×
×

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


aeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuBAE SystemsBeirutBlack Ball LineBosforBouffonneCaffacalitati manevriereCalitati Nauticecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera Siretulcanonierecaracacaraca de la Balinesticb caproniChifonnecliperCliper ArielCliper Baltimorecolonelul Vasile UrseanuColregcontratorpilorConventia de la Montreauxcorvetacorveta Buyan Mcorveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Tetal I 260Corveta Vasily BykovCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacuterCutty SarkDaciaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneleDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator LiderDistrugatorul UdaloyDixmudedragajdragorESSMExocet MM40 Block 3FFG(X)FincantieriFinlandafocfregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFriponnegabiergeneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaHarpoonHenric navigatorulhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomanistorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelochlogofatul TautuMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea NeagraMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonnemina marinamine maritimeMistral classmonitorNalucaNATONaval Groupnave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de racheteNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa Ipanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepaza de coastăperiscoppernopterportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprograme de inarmarepuitor de minepuitorul regele carol Iracheta anti-navarandaRandunicaRazboiul ReceRechinulrelevmentRolls-RoyceRomaniaromanian independence war 1877romanian naval historyromanian navyromanian torpedo boatsRusiasabordSanta MariaSborulServiciul Maritim RomansifleeaSmeulsnorkelspar torpedo attackspar torpedo boatsSparvieroSpring Storm 2018Statele Unite ale AmericiiStatus 6 KanyonStefan cel Marestramtoarea KerciSU 33Submarinsubmarinul DelfinulSurcoufTaepingtermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpilortorpilorul EpitropTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsVasco da Gamavedetaviceamiral Vasile ScodreaVL MicaVTAPWorld War IWorld War IIZborulZmeulZumwalt

Submarinele României. Partea a II-a: „Rechinul” şi „Marsuinul”


Licitaţia şi construcţia submarinelor

Deşi încă din 1924 se avea în vedere un program de dotare a marinei militare cu trei submarine, în 1926, după cum am văzut în celălalt articol, a fost comandat în Italia doar „Delfinul”. Motivaţia a fost cel mai probabil una financiară, România nu a avut aproape niciodată bani suficienţi pentru marină.

Epopeea, hai să-i spunem odiseea, construcţiei „Delfinului” mă face să cred că poate a fost mai bine aşa. Criza începută în 1929, dar şi numeroasele schimbări politice care i-au urmat, au amânat proiectul construcţiei de noi submarine până în 1937.

Au fost solicitate oferte de la mai mulţi producători, în final fiind aleasă asocierea dintre „Uzinele Metalurgice Reşiţa” şi firma olandeză „Ingenieurskantoor voor Scheepsbouw” NV, în detrimentul unei firme franceze care a oferit un proiect „Loire-Simonot”.[1] Este posibil să fi fost vorba de un submarin de tip „Orion”, un proiect din 1928, două unităţi fiind lansate în 1932.[2]

Este general acceptat şi recunoscut faptul că „Ingenieurskantoor voor Scheepsbouw” NV era de fapt o subsidiară olandeză, înfiinţată în 1922, a AG Vulcan, AG Weser şi a Germaniawerft (Krupp), toate companii germane. Scopul acestei companii era de a menţine capabilităţile industriale ale Germaniei în domeniul construcţiei de submarine, în ciuda prevederilor Tratatului de la Versailles.[3]

rechinul marsuinul
Cele două submarine în construcţie Sursa: Marina română în al doilea război mondial, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu

Construcţia celor două submarine româneşti a debutat în 1938 la şantierele navale de la Galaţi, contractul încheiat cu asocierea menţionată mai sus în 17 septembrie 1937[4] având ca obiect cele două submarine şi un puitor de mine modern – viitorul „Amiral Murgescu”. Denumirea lor iniţială era simplă: „S1” şi „S2”.

Construcţia celor două submarine a avansat greu datorită izbucnirii războiului în Europa, dificultăţilor legate de unii furnizori dar şi datorită ocupării Olandei de către nemţi. În ciuda acestor probleme, submarinele au fost totuşi lansate la apă, S1 – „Rechinul” în 5 mai 1941, S2 – „Marsuinul” în 25 mai 1941. Totuşi armarea lor a durat destul de mult, lipsurilor de mai sus (în ciuda consultanţilor germani) adăugându-li-se şi bombardamentele sovietice.

rechinul marsuinul
Lansarea „Marsuinului” la apă Sursa: wikipedia

Caracteristicile lor tehnice prezentate în articol sunt destul de generale, subsemnatul neavând acces la arhive la data scrierii acestui articol. Am folosit wikipedia şi alte surse, cu menţiunea că, cel mai probabil, datele (cel puţin cele de pe wikipedia) nu sunt 100% corecte.

Caracteristici tehnice „Rechinul”[5][6][7]:

  • Lungime: 58 m
  • Lăţime: 5,6 m
  • Pescaj: 3,6 m
  • Deplasament: 585/680 tone (la suprafaţă/în imersiune)
  • Imersiune de test: 110 m
  • Propulsie: 2 x motoare diesel M.A.N.; 2 x motoare electrice
  • Viteza maxima: cca. 15 Nd/cca. 8 Nd (la suprafaţă/în imersiune)
  • Autonomie: 7000 Mm
  • Echipaj: 45 (5 ofiţeri, 25 maiştri, 15 marinari)[8]
  • Armament:
  • 1 x tun antiaerian şi naval de 88 mm Krupp;
  • 1 x tun antiaerian 20 mm Oerlikon;
  • 6 × TLT de 533 mm

Caracteristici tehnice „Marsuinul”[9][10]

  • Lungime: 58 m (wikipedia)/72 m („Marina română în al doilea război mondial”)
  • Lăţime: 5,6 m
  • Pescaj: 3,6 m
  • Deplasament: 508/630 tone (la suprafaţă/în imersiune)
  • Imersiune de test: 110 m
  • Propulsie: 2 x motoare diesel M.A.N.; 2 x motoare electrice
  • Viteza maxima: cca. 15 Nd/cca. 8 Nd (la suprafaţă/în imersiune)
  • Autonomie: 8000 Mm
  • Echipaj: 45 (5 ofiţeri, 25 maiştri, 15 marinari)
  • Armament:
  • 1 x tun antiaerian şi naval de 88 mm Krupp;
  • 1 x tun antiaerian 20 mm Oerlikon;
  • 6 × TLT de 533 mm

Cel mai probabil, informaţiile de pe wikipedia referitoare la lungimea submarinelor sunt eronate. Tind să dau mai mult credit autorilor „Marinei române în al doilea război mondial”, decât wikipediei, unde oricum nu este indicată nicio sursă a acestor caracteristici tehnice. „Marsuinul” a fost iniţial conceput ca submarin minier dar până la urmă a fost utilizat în singura sa misiune ca submarin torpilor. Spaţiile special desemnate pentru minele marine au fost ulterior utilizate pentru instalarea unor rezervoare suplimentare de combustibil.

Operaţionalizarea

După lansarea submarinelor, în mai 1942, se constituie la Galaţi, „Centrul de Instrucţie Submarine şi Vedete Torpiloare” care avea să permită instruirea unui personal de specialitate românesc, renunţandu-se la echipajele germane la iniţiativa căpitan comandorului Victor Voinescu, care redevenise comandantul grupului de submarine şi vedete torpiloare.

La 9 mai 1943 este armat „Rechinul” care ajunge la Constanţa în 24 mai 1943. În iulie 1943 va ajunge şi „Marsuinul” la Constanţa. Ambele submarine intră într-o lungă perioadă de probe care s-a terminat în martie – aprilie 1944, când navele au fost gata de luptă.[11][12]

rechinul marsuinul
Unul dintre submarine în probe Sursa: Marina română în al doilea război mondial, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu

Printre problemele semnalate şi rezolvate în această perioadă s-au numărat:

  1. Reglarea valvulelor reductoare de presiune;
  2. Înlăturarea scăpărilor de aer din interior;
  3. Etanşeizarea absolută a corpului rezistent;
  4. Absorţia bulei de aer produsă la lansarea torpilelor sub apă;
  5. Diminuarea siajului periscopului.
rechinul marsuinul
În probe Sursa: Marina română în al doilea război mondial, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu

De ultima problemă se leagă o poveste „spumoasă”, cu specific românesc, relatată de Florian Bichir, din a cărui carte citez:

„În timpul probelor celor două noi submarine, „Rechinul” şi „Marsuinul”, instructorii germani au atras atenţia asupra valului de spumă pe care îl face periscopul. Unul dintre maiştrii mecanici, obişnuit la Dunăre să răcească vinul spumos cu gâtul acoperit cu rafie împletită, prin scufundarea în curent, a încercat să răsucească o reţea de fire pe periscop şi aşa a revoluţionat războiul din Atlantic. În trei săptămâni, invenţia a fost adoptată şi de germani.”

După executarea mai multor exerciţii de lansare a torpilelor în februarie şi în martie 1944, „Rechinul” a devenit operaţional.

Prima misiune a „Rechinului”

Prima sa misiune a debutat în 20 aprilie 1944 şi s-a terminat în 15 mai 1944, obiectivul principal fiind studierea radei şi a portului Zonguldak, în condiţiile în care Germania se aştepta ca Turcia să intre în război de partea Aliaţilor. Comandantul navei în această misiune a fost Locotenent Comandorul Corneliu Lungu, secund a fost căpitanul Nicolae Ţurcanu, mecanic şef – căpitanul Alexandru Witty, ofiţeri de bord – locotenent mecanic Petre Bodnar şi aspiranţii de punte Alexandru Grecov şi Aurel Zancu.[13]

Între 22 şi 27 aprilie, „Rechinul” a patrulat în zona Zunguldak iar în data de 23 aprilie a efectuat o recunoaştere chiar în rada portului, în imersiune la cotă periscopică. Cum ordinul de atac nu a venit, submarinul s-a retras din zonă. În seara zilei de 28 aprilie, submarinul primeşte ordinul de a trece la supravegherea portului Batumi având ordin să atace navele inamice de la distrugător în sus. Este important să menţionăm că în acea perioadă se desfăşura evacuarea trupelor germane şi române din Crimeea iar comandamentul se temea de o posibilă intervenţie a navelor din Batumi în zona Sevastopolului.

Zona costieră caucaziană era mult mai bine apărată în urma incursiunilor submarinelor germane din Flotila 30 faţă de perioada în care „Delfinul” patrulase în zonă.

„Rechinul” avea însă posibilitatea de a primi instrucţiuni chiar şi atunci când era în imersiune la cotă periscopică, beneficiind de o antenă gonio cu care recepţiona, pe unde foarte lungi, mesajele transmise de postul german Bernau.

Astfel a primit informaţii despre două crucişătoare sovietice ieşite din Batumi în 29 aprilie pe care însă n-a reuşit să le întâlnească. În perioada următoare, „Rechinul” a patrulat în raionul desemnat încercând să rămână nedetectat, deşi zona era patrulată intens de nave anti-submarin şi avioane sau hidroavioane de patrulare maritimă.

În 3 mai zăreşte luminile unor nave ieşind din portul Batumi dar pierde contactul din cauza ceţii. În 7 mai i se prelungeşte misiunea de supraveghere a portului Batumi urmând a semnala orice ieşire a unor nave militare de suprafaţă în contextul în care operaţiunea de evacuare a Crimeei se apropia de sfârşit.

Drumul de întoarcere a început în 13 mai şi prevedea apropierea de Constanţa urmând un drum pe la sud de Crimeea. Datorită riscului de a fi confundat de vedetele torpiloare germane care încă mai căutau plute cu evacuaţi la larg de Chersones, i se cere pe 14 mai să se apropie de coasta anatoliană pentru a veni acasă pe alt drum. La 15 mai ajunge în zona Capului Şabla fiind preluat de o formaţie de siguranţă.[14]

Ajuns la Constanţa, „Rechinul” a intrat la revizia motoarelor iar echipajul la refacere fizică şi, mai ales, psihică. S-ar părea că revizia era absolut necesară întrucât s-au constatat pierderi de aer la valvula maestră, pierderi de apă la „castel”, zgomote la manevra periscoapelor de atac şi observaţie, pierderi de aer şi pierderi de ulei la instalaţia hidraulică a cârmei, la prova şi la periscoape.[15]

rechinul marsuinul
„Rechinul” iese de la Constanţa Sursa: Marina română în al doilea război mondial, Jipa Rotaru, Cristian Crăciunoiu

A doua misiune a „Rechinului”

Cea de-a doua misiune a submarinului (şi ultima) a durat 45 de zile şi s-a desfăşurat între 15 iunie şi 29 iulie 1944 sub comanda căpitanului Nicolae Ţurcanu. Secund era locotenentul Ion Ciucă, mecanic şef căpitanul Alexandru Witty, ofiţeri la bord locotenentul mecanic Petre Bodnar şi aspiranţii Alexandru Grecov şi Dan Stănescu.[16]

În conformitate cu Ordinul de Operaţii nr. 3/277 al Comandamentului Forţelor Navale Maritime, submarinul „Rechinul” a plecat în cea de-a doua crucieră de război în zona de operaţii de la coasta caucaziană, delimitată de paralela 44o15’ nord şi 44o55’ nord, cu misiunea de ataca transporturile şi navele de război inamice de-a lungul coastei caucaziene în interiorul zonei de operaţii ordonate, recunoaşterea şi informarea Comandamentului asupra navelor de război inamice, de la distrugător în sus, aflate în mare, exploatarea ocaziilor de atac survenite în timpul marşului în interiorul zonei de marş, imersiuni şi navigaţie la suprafaţă.[17] Raionul astfel delimitat corespunde zonei Novorosiisk-ului.

Misiunea era una extrem de dificilă întrucât, la acel moment, zona era extrem de bine apărată de sovietici iar convoaiele navigau noaptea, foarte aproape de coastă, ceea ce le făcea destul de greu de interceptat.

Ajuns în zona desemnată la 18 iunie, „Rechinul” se va afla într-un permanent joc de-a şoarecele şi pisica cu forţele anti-submarin sovietice. La 28 iunie este grenadat pentru prima dată iar din 16 explozii patru sunt suficient de puternice astfel încât să provoace infiltraţii de apă. Impactul a fost destul de violent determinând desprinderea unor manşoane de împreunare de la compresoarele Junkers. Manometrele compasului au fost date peste cap şi s-a rupt tubul de ungere al instalaţiei de lansare în gol de la un lansator de torpile. Comandantul a ordonat imersiunea la o cotă de 50 m însă submarinul va ajunge la cota de 90 m din cauza infiltraţiilor de apă. Se reuşeşte revenirea la cota de 50 m. Menţinerea submarinului la această cotă era îngreunată de apa adunată în santină şi care nu putea fi pompată din cauza prezenţei inamicului.[18]

„Rechinul” a pendulat permanent între Utrâş şi Idokopass pentru a evita să fie reperat, însă zonele erau din ce în ce mai bine păzite, cu nave de vânătoare anti-submarin, avioane şi hidroavioane de patrulare maritimă, toate dotate cu proiectoare şi rachete de semnalizare.

La 24 iulie 1944 este reperat de o grupare de luptă anti-submarin care-l grenadează între 9:20 şi 12:25 cu nu mai puţin de 43 de grenade din care 21 în imediată apropiere.

În aceste condiţii, la 27 iulie, ora 22:32 primeşte ordin să înceteze misiunea şi să se întoarcă la Constanţa:

„Începeţi marşul spre Constanţa în ziua de 28 iulie prin punctele Emil – Dova – Cezar – Bruno – Anton. Începerea marşului se va confirma prin semnal scurt. În punctul Anton, veţi fi primiţi pentru convoiere. Cu cel puţin 24 de ore înainte, raportaţi sosirea în acest punct. În niciun caz nu veţi intra fără convoi. Pericol de mine.”

În timp ce naviga pe drumul de întoarcere este avertizat asupra prezenţei unui submarin sovietic cu care nu se întâlneşte:

„Submarin inamic în punctul Anton. Stop. Mergeţi spre punctul lat. 44o16’ nord şi long. 28o45’ est, aproape de litoral, unde sunteţi aşteptaţi de două R-boat-uri cu care veţi naviga sub coastă până la Constanţa. Stop. În acel punct va fi probabil şi un avion B.V.”

Va ajunge în zona Constanţei în jurul orelor 16:30. A fost preluat de o formaţie de siguranţă şi a ajuns în port la 22:15.[19] Astfel se încheia ultima misiune a unui submarin românesc în Al Doilea Război Mondial.

Va urma

Nicolae Hariuc

 

Partea I: https://rnhs.info/submarinele-romaniei-partea-i-delfinul/

Partea a III-a: https://rnhs.info/submarinele-romaniei-partea-a-iii-a-cruciera-marsuinului/

Surse bibliografice:

[1] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 299, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[2] http://www.navypedia.org/ships/france/fr_ss_orion.htm

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/NV_Ingenieurskantoor_voor_Scheepsbouw

[4] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 299, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/NMS_Rechinul

[6] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 301, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[7] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 140, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[8] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 169, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/NMS_Marsuinul

[10] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 302, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[11] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 140, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[12] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 302, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[13] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 302, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[14] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 303, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[15] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 141, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[16] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 312, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

[17] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 142, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[18] „Corsarii uitaţi ai adâncurilor”, pag. 144-145, Florian Bichir, Editura Militară, Bucureşti, 2015

[19] „Marina română în al doilea război mondial”, Vol. II (1942 – 1944), pag. 313-314, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1997

 




Comments:


    mihaistoian :

    Foarte interesant episodul 2! Bravo!
    De remarcat ca si atunci a existat o colaborare olandezo-romana la santierul naval din Galati!
    ,,Spumoase” idei aveau inca de atunci marinarii si militarii romani, traditia continuand si in zilele noastre in adaptarea in teatrele de operatiuni.

      rnhs :

      Multumesc! Mai sunt inca multe de povestit.
      Mai degraba olandezo-germano-romana… ca sa fim precisi pana la capat. 🙂
      Da, suntem un popor cu multa imaginatie.

    chipp :

    un submarin bine construit. dupa atatea avarii a reusit sa se pastreze in viata. totusi submarinele romanesti au fost inferioare, submarinelor germane, ca si rezultate in lupta! Practic nu au tras in navele inamice.

      rnhs :

      Submarinele romanesti au avut conditii restrictive de angajament a navelor inamice. In multe misiuni li se impunea sa angajeze doar navele de lupta de la distrugator in sus. Delfinul ar fi avut mai multe sanse, sovieticii nu stateau prea bine la inceput cu apararea navelor. Dar fiind singurul submarin romanesc de atunci, scopul principal era sa nu riste pierderea navei. Cand au inceput sa patruleze Rechinul si Marsuinul, navele sovietice erau mult mai bine aparate si nici submarinele germane din Marea Neagra nu mai erau foarte eficiente.

    Marius B :

    Inca un exemplu ca pot incepe sa ma obisnuiesc cu binele! O lectura placuta si utila. Felicitari!

    chipp :

    inca o completare…. Observ ca cele 2 submarine, constructiv sunt identice. Diferentele sunt minore. deplasamentul diferit, provine din balastul necesar in echilibrarea navei, inzestrarea cu echipamentele specifice tipului de misiuni (marsuinul fiind construit ca submarin minier, probabil era compartimentat diferit) si a rezervoarelor de combustibil… ce dau autonomia navei.

      rnhs :

      Principala diferenta dintre Rechinul si Marsuinul vine de la destinatia initiala a Marsuinului: submarin minier. Erau spatii prevazute pentru amplasarea minelor care au fost reconvertite in tancuri de combustibil pentru sporirea autonomiei.
      Rechinul si Marsuinul erau foarte moderne, o sa incerc o analiza in ultimul capitol al seriei.

    Stanescu Florentin :

    O completare… Acum mai multi ani eram in casa “amiralului” Cristian Craciunoiu , RIP, Care mi-a zis o poveste simpatica.
    Ca baietiilor de pe unul din submarinele romanesti aflat port intr-o vara li se uscase gatul din cauza caldurii…Si doar din aceasta cauza , ca altfel, marinerii nu beau, Dne fereste, au luat niste sticle cu apa de Murfatlar, sau Cotnari, ma rog agent anti dishratatre..Si ca sa nu se incalzeasca agentul, erau tinute in apa…
    Dupa un timp un ofiter a iesit pe punte si l-a vazut pe unul dintre baieti cam…”insolat”, evident. S-a uitat la babord, nimic. La tribord. Nimic.
    La pupa si la prova la fel, nimic. Ok. Asa ca si el a zis nimic. Fara dovada te faci de cacao…
    S-a bagat in submarin si a asteptat cat a asteptat, apoi a iesit foarte repede, dar mai ales fara zgomot, fiind vazut cam tarziu.
    Asa ca a apucat sa zareasca cum un marinar arunca o sticla legata cu o parama. Logic, doar nu era sa se piarda.
    S-a dus si cand a pus mana pe parama a vazut ca siajul nu se se prea vede…
    Asa ca fiind om inteligent a percutat si a zis ceva de genul “marinar, cum ….mea ai impletit de nu se vede siajul? Sti, dupa ce iesi din cart, iti dau o baterie (de vin) daca imi explici modelul”.
    Pt ca a stiut cum sa puna problema, marinerii i-au aratat mai multe modele…..
    Ofiterul a raportat descoperirea, uitand sa precizeze un anumit amanunt considerat nesemnificativ dar si neesential…
    Capitanul a verificat si el, apoi a plecat cu modelele la ofiterul sef mecanic al flotei. Care a dus funiile impletite la laboratorul hidraulic, unde au facut mai multe teste.
    Si a rezultat stiintific ca daca infasurai funia intr-un anumit mod pe periscop siajul scadea cu pana la 30%.
    Fiind aliati cu nemtii, romanii au trimis un referat si la BdU, Karl Donitz. Care initial a zis ceva foarte elegant “ce ..si romanii astia” dar a trimis la referatul la laboratorul de hidraulica.
    Dupa cateva zile seful de acolo a zis ca testat. Si a semnat ca idea romanilor e absolut geniala, ca functioneaza din prima..
    Si ca ei nemtii doar au imbunatatit-o pe ici pe colo, pt ca romanii nu au laborator foarte bun..Dar oricum merita aplauze pt ce au facut initial.
    KD, fiind neamt, a decis sa trimita inventatorului o scrisoare de multumire si o lada de sampanie frantuzeasca…
    Cineva a avut curajul sa ii explice ca lada de sampanie in timp de razboi e o mica avere la bursa neagra.
    Asa ca au fost delegati cativa baieti foarte solizi sa excorteze lada si sa o predea intacta pe semnatura. Nemtii sunt nemti..
    Cand au ajuns la Constanta, echipajul a fost aliniat, „inventatorul” pus langa un ofiter, si i s-a citit scrisorea de multumire si “geniule, poftim lada de sampanie..
    La care “Genialul”, om din popor, a raspuns ceva la fel de genial, “mersi de sampanie, dar preferam o tuica de pruna”. Cum a fost calcat bine si urgent pe picior a tacut urgent, spre surprinderea translatorului, care nu a inteles prea bine faza..
    Dar i s-a explicat ca emotia si recunostiinta l-a cuprins pe inventator, care oricum nu e un om prea vorbaret de felul lui. iar comandantul a realizat ca omul a semnat de primire si a multumit frumos, deci programul oficial s-a terminat, deci “marinari sunteti liberi, rupeti randurile”.
    “Pe dvoastra domnilor nemti, va invitam sa studiati niste specialitati romanesti, 1 icra sau chiar 2, din pacate nu avem decat negre, niste fleci, un pic (mai mult) vin puterea ursului, sa ne cunoasteti folclorul, lautarii si guristele, care sunt fete vesele, plateste armia romana”.
    Logic, patronul carciumii, cand a vazut lada de sampanie din Franta, a zis ca l-a apucat pe Dzeu de picior, asa ca totul a fost din partea casei..
    Cum nemtii venisera din Germania bombardata, cu lipsuri, si cartele si ratii de hrana, au profitat de ocazie sa cumpere si ei cate ceva. Asa ca s-au intors in tara lor cu bratele indoite de cate 1 crap, 1 stiuca, bine sarata, sau afumata, chiar 2 spre 3, 33 ca au si ei familie si rude acasa..
    Si mai erau oarecum cocosati din cauza efortului, desi ei statusera in picioare si fetele in genunchi…Dar meritase. Prietenia de arme germano- romana fusese foarte bine intarita..
    Dzeule mare, “amirale” te revad cum povesteai. Si acum ma doare burta cand imi amintesc……
    Chiar, sotia mea e o tipa foarte sobra.. ..Initial nu a zis nimic, dar cand a auzit de modul de intarire a tradionalei prieteni de arme …
    Apoi CC mi-a aratat niste poze cu periscoapele Ubooturilor de dinainte de ‘42 si de dupa.. Se vede clar snurul anti siaj ..
    Practic presiunea apei sau respectiv a vantului se“sparge” si nu mai este distribuita uniform si frontal .
    De aceea idea a fost dezvoltata si dupa razboi a fost aplicata si pe unele turnuri de apa.
    Sau chiar pe antenele de radio de pe unele masini, de ex la Skoda (mea).
    Altele masini au antena ca un clindru plin, fara snur. De aia la viteze mai mari, peste 140km, antena se indoaie si tremura, mai ales daca e mai lunga, peste 1m. Uitati-va la antenele de CB ale celorlalti …
    PS. Poate si din cauza povesti asteia, care a facut-o curioasa, sotia mea a organizat prima excursie in Germania. Asa ca in care in timp ce eram in U995….dar asta e alta poveste..

      rnhs :

      Stiam povestea dar nu atat de detaliat. 🙂 Am si mentionat-o in articol, daca nu ma inseala memoria. Ciudate-s caile ingeniozitatii romanesti! 🙂 La multi ani!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






Crafted by Taxi & Takeoff