea sa din serviciu, submarinul a fost folosit în numeroase exerciţii, inclusiv cu forţele NATO/americane, cum a fost cea din 1993. Legendele urbane zic că americanii nu l-au descoperit niciodată în condiţiile specifice Mării Negre, oricum deosebite faţă de cele cu care erau ei obişnuiţi. Iată ce ne spune, într-un interviu Adevărul, maistrul militar Marian Chiţoiu[17]:

„Atunci, americanii care au deplasat avioane de cercetare antisubmarină şi corvete pentru vânătoarea de submarine au avut neplăcuta surpriză de a nu vedea unde este submarinul. Nu a putut fi detectat. Aceasta şi din cauză că este acoperit cu un cauciuc special gros de şapte centimetri care dispersează ecoul sonarului. Lucru care i-a făcut pe viitorii aliaţi să ridice din sprânceană şi să înghită în sec”, îşi aminteşte fostul militar. Submarinul  este unul de atac, care poate lansa cele 18 torpile de la bord în mai puţin de şapte minute şi se poate deplasa sub apă cu peste 40 de kilometri pe oră. Poate naviga în imersie perfect nedetectabil cu trei noduri, în timp ce toate celelalte submarine ale marinelor militare rămân tăcute complet numai dacă stau la punct fix, sub apă desigur, cu motoarele oprite.”

Maistru militar Marian Chiţoiu, Adevărul

Şi mai zice ceva, în acelaşi articol, maistrul nostru:

„După ce am fost selectat pentru echipajul submarinului, am fost trimis în Uniunea Sovietică, la Poti, unde am urmat un curs intensiv pentru lupta subacvatică. Am luat atunci contact cu torpilele de ultimă generaţie sovietice, între care şi torpilele cu oxigen, capabile să atingă 120 de noduri, dar al căror siaj poate deconspira poziţia navei.”

Maistru militar Marian Chiţoiu, Adevărul

Despre ce torpilă ar putea fi vorba?

Oricum, la capitolul legende urbane puţini ne întrec[18]: povestea elicei lovite de remorcherul sovietic, binecunoscută sau, povestea asimilării consumabilelor în industria naţională, mai puţin cunoscută poate: s-a întâmplat că ai noştri au vrut să folosească consumabile autohtone pentru Delfin, „asimilând” lichidul hidraulic. Lichidul „asimilat” s-a făcut apă în instalaţia hidraulică a Delfinului cauzând o ieşire de urgenţă din imersiune. Cauza lichidului devenit apă? O bacterie lăsată de capul ei în tancurile de preparare de vajnicii muncitori socialişti care a depreciat calităţile lichidului hidraulic pe repede înainte…

Ştiu că v-aţi fi dorit mai multe informaţii şi poveşti despre Delfinul… Din păcate, nu am putut mai mult. Nu ştiu ce aşteptări aveaţi, dar informaţiile disponibile acum, fără o consultare a arhivelor, sunt puţine şi foarte romanţate. Ca să nu zic altceva.

Sper doar că seria submarinelor româneşti nu se va încheia astăzi şi, peste câţiva ani, voi avea ocazia să scriu din nou despre ele. Seria de pe site se încheie însă aici. Dar dacă doriţi să recitiţi, penultimul articol din serie poate fi accesat aici.

Nicolae

P.S. Mulţumesc, Buzu, pentru poze!


Surse bibliografice:

[1] https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-5623388,00.html

[2] http://ckb-rubin.ru/en/projects/naval_engineering/conventional_submarines/projects_877e_and_877ekm/

[3] http://admship.ru/en/production/underwater/submarine-of-project-636/

[4] https://www.japcc.org/wp-content/uploads/JAPCC_ASW_web.pdf pag. 39

[5] https://defence.pk/pdf/threads/complete-information-and-analysis-on-sindhu-class-submarine.382622/

[6] https://jurnalul.antena3.ro/stire-special/delfinul-cu-submarinul-la-reparat-105005.html

[7] https://www.naval-technology.com/projects/kilo/

[8] https://www.avrorasystems.com/eng/public/production/military-products/combat-information-management-systems/automated-information-and-control-system-for-diesel-electric-submarine/

[9] https://www.avrorasystems.com/eng/public/production/military-products/control-systems-of-submarines/the-pirit-m-control-system/

[10] https://www.avrorasystems.com/eng/public/production/military-products/control-systems-of-submarines/the-palladij-m-control-system/

[11] http://roe.ru/eng/catalog/naval-systems/shipborne-electronic-systems/mgk-400/

[12] https://www.kchf.ru/eng/ship/submarines/b271.htm

[13] https://weaponsystems.net/system/660-GG01%20-%20Kilo%20class%20(Project%20877)

[14] https://en.wikipedia.org/wiki/Kilo-class_submarine

[15] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 313, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[16] https://en.wikipedia.org/wiki/Kilo-class_submarine#Project_877_units

[17] https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/secretele-submarinului-delfinul-1_50ba076e7c42d5a663b0d57d/index.html?fbclid=IwAR1eQ42V8XR-BbalgQzl0D8f6EP2xsomkXTXPlcuO31RIMPg30PLZ0s4Qes

[18] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 314-315, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015




Comments:


    Stănescu Florentin :

    Un articol extrem de documentat, ca de obicei. Sincere felicitări autorului.
    Pt cei care vor citi articolul:
    In sâmbătă de dinaintea Sfânta Maria, adica in jur de 15 august, Marina Militară are în program „Ziua Porților Deschise”.
    Atunci se pot vizita navele, inclusiv „Delfinul”. Eu am fost 4 ani la rând.
    Asta ca sa stiti și sa va planificati din timp. Sincer, va sugerez sa începeți cu Delfinul, pt ca se stă la coada..
    Altfel, situația e trista…..

      rnhs :

      Multumesc! Pentru Delfinul trebuie sa stai la coada, d-asta eu nu am apucat sa-l vizitez anul trecut. Plus ca-mi doream mult sa vad vedetele blindate, proaspat modernizate. Eu zic ca merita mers la Ziua Portilor Deschise, mai ales cei cu copii. Eu am fost cu copilul din mine! 😉 🙂

      Petre :

      Salut,
      Am fost in 2017 si am reusit sa vad putin, Bricul, fregata R.F. si heli Naval pe faleza aia mica unde acoreaza navele militare, din pacate la Delfin era coada, eu cu familia eram spre drumul spre casa de la mare, din pacate nu aveam timp.
      Ganduri bune !

    mihaistoian :

    Felicitari pt articol!
    Si eu sper ca RoNavy sa mai utilizeze submarine!

      rnhs :

      Multumesc, Mihai! Mi-e teama ca ce a spus Fifor atunci a cam fost praf in ochi… Gaurile armatei sunt mari si multe. Cine stie, poate in deceniul urmator. Pana atunci, ar trebui sa inchiriem ceva ca sa nu renuntam la arma complet. Poate ni-l dau rusii pe Alrosa… 😉 🙂

    Marius B :

    Asteptam de mult articolul asta. Multumim! Poate totusi nu va fi ultimul din serie, chiar daca vom astepta un pic, si noi si FNR.

      rnhs :

      Da, am remarcat si eu ca era foarte asteptat! 🙂
      Speranta moare ultima, nu-i asa? 🙂
      Ce altceva mai asteptati de la mine? 🙂 Sunt curios! 🙂

        Marius B :

        Pai eu sper ca submarinele vor reveni in FNR si daca se vor anunta vesti despre asta , sper sa aflu de la RNHS cat mai multe detalii despre platformele care starnesc interesul MApN, intr-un nou articol.

            YCE :

            Nicolae, da, asa ar fi potrivit … dar uite ca amu ‘ (iul’2022) politicu’ zice ca Scorpene 😉. Ziceai (mai sus ) ca „ce asteptari mai avem de la tine?!” Poate ca ar fi o provocare un articol comparativ, intre 214, Scorpene si … ce-ar mai fi potrivit de scufundat prin balia noastra… Zic si eu doar 😉 ( acu ca am citit zisele lu’ Dancu)

      Hasu :

      Foarte frumos articolul! …. cum ne-ați obișnuit, as adăuga….

      Spor și la mai multe…..

      Chipp :

      Deci Maistrul militar aduce o legenda urbana, dezinformand opilia publica…

    Andrei :

    Foarte bun articolul. Felicitari!
    Sa fie vorba destre torpila VA-111 Shkval (https://en.wikipedia.org/wiki/VA-111_Shkval)?

      rnhs :

      Multumesc, Andrei! Shkval as zice si eu. Doar ca maistrul indica o viteza ceva mai mica decat datele oficiale. Nu m-ar mira ca realitatea sa fi fost conform maistrului.

    robi :

    super articol chiar am invatat multe.

    Petre :

    Foarte placut surpurns cu date despre al nostru Delfin, pacat ca nu sunt mai multe.
    Felicitari pentru articol si prentru blog.
    Cu urari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff