Lumea termenilor marinărești este una aparte, una în care poți să-ți prinzi urechile foarte repede iar denumirile care definesc un tip de navă sau altul nu fac excepție. Cu cât tipul respectiv de navă este mai vechi, cu atât este mai complicat. Evoluția tehnologiei poate conduce la dispariția unei denumiri, doar ca să fie reluată mulți ani mai târziu, așa cum, de exemplu, a fost cazul fregatelor sau al corvetelor.

De-a lungul vremurilor (pentru că navigația reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale umanității) s-au conturat mai multe criterii de clasificare ale diferitelor tipuri de nave aflate în uz: după tipul de cocă sau, mai târziu, după tipul de greement. Canoniera, un termen care astăzi nu mai este folosit, nu face nici ea excepție.

Scurt istoric

Dintru bun început cred că ar trebui clarificată originea termenului în limba română: nici un dubiu aici, noi am adoptat denumirea franțuzească[1], cel mai probabil în timpul occidentalizării societății românești din secolul al XIX-lea. Francezii îi spun canonnière iar englezii gunboat după ce au trecut inițial prin mai multe denumiri intermediare.

Canoniera a apărut ca urmare a necesității de a deține și opera nave militare cu pescaj redus, capabile să opereze în ape maritime costiere sau interioare, puțin adânci. De pildă, celebrul Francis Drake a utilizat în raidurile sale din Lumea Nouă[2] mai multe pinase[3] înarmate și propulsate cu ajutorul ramelor și velelor. Aceste pinase îi permiteau lui Drake o mobilitate de invidiat, erau ușor de camuflat și puteau fi utilizate în ape puțin adânci fiind folosite inclusiv pentru debarcarea trupelor direct pe plajă.

Poate fi considerată pinasa o precursoare a primelor canoniere? Forțând înțelesul termenului, putem spune că, deși pinasa era doar una dintre bărcile avute în mod normal la bord de un galion, în final ele serveau aceluiași scop precum canonierele de mai târziu deci… de ce nu?

Primele canoniere aveau o lungime de circa 15 m, erau propulsate cu ajutorul ramelor și/sau al velelor și erau echipate cu un tun puternic cu țeava lisă și încărcare pe la gura țevii. Mai jos aveți planurile unor canoniere daneze, suedeze și olandeze, constructori prolifici ai acestui tip de navă, foarte popular la un moment dat în Marea Baltică.

De pildă, în imaginea de mai sus avem două modele de canoniere de proveniență daneză. Prima, are o lungime între perpendiculare de circa 15 m, o lățime de circa 3 m în timp ce pescajul este de aproximativ 1,2 m. Greementul este alcătuit din doi arbori și un bombres, un foc și două rande cu ghionder (spetează) cu o suprafață velică totală de 70,46 m². Este prevăzută cu strapazane și, interesant, este prevăzută și cu o cârmă amplasată în prova, pe etravă. Raportul lungime – lățime, specific mai degrabă navelor lungi, nu rotunde, configurația greementului cu vele care permiteau navigația în vânt ne arată preocuparea constructorilor danezi pentru a obține o navă cât mai manevrabilă. Armamentul era compus dintr-un tun de 60 de livre. (pentru mai multe detalii despre tunurile acelor vremuri puteți accesa un articol mai vechi aici)

Celălalt model din poză este mai mare (lungime între perpendiculare de aproximativ 20 m) și mai bine înarmat (un tun fix de 60 de livre amplasat în prova și un tun de 24 de livre pe afet mobil/rotativ în pupa) dar observăm aceeași preocupare a constructorului pentru mobilitate: același raport lungime – lățime și un greement care permite navigația pe un număr mai mare de aliuri ale vântului (trei arbori cu vele la treime, foc pe bompres). Ceva similar cu modelul danez mai mare întâlnim și la suedezi principala deosebire fiind la greement, suedezii optând pentru un arbore și o velă mare pătrată.

Fără a fi un adversar pe măsura marilor veliere de linie, canonierele au reușit totuși să atragă respectul celei mai puternice marine a momentului, Royal Navy a Marii Britanii. De pildă, James Hanway Plumridge[4], comandantul forțelor navale britanice din Golful Bothnia din timpul războiului cu Rusia (1854 – 1856) se temea de canonierele daneze prin prisma experienței sale personale: în timpul războaielor cu Napoleon, pe când era tânăr ofițer pe HMS Melpomene, a asistat la distrugerea propriei nave imobilizate de lipsa vântului de către canonierele daneze. Întâmplarea care a lăsat urme atât de adânci în memoria ofițerului britanic a făcut parte din ceea ce a fost denumit „Războiul canonierelor” purtat de Danemarca și Norvegia cu Marea Britanie între anii 1807 – 1814[5].

Uitându-ne și la imaginea de mai sus nu putem să nu remarcăm asemănările dintre tactica daneză și cea adoptată de marina iraniană în zona Golfului Persic: „roiuri” de nave mici, foarte agile, foarte puternic înarmate pentru deplasamentul lor și care atacă inamicul izolat în „haită”, urmărind copleșirea defensivei navei inamice.

Pe măsură ce marinele consacrate au început să utilizeze canoniere, acestea au început să varieze în dimensiuni, greement și putere de foc. Avem mai jos planul unei șalupe-canoniere (bateau[6]) franceze din 1803 aparținând flotei din Boulogne și putem lesne remarca similitudinile cu canoniera daneză, inclusiv dimensiunile generale (L=19,5 m, l=4,547 m) și greementul.

Și echivalentul olandez cu doi arbori, trei tunuri grele, două la prova și unul la pupa și încă două tunuri mai ușoare amplasate în borduri.

Dar francezii, la fel ca englezii sau olandezii aveau și canoniere mari, după cum reiese din poza de mai sus și din cea de mai jos. Cea franceză (tot din 1803) are circa 25 m lungime, 5,47 m lățime și un pescaj mediu de aproximativ 2 m. Greementul este unul de bric. Cea olandeză are chiar trei arbori și, atenție, trei derivoare mobile.

Construcția de canoniere avea să ia un avânt considerabil o dată cu instalarea primelor mașini cu abur pe nave. Propulsia era mixtă, motor și vele și cam așa a rămas în tot secolul al XIX-lea deși se spune că echipajul prefera să bage toată mobila pe foc decât să mai apeleze la puterea vântului. Bineînțeles, eliberarea de constrângerile generate de propulsia cu vele a generat una nouă: dependența de cărbuni și de bazele unde aceste nave puteau fi reaprovizionate cu combustibil. Pentru că, nu-i așa, logistica este cea care câștigă războaiele.

Canonierele au folosite pe larg în războiul din 1854 – 1856 în toate teatrele navale: Marea Neagră, Marea Baltică și chiar și în nord, în Marea Albă. Propulsate cu ajutorul aburului și capabile să pătrundă acolo unde marile nave de linie nu puteau datorită pescajului redus, acest război a impus canoniera în dotarea tuturor flotelor lumii.

Pentru următorii 50 de ani, canoniera avea să devină indispensabilă. Și deși a evoluat, în general, o canonieră[7] construită după războiul din 1854 – 1856 avea o lungime de 30 – 40 m, propulsie mixtă, un motor de 20 până la 60 CP și, cel mai adesea, un greement de goeletă. Ideea de bază din spatele canonierei era de a „înghesui” cel mai puternic armament posibil pe o navă cât mai mică (așa cum vedem astăzi la marina israeliană de exemplu). Iar această idee s-a păstrat de-a lungul existenței acestui tip de navă.

Echipajul era alcătuit din 30 – 40 de oameni înghesuiți printre mașini, arme și magazii. Cabinele erau mici și scunde și, se spune că, un om se putea bărbieri stând în picioare doar cu capul ieșit prin spirai[8] și oglinda sprijinită pe punte. Pentru tinerii ofițeri, canonierele au reprezentat o excelentă șansă de a primi comanda unei nave la o vârstă care poate fi calificată ca fiind „fragedă” pentru standardele marinei regale britanice. Iar la un moment dat, a fi comandantul unei canoniere reprezenta o șansă unică de a prinde ceva „acțiune” pe mare într-o perioadă în care Marea Britanie domina copios și complet oceanul planetar.

Cu toate acestea, marea majoritate a canonierelor britanice au fost retrase din serviciu cu ocazia reformelor promovate de amiralul John Fisher, mintea luminată care a modernizat din temelii marina regală britanică la începutul secolului XX. În timpul Primului Război Mondial însă[9], marina regală a achiziționat 12 canoniere (clasa Insect[10]) de 635 tone care au fost utilizate preponderent în apele costiere sau interioare, inclusiv în România, pe Dunăre, după terminarea războiului.

Definiție

Pentru o acuratețe cât mai mare, definiția canonierei ar trebui și ea adaptată la fiecare perioadă. Cum canoniera a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, definiția va reflecta și ea acest lucru.

Canoniera[11] este o navă de luptă destinată să acționeze în zonele costiere proprii. În perioada sa de „glorie”, avea un deplasament de 7 – 800 tone, fiind echipată cu două până la patru tunuri de calibru mijlociu (85 – 152 mm). Au existat și variațiuni pe aceeași temă așa cum erau canonierele cuirasate destinate apărării coastelor spre finalul secolului al XIX-lea. Aveau un deplasament de circa 2000 tone și erau echipate cu două – trei piese de artilerie de calibru mare, practic o reeditare a conceptului inițial – concentrarea unei puteri mari de foc într-o navă cu un deplasament relativ redus.

Diplomația canonierelor

Henry Kissinger, a declarat la un moment dat că: „An aircraft carrier is 100,000 tons of (n.a. American) diplomacy.” (rom. „Un portavion reprezintă 100.000 tone de diplomație americană.”). Iar președintele SUA, Bill Clinton, aflat într-o vizită de lucru la bordul portavionului USS Theodore Roosvelt a rostit în martie 1993 următoarea frază: „When word of a crisis breaks out in Washington, it’s no accident that the first question that comes to everyone’s lips is: Where’s the nearest carrier?”

Poate că, mai puțină lume știe că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ceva similar putea fi auzit adeseori pe holurile ministerului de externe britanic atunci când apăreau probleme în vastele teritorii imperiale: Send a gunboat! (rom. Trimite o canonieră!)[12]

Datorită armamentului puternic și pescajului redus, canonierele erau trimise oriunde puterea imperială britanică era nevoită să-și facă simțită prezența: în amonte pe Nil sau pe râurile Chinei sprijinind trupele de uscat britanice sau în ceea ce am putea denumi misiuni de poliție la cererea negustorilor sau oficialităților britanice din colonii. Uneori, se primeau și solicitări mai puțin obișnuite așa cum au fost cea de investigare a unei crime în insulele Noile Hebride, de eliberare a unor prizonieri britanici în Sierra Leone, de pază a unor obiective arheologice sau de căutare a unor misionari „pierduți” pe undeva prin Borneo. Și mai interesant este faptul că, cel mai adesea, marina regală britanică („Royal Navy”) dădea curs acestor solicitări neobișnuite, semn că plictisul generat de absența oricărui război ajunsese la cote maxime. În perioada despre care vorbim, denumită și Pax Britannica, dominația Royal Navy era completă și absolută. Prin urmare, rareori canonierele britanice erau nevoite să-și folosească armamentul din dotare. Pavilionul Marii Britanii era cel mai adesea suficient pentru a impune respect potențialului adversar.

Similar, francezii au folosit adeseori denumirea de aviso pentru navele lor care îndeplineau misiuni de poliție colonială. Avem mai jos un proiect de astfel de navă.

Comandanții acestor canoniere erau cel mai adesea oameni tineri și, datorită imposibilității de a comunica în timp real cu ofițerii superiori, puterile lor erau destul de largi și de… vagi. Diplomații și amiralii se așteptau ca acești tineri comandanți (cel mai adesea locotenenți) să evalueze corect situația locală, să determine cine are dreptate și cine nu are dreptate și, în final, să decidă dacă o problemă sau alta poate fi rezolvată pe calea diplomației sau pe cea a armelor. Iar acest tip de situații a fost extrem de numeros, fiind mai degrabă regula decât excepția. Și, cu toate acestea, se pare că bunul-simț britanic a prevalat, cazurile în care deciziile acestor tineri ofițeri au fost complet greșite fiind destul de rare.

Tot o canonieră a deschis ostilitățile și în războiul dintre Spania și SUA (1898), USS Nashville (PG-7) care a tras primul foc împotriva navei Buena Ventura. Pe parcursul războiului, Nashville a capturat patru nave spaniole și a participat la luptele din zona orașului Cienfuegos unde americanii le-au tăiat spaniolilor cablurile submarine de telegraf.

În 1899, canoniera a fost trimisă în Filipine unde a sprijinit trupele americane în luptele cu insurgenții filipinezi. A fost folosită și în China în timpul răscoalei boxerilor.

Putem considera că diplomația canonierelor a culminat cu criza din Agadîr, Maroc, 1911[13], în centrul atenției aflându-se canoniera germană SMS Panther.

Canoniera la români

Șalupele canoniere care au fost achiziționate în 1845 au constituit nucleul viitoarelor forţe navale române. Cum denumirile în marina noastră erau încă tributare terminologiei turcești, cele trei nave au fost inițial denumite şeici/șăici (mai multe despre acest tip de navă puteți citi în acest articol mai vechi). Prima, cea mai mare, era denumită jumătate şaică, celelalte două, mai mici, erau denumite sfert de şaică. Navele au fost construite la şantierul autriac din Titel. Cea mare, jumătate şaică, avea o lungime de 17,2 metri, lăţimea de 3,6 metri, pescajul de 0,4 metri şi un echipaj de 27 de marinari. Era înarmată cu 4 falconete (tunuri) de bronz de 120 de mm, executate în Italia la firma „Carlo Picolomini”. Propulsia era mixtă, rame şi vele, şaica având două catarge.

Ulterior, România a mai cumpărat și alte canoniere, un tip de navă potrivit cu nevoile și posibilitățile noastre financiare de atunci: Fulgerul, Grivița, Bistrița, Oltul, Siretul, Ghiculescu, Dumitrescu, Stihi și Lepri. Unele dintre ele au făcut obiectul unor articole mai vechi, celelalte vor face obiectul unor articole viitoare.

În opinia mea, canoniera, așa cum a fost ea concepută inițial, este un tip de navă potrivit marinelor aflate în inferioritate, care nu dețin sau nu sunt dispuse să aloce fonduri mari marinei și este cel mai bine definit de sintagma „supra-înarmat pentru deplasamentul său”.

---

Articole pe aceeași temă:

Programul de dezvoltare al flotei militare: 1886 – 1888. Canonierele „Bistriţa”, „Oltul” şi „Siretul”

Canonierele tip „Friponne” în România şi o mică enigmă istorică: cine este de fapt canoniera „Eugen Stihi”?

File din istoria operaţională a canonierei „Friponne” a.k.a. „Eugen Stihi”

---

Surse bibliografice:

[1] https://fr.wikipedia.org/wiki/Canonni%C3%A8re

[2] „A brief history of British sea power”, pag. 135, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[3] Pinasa este o barcă ușoară cu rame și vele folosită în epoca marilor veliere de navele comerciale și militare pentru a transporta corespondență, personal și materiale la țărm, sau între navele unei flotile. A fost folosită inclusiv la debarcări sau în raiduri împotriva orașelor adversarului. Au tot crescut în dimensiuni până ce evoluând în final în nave de sine stătătoare.

[4] „The Global Dimensions of Britain and France’s Crimean War Naval Campaigns against Russia, 1854-1856”, pag. 104, Andrew C. Rath, Department of History McGill University, Montreal November 2011

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Gunboat_War

[6] „Bateau” vine din franceză și, în esență, înseamnă barcă. Ca specie de navă, bateau este o ambarcațiune cu pescaj mic, fund plat și cu pupa ascuțită, la fel ca prova. La noi, cred că cel mai potrivit termen echivalent pentru „bateau” ar fi luntre.

[7] „A brief history of British sea power”, pag. 384, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[8] Spiraiul este un laminator de punte compus dintr-o ramă cu batanți cu geamuri care se pot deschide pentru aerisire

[9] https://en.wikipedia.org/wiki/Gunboat#Steam_era

[10] https://en.wikipedia.org/wiki/Insect-class_gunboat

[11] „Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 93, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006

[12] „A brief history of British sea power”, pag. 383, David Howarth, Editura Robinson, Londra, 2003

[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Agadir_Crisis