×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelordirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudedragajdragordragor maritim clasa Muscaelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo BoatmusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 TriumfsabordsaicaSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcoufTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de racheteViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Termenul săptămânii. Canoniera


Lumea termenilor marinărești este una aparte, una în care poți să-ți prinzi urechile foarte repede iar denumirile care definesc un tip de navă sau altul nu fac excepție. Cu cât tipul respectiv de navă este mai vechi, cu atât este mai complicat. Evoluția tehnologiei poate conduce la dispariția unei denumiri, doar ca să fie reluată mulți ani mai târziu, așa cum, de exemplu, a fost cazul fregatelor sau al corvetelor.

De-a lungul vremurilor (pentru că navigația reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale umanității) s-au conturat mai multe criterii de clasificare ale diferitelor tipuri de nave aflate în uz: după tipul de cocă sau, mai târziu, după tipul de greement. Canoniera, un termen care astăzi nu mai este folosit, nu face nici ea excepție.

Scurt istoric

Dintru bun început cred că ar trebui clarificată originea termenului în limba română: nici un dubiu aici, noi am adoptat denumirea franțuzească[1], cel mai probabil în timpul occidentalizării societății românești din secolul al XIX-lea. Francezii îi spun canonnière iar englezii gunboat după ce au trecut inițial prin mai multe denumiri intermediare.

canoniera
O canonieră aflată în stadiul inițial de dezvoltare

Canoniera a apărut ca urmare a necesității de a deține și opera nave militare cu pescaj redus, capabile să opereze în ape maritime costiere sau interioare, puțin adânci. De pildă, celebrul Francis Drake a utilizat în raidurile sale din Lumea Nouă[2] mai multe pinase[3] înarmate și propulsate cu ajutorul ramelor și velelor. Aceste pinase îi permiteau lui Drake o mobilitate de invidiat, erau ușor de camuflat și puteau fi utilizate în ape puțin adânci fiind folosite inclusiv pentru debarcarea trupelor direct pe plajă.

Poate fi considerată pinasa o precursoare a primelor canoniere? Forțând înțelesul termenului, putem spune că, deși pinasa era doar una dintre bărcile avute în mod normal la bord de un galion, în final ele serveau aceluiași scop precum canonierele de mai târziu deci… de ce nu?

Primele canoniere aveau o lungime de circa 15 m, erau propulsate cu ajutorul ramelor și/sau al velelor și erau echipate cu un tun puternic cu țeava lisă și încărcare pe la gura țevii. Mai jos aveți planurile unor canoniere daneze, suedeze și olandeze, constructori prolifici ai acestui tip de navă, foarte popular la un moment dat în Marea Baltică.

canoniera
Două modele daneze de canonieră, folosite intensiv în timpul epocii napoleoniene împotriva britanicilor

De pildă, în imaginea de mai sus avem două modele de canoniere de proveniență daneză. Prima, are o lungime între perpendiculare de circa 15 m, o lățime de circa 3 m în timp ce pescajul este de aproximativ 1,2 m. Greementul este alcătuit din doi arbori și un bombres, un foc și două rande cu ghionder (spetează) cu o suprafață velică totală de 70,46 m2. Este prevăzută cu strapazane și, interesant, este prevăzută și cu o cârmă amplasată în prova, pe etravă. Raportul lungime – lățime, specific mai degrabă navelor lungi, nu rotunde, configurația greementului cu vele care permiteau navigația în vânt ne arată preocuparea constructorilor danezi pentru a obține o navă cât mai manevrabilă. Armamentul era compus dintr-un tun de 60 de livre. (pentru mai multe detalii despre tunurile acelor vremuri puteți accesa un articol mai vechi aici)

canoniera
Un model suedez de canonieră din prima jumătate a secolului al XIX-lea

Celălalt model din poză este mai mare (lungime între perpendiculare de aproximativ 20 m) și mai bine înarmat (un tun fix de 60 de livre amplasat în prova și un tun de 24 de livre pe afet mobil/rotativ în pupa) dar observăm aceeași preocupare a constructorului pentru mobilitate: același raport lungime – lățime și un greement care permite navigația pe un număr mai mare de aliuri ale vântului (trei arbori cu vele la treime, foc pe bompres). Ceva similar cu modelul danez mai mare întâlnim și la suedezi principala deosebire fiind la greement, suedezii optând pentru un arbore și o velă mare pătrată.

canoniera
În această imagine vedem mai multe canoniere daneze atacând o navă britanică în 1808

Fără a fi un adversar pe măsura marilor veliere de linie, canonierele au reușit totuși să atragă respectul celei mai puternice marine a momentului, Royal Navy a Marii Britanii. De pildă, James Hanway Plumridge[4], comandantul forțelor navale britanice din Golful Bothnia din timpul războiului cu Rusia (1854 – 1856) se temea de canonierele daneze prin prisma experienței sale personale: în timpul războaielor cu Napoleon, pe când era tânăr ofițer pe HMS Melpomene, a asistat la distrugerea propriei nave imobilizate de lipsa vântului de către canonierele daneze. Întâmplarea care a lăsat urme atât de adânci în memoria ofițerului britanic a făcut parte din ceea ce a fost denumit „Războiul canonierelor” purtat de Danemarca și Norvegia cu Marea Britanie între anii 1807 – 1814[5].

Uitându-ne și la imaginea de mai sus nu putem să nu remarcăm asemănările dintre tactica daneză și cea adoptată de marina iraniană în zona Golfului Persic: „roiuri” de nave mici, foarte agile, foarte puternic înarmate pentru deplasamentul lor și care atacă inamicul izolat în „haită”, urmărind copleșirea defensivei navei inamice.

canoniera
Canoniera HMS Firefly atacă mai multe depozite în Golful Bothnia în timpul așa numitului război din Crimeea

Pe măsură ce marinele consacrate au început să utilizeze canoniere, acestea au început să varieze în dimensiuni, greement și putere de foc. Avem mai jos planul unei șalupe-canoniere (bateau[6]) franceze din 1803 aparținând flotei din Boulogne și putem lesne remarca similitudinile cu canoniera daneză, inclusiv dimensiunile generale (L=19,5 m, l=4,547 m) și greementul.

canoniera
Model francez de canonieră din 1803

Și echivalentul olandez cu doi arbori, trei tunuri grele, două la prova și unul la pupa și încă două tunuri mai ușoare amplasate în borduri.

canoniera
Modele olandeze de canonieră din prima jumătate a secolului al XIX-lea

Dar francezii, la fel ca englezii sau olandezii aveau și canoniere mari, după cum reiese din poza de mai sus și din cea de mai jos. Cea franceză (tot din 1803) are circa 25 m lungime, 5,47 m lățime și un pescaj mediu de aproximativ 2 m. Greementul este unul de bric. Cea olandeză are chiar trei arbori și, atenție, trei derivoare mobile.

canoniera
Model francez din 1803 de canonieră „grea”

Construcția de canoniere avea să ia un avânt considerabil o dată cu instalarea primelor mașini cu abur pe nave. Propulsia era mixtă, motor și vele și cam așa a rămas în tot secolul al XIX-lea deși se spune că echipajul prefera să bage toată mobila pe foc decât să mai apeleze la puterea vântului. Bineînțeles, eliberarea de constrângerile generate de propulsia cu vele a generat una nouă: dependența de cărbuni și de bazele unde aceste nave puteau fi reaprovizionate cu combustibil. Pentru că, nu-i așa, logistica este cea care câștigă războaiele.

canoniera
O hartă a bazelor de aprovizionare cu combustibil folosite de marina britanică în secolul al XIX-lea

Canonierele au folosite pe larg în războiul din 1854 – 1856 în toate teatrele navale: Marea Neagră, Marea Baltică și chiar și în nord, în Marea Albă. Propulsate cu ajutorul aburului și capabile să pătrundă acolo unde marile nave de linie nu puteau datorită pescajului redus, acest război a impus canoniera în dotarea tuturor flotelor lumii.

Pentru următorii 50 de ani, canoniera avea să devină indispensabilă. Și deși a evoluat, în general, o canonieră[7] construită după războiul din 1854 – 1856 avea o lungime de 30 – 40 m, propulsie mixtă, un motor de 20 până la 60 CP și, cel mai adesea, un greement de goeletă. Ideea de bază din spatele canonierei era de a „înghesui” cel mai puternic armament posibil pe o navă cât mai mică (așa cum vedem astăzi la marina israeliană de exemplu). Iar această idee s-a păstrat de-a lungul existenței acestui tip de navă.

Echipajul era alcătuit din 30 – 40 de oameni înghesuiți printre mașini, arme și magazii. Cabinele erau mici și scunde și, se spune că, un om se putea bărbieri stând în picioare doar cu capul ieșit prin spirai[8] și oglinda sprijinită pe punte. Pentru tinerii ofițeri, canonierele au reprezentat o excelentă șansă de a primi comanda unei nave la o vârstă care poate fi calificată ca fiind „fragedă” pentru standardele marinei regale britanice. Iar la un moment dat, a fi comandantul unei canoniere reprezenta o șansă unică de a prinde ceva „acțiune” pe mare într-o perioadă în care Marea Britanie domina copios și complet oceanul planetar.

Cu toate acestea, marea majoritate a canonierelor britanice au fost retrase din serviciu cu ocazia reformelor promovate de amiralul John Fisher, mintea luminată care a modernizat din temelii marina regală britanică la începutul secolului XX. În timpul Primului Război Mondial însă[9], marina regală a achiziționat 12 canoniere (clasa Insect[10]) de 635 tone care au fost utilizate preponderent în apele costiere sau interioare, inclusiv în România, pe Dunăre, după terminarea războiului.

Definiție

Pentru o acuratețe cât mai mare, definiția canonierei ar trebui și ea adaptată la fiecare perioadă. Cum canoniera a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, definiția va reflecta și ea acest lucru.

Canoniera[11] este o navă de luptă destinată să acționeze în zonele costiere proprii. În perioada sa de „glorie”, avea un deplasament de 7 – 800 tone, fiind echipată cu două până la patru tunuri de calibru mijlociu (85 – 152 mm). Au existat și variațiuni pe aceeași temă așa cum erau canonierele cuirasate destinate apărării coastelor spre finalul secolului al XIX-lea. Aveau un deplasament de circa 2000 tone și erau echipate cu două – trei piese de artilerie de calibru mare, practic o reeditare a conceptului inițial – concentrarea unei puteri mari de foc într-o navă cu un deplasament relativ redus.

Diplomația canonierelor

Henry Kissinger, a declarat la un moment dat că: „An aircraft carrier is 100,000 tons of (n.a. American) diplomacy.” (rom. „Un portavion reprezintă 100.000 tone de diplomație americană.”). Iar președintele SUA, Bill Clinton, aflat într-o vizită de lucru la bordul portavionului USS Theodore Roosvelt a rostit în martie 1993 următoarea frază: „When word of a crisis breaks out in Washington, it’s no accident that the first question that comes to everyone’s lips is: Where’s the nearest carrier?”

Poate că, mai puțină lume știe că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ceva similar putea fi auzit adeseori pe holurile ministerului de externe britanic atunci când apăreau probleme în vastele teritorii imperiale: Send a gunboat! (rom. Trimite o canonieră!)[12]

Datorită armamentului puternic și pescajului redus, canonierele erau trimise oriunde puterea imperială britanică era nevoită să-și facă simțită prezența: în amonte pe Nil sau pe râurile Chinei sprijinind trupele de uscat britanice sau în ceea ce am putea denumi misiuni de poliție la cererea negustorilor sau oficialităților britanice din colonii. Uneori, se primeau și solicitări mai puțin obișnuite așa cum au fost cea de investigare a unei crime în insulele Noile Hebride, de eliberare a unor prizonieri britanici în Sierra Leone, de pază a unor obiective arheologice sau de căutare a unor misionari „pierduți” pe undeva prin Borneo. Și mai interesant este faptul că, cel mai adesea, marina regală britanică („Royal Navy”) dădea curs acestor solicitări neobișnuite, semn că plictisul generat de absența oricărui război ajunsese la cote maxime. În perioada despre care vorbim, denumită și Pax Britannica, dominația Royal Navy era completă și absolută. Prin urmare, rareori canonierele britanice erau nevoite să-și folosească armamentul din dotare. Pavilionul Marii Britanii era cel mai adesea suficient pentru a impune respect potențialului adversar.

Similar, francezii au folosit adeseori denumirea de aviso pentru navele lor care îndeplineau misiuni de poliție colonială. Avem mai jos un proiect de astfel de navă.

canoniera
Un model de aviso
canoniera
Planul de forme al aceluiași aviso
canoniera
Organizarea internă a cocii aceluiași aviso

Comandanții acestor canoniere erau cel mai adesea oameni tineri și, datorită imposibilității de a comunica în timp real cu ofițerii superiori, puterile lor erau destul de largi și de… vagi. Diplomații și amiralii se așteptau ca acești tineri comandanți (cel mai adesea locotenenți) să evalueze corect situația locală, să determine cine are dreptate și cine nu are dreptate și, în final, să decidă dacă o problemă sau alta poate fi rezolvată pe calea diplomației sau pe cea a armelor. Iar acest tip de situații a fost extrem de numeros, fiind mai degrabă regula decât excepția. Și, cu toate acestea, se pare că bunul-simț britanic a prevalat, cazurile în care deciziile acestor tineri ofițeri au fost complet greșite fiind destul de rare.

canoniera
USS Nashville, un proiect tipic pentru sfârșitul secolului al XIX-lea Sursa foto: http://www.navsource.org/

Tot o canonieră a deschis ostilitățile și în războiul dintre Spania și SUA (1898), USS Nashville (PG-7) care a tras primul foc împotriva navei Buena Ventura. Pe parcursul războiului, Nashville a capturat patru nave spaniole și a participat la luptele din zona orașului Cienfuegos unde americanii le-au tăiat spaniolilor cablurile submarine de telegraf.

În 1899, canoniera a fost trimisă în Filipine unde a sprijinit trupele americane în luptele cu insurgenții filipinezi. A fost folosită și în China în timpul răscoalei boxerilor.

Putem considera că diplomația canonierelor a culminat cu criza din Agadîr, Maroc, 1911[13], în centrul atenției aflându-se canoniera germană SMS Panther.

canoniera
SMS Panther

Canoniera la români

Șalupele canoniere care au fost achiziționate în 1845 au constituit nucleul viitoarelor forţe navale române. Cum denumirile în marina noastră erau încă tributare terminologiei turcești, cele trei nave au fost inițial denumite şeici/șăici (mai multe despre acest tip de navă puteți citi în acest articol mai vechi). Prima, cea mai mare, era denumită jumătate şaică, celelalte două, mai mici, erau denumite sfert de şaică. Navele au fost construite la şantierul autriac din Titel. Cea mare, jumătate şaică, avea o lungime de 17,2 metri, lăţimea de 3,6 metri, pescajul de 0,4 metri şi un echipaj de 27 de marinari. Era înarmată cu 4 falconete (tunuri) de bronz de 120 de mm, executate în Italia la firma „Carlo Picolomini”. Propulsia era mixtă, rame şi vele, şaica având două catarge.

Ulterior, România a mai cumpărat și alte canoniere, un tip de navă potrivit cu nevoile și posibilitățile noastre financiare de atunci: Fulgerul, Grivița, Bistrița, Oltul, Siretul, Ghiculescu, Dumitrescu, Stihi și Lepri. Unele dintre ele au făcut obiectul unor articole mai vechi, celelalte vor face obiectul unor articole viitoare.

În opinia mea, canoniera, așa cum a fost ea concepută inițial, este un tip de navă potrivit marinelor aflate în inferioritate, care nu dețin sau nu sunt dispuse să aloce fonduri mari marinei și este cel mai bine definit de sintagma „supra-înarmat pentru deplasamentul său”.


Articole pe aceeași temă:


Surse bibliografice:

[1] https://fr.wikipedia.org/wiki/Canonni%C3%A8re

[2] „A brief history of British sea power”, pag. 135, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[3] Pinasa este o barcă ușoară cu rame și vele folosită în epoca marilor veliere de navele comerciale și militare pentru a transporta corespondență, personal și materiale la țărm, sau între navele unei flotile. A fost folosită inclusiv la debarcări sau în raiduri împotriva orașelor adversarului. Au tot crescut în dimensiuni până ce evoluând în final în nave de sine stătătoare.

[4] „The Global Dimensions of Britain and France’s Crimean War Naval Campaigns against Russia, 1854-1856”, pag. 104, Andrew C. Rath, Department of History McGill University, Montreal November 2011

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Gunboat_War

[6] „Bateau” vine din franceză și, în esență, înseamnă barcă. Ca specie de navă, bateau este o ambarcațiune cu pescaj mic, fund plat și cu pupa ascuțită, la fel ca prova. La noi, cred că cel mai potrivit termen echivalent pentru „bateau” ar fi luntre.

[7] „A brief history of British sea power”, pag. 384, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[8] Spiraiul este un laminator de punte compus dintr-o ramă cu batanți cu geamuri care se pot deschide pentru aerisire

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Gunboat#Steam_era

[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Insect-class_gunboat

[11] „Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 93, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006

[12] „A brief history of British sea power”, pag. 383, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Agadir_Crisis




Comments:


    sorin.vasile :

    Cred ca interesant pentru noi ar fi o nava mixta monitor-canoniera capabila sa opereze si pe Dunare si pe M Neagra
    Actualele NPR-uri fiind mai mult nave fluviale cu toate ca am vazut ca ies si la exercitii pe mare.
    Se punea intrebarea la ce sunt bune in urma cu cativa ani.
    Acum vad nave rusesti care bombardeaza pozitiile ucrainiene cu tunul incercand sa sprijine trupele proprii.
    La gurile Dunari va fi intodeauna o paine de mancat pentru o asemenea nava

      rnhs :

      NPR-urile – „nave purtatoare de rachete” sunt nave maritime. Orice nava maritima poate intra pe Dunare pana la Galati/Braila. In mare, principala diferenta dintre o nava maritima si una fluviala este la pescaj si profilul fundului navei: in general fund plat pentru navele fluviale/pescaj redus si fund in V adanc pentru navele maritime/pescaj mare. Monitoarele si VB-urile noastre pot iesi pe mare doar daca aceasta este calma. Ele sunt nave purtatoare de artilerie, principalul scop fiind controlul Dunarii/Deltei si sprijinirea cu foc a trupelor de uscat.
      Canoniera ar putea constitui o alternativa la actualele NPR-uri.

    sorin.vasile :

    Offtopic
    Azi la Pentru Patrie a fost prezentat noul laborator hiperbaric al marinei se vedea sigla DRASS pe instalatie
    bine inteles ca nu au binevoit sa ne comunice informatia

    robi :

    Din ce inteleg eu este un fel de LCS-ul vremii sale.

      rnhs :

      Cam asa ceva, cel putin dpdv conceptual, nu ce le-a iesit pana la urma americanilor.

        robi :

        Ai idee cat de eficiente erau in a bombarda tinte la sol ? Din cate stiu eu, si nu stiu prea multe, pe mare erau destul de aproape unii de altii cand trageau dar cand ataca tinte in adancime pe uscat cum faceau ? mai ales ca astea sunt nave cu putine tunuri si nu merge cu noroc.

          rnhs :

          Danezii (inceput de sec. XIX) le-au folosit in swarm attacks (model iranian) impotriva englezilor. Ramasesera fara flota si au construit canoniere (multe) care erau mult mai mobile decat navele de linie britanice. Apogeul este in razboiul din Crimeea unde apar canonierele propulsate cu abur. Din nou, erau mult mai mobile decat o nava de linie si puteau actiona in ape putin adanci. In paralel evolueaza si artileria.
          Pana la aparitia tunurilor ghintuite cu incarcare pe la culata angajamentele navale se faceau de la distante foarte scurte: 100 de iarzi/ aprox. 91 m. Aici o istorie: https://rnhs.info/termenul-saptamanii-artileria-navala-si-directorul-de-tir/
          Erau destul de eficiente in bombardamentul la tarm pentru ca erau mobile prin comparatie cu bateriile de coasta, fixe. In plus, tunurile instalate pe canoniere erau rotative. Niste info suplimentar aici: https://weaponsandwarfare.com/2021/06/20/little-ships-big-war-i/

    Ciprian M :

    ce mi-ar fi placut sa reconditionam Canoniera ugen Stihi si sa o pastram in serviciul activ. cum este Bricul Mircea. ar putea fi Nava scoala!

      rnhs :

      Eh, asta-i deja prea mult, nava se degradeaza de la an la an iar reparatiile pentru a redeveni nava activa devin din ce in ce mai costisitoare. Macar de-ar reusi sa o transforme in nava muzeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff