Termenul săptămânii: dau (dhow)

Am vizitat Zanzibarul[1] în 2014, ocazie cu care am avut oportunitatea unei plimbări cu una din bărcile tradiționale arăbești, specifică Oceanului Indian, dhow-ul, tradus în dicționarul citat mai jos, dau.

Definiţie

Daul (dhow-ul)[2] este un velier tipic arab cu unu – două catarge și cu vele arabe având prova joasă și pupa înălțată (cu dunetă[3]). Daul (dhow-ul) are un deplasament de circa 200 tone, o lungime de 18 – 24 m și un bord liber de până la 2,1 m. Cel mai probabil, denumirea provine din swahili (care s-ar putea s-o fi preluat din arabă), în engleză fiind redat ca dhow iar în franceză ca daw. Destul de asemănător cu daul (dhow-ul) era și dungiyah-ul[4], tot o navă arabă cu unul – două catarge, cu vele de formă trapezoidală, pupa lată și înaltă, folosită în Marea Mediterană pentru negoț și piraterie încă dinainte de Hristos. Dungiyah-ul[5] avea o lungime ce varia între 15 și 21 m și o lățime de 5 până la 7 m. Marea majoritate au un singur catarg cu o singură vergă lungă, ușor curbată și o velă apropiată ca formă de cea arabă.

Particularități constructive[6]

Daul (dhow-ul) este o navă comercială reprezentativă pentru Oceanul Indian și are ca principală caracteristică asimetria corpului raportat la planul cuplului maestru: pupa este cu mult mai înaltă și are forme mai puțin zvelte decât prova iar partea cea mai lată a corpului navei se afla în spatele mijlocului navei, spre pupa.

La început erau construite din lemn de cocotier fiind, multe secole la rând, cusute cu ajutorul unor parâme din fibre de nuci de cocos, ceea ce slăbea rezistența navei la acțiunea conjugată a vântului și a valurilor. Da, cusute! Mai târziu, constructorii daurilor (dhow-urilor) au renunțat la coaserea navelor trecând la utilizarea clasicelor cuie.

Mai nou, daurile (dhow-urile) moderne sunt folosite în regate, multe fiind construite din lemn de Meranti adus din Indonezia ceea ce contribuie decisiv la o construcție mai ușoară. Mohammed Hareb, un fost concurent în cursele de dauri (dhow-uri), susține că, în perioada în care erau folosite la culegerea perlelor, culegătorii obișnuiau să se întreacă pentru a ajunge primii în zona de pescuit[7].

Coaserea navelor se practica încă în evul mediu pe o arie geografică mare – estul Africii, Oman, coastele indiene sau insulele Maldive, aceste nave fiind lipsite de orice influență europeană. Constructorii nu obișnuiau să dea cu smoală sau cu alte soluții care ar fi putut spori etanșeitatea navelor. Se pare că Marco Polo ar fi spus despre dauri (dhow-uri) că:

Navele lansate la apă în zona strâmtorii Hormuz sunt atât de prost construite încât devin periculoase pentru navigație expunând atât comercianții cât și navigatorii la mari pericole.[8]
Marco Polo

Vela arabă (latină)

Vela arabă, supranumită și latină este însă originală și prezintă unele avantaje. Este trapezoidală și oblică, formată din ferțe (fâșii) cusute vertical cu una din bazele trapezului foarte scurtă iar cealaltă foarte lungă, ceea ce crează aparența triunghiulară a velei. Vela arabă este învergată pe o antenă lungă (tot o vergă în esență) amplasată în planul diametral al navei, baza scurtă a velei fiind întotdeauna în prova.

Manevrarea ei este îngreunată de manevrele fixe ale greementului (sarturile), ceea ce face imposibilă întoarcerea completă a velei (brațarea) și, totodată și voltele. Cu toate acestea, acest tip de greement are un mare avantaj în fața celui cu vele pătrate: poate naviga cu vânt strâns (vânt din față – din prova). În plus, voltele sunt rare în Oceanul Indian unde musonul bate constant din aceeași direcție. Vela arabă folosită pe dauri (dhow-uri) nu putea fi terțarolată.

Acest tip de velă a fost folosit și prin partea noastră de lume, dar mai ales în Marea Egee și în Marea Mediterană. Portughezii au folosit vela arabă la greementul caravelelor, navele care au revoluționat călătoriile pe mare începând cu secolul al XV-lea și au condus la primele mari descoperiri geografice. De altfel, portughezii au și dominat pentru o vreme Oceanul Indian și rutele atât de profitabile pe care aduceau condimente în Europa.

Cei mai mulți cercetători consideră că vela arabă (latină) s-a dezvoltat inițial în Marea Roșie de unde s-a răspândit în Marea Mediterană și în Golful Persic ajungând în Marea Egee începând cu secolul al II-lea.

Concluzie

Chiar dacă originea daului (dhow-ului) nu este cunoscută cu exactitate, cei mai mulți istorici consideră că acest tip de navă a fost inventat fie de arabi, fie de indieni. Indiferent de originea sa, daul (Dhow-ul) a fost folosit cu precădere în zona Oceanului Indian și a mărilor limitrofe în scop comercial, facilitând schimburile de mărfuri în întregul areal dar fiind folosit și la pescuit, transport costier, pescuit de perle etc.

Navigația se făcea în funcție de muson[9], un vânt regulat, periodic, asemănător alizeului din Oceanul Atlantic. Musonul bate iarna de la Nord-Est și vara de la Sud-Vest ceea ce a permis o navigație previzibilă, înlesnind transportul mărfurilor din estul Africii până în Arabia, India și chiar mai departe, în Asia de Sud-Est. Datorită sezonalității musonilor, daurile (dhow-urile) au facilitat nu doar schimburile comerciale ci și schimburile culturale între regiunile riverane Oceanului Indian, timp de sute de ani. În opinia mea, cred că pot spune cu certitudine că daul (dhow-ul) este o superbă moștenire culturală a lumii arabe.

În încheiere, vă las în compania unui dau (dhow) turistic, de agrement, dar care păstrează caracteristicile specifice acestui tip de navă: