×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricbricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecampanie de revitalizare și prelungire a resursei minelor marine de tip MMMCA-1 din dotarea Forțelor Navale Românecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelorDirectia Hidrografica Maritimadirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudeDM25 Locotenent Lupu DinescuDM29 Locotenent Dimitrie Nicolescudragajdragordragor maritim clasa Muscadroneelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota fluvialaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina comerciala romanamarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo Boatmunitie 100mm cu incarcatura redusamusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 Triumfsabordsaicasalupa rapida de intervenție 522 Eugeniu BotezSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasistemul de dragaj Tridentsloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcouftactica navalaTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpiloarele Romanieitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de rachetevedete torpiloarevedetele torpiloare lurssenvehicul gliderViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Torpiloarele României: vedetele Vosper


Conceptul

Vedetele torpiloare şi, ulterior, vedetele rapide purtătoare de rachete, au reprezentat întotdeauna un mijloc de luptă asimetric. Pentru statele mici, cu bugete limitate, aşa cum dintotdeauna a fost şi România, vedetele torpiloare şi cele purtătoare de rachete au reprezentat exact praştia lui David în lupta cu Goliat.

Aceste vedete au fost întotdeauna construite în jurul armei lor principale, torpila sau racheta, atuurile lor fiind discreţia, viteza şi elementul surpriză. Deşi tehnologia a evoluat semnificativ de la apariţia acestui tip de navă în secolul al XIX-lea, caracteristicile enumerate mai sus sunt păstrate şi astăzi, chiar cu ajutorul tehnologiei însăşi.

Proiectul

Sunt convins că foarte mulţi dintre voi au auzit de Vosper sau de Thornycroft, doi reputaţi constructori navali britanici.

Vosper încerca încă de la începutul anilor 1930 să obţină un contract cu Amiralitatea britanică pentru dezvoltarea noilor vedete costiere însă, în 1935, contractul a mers către British Powerboat Co. Apoi, în 1936, au pierdut din nou în favoarea White.[1]

Încrezători în proiectul lor, cei de la Vosper au încercat să convingă şi Amiralitatea de acest lucru. Tot ceea ce au reuşit să obţină au fost caracteristicile tehnico-tactice minime vizate de Amiralitate: viteza de peste 40 Nd faţă de 33 Nd la vedetele aflate atunci în serviciu, două tuburi lanstorpilă pentru torpile de 533 mm (21 inci) faţă de 450 mm (18 inci) şi mitraliere antiaeriene. În aceste condiţii, după dezbateri interne aprinse, cei de la Vosper au hotărât să dezvolte proiectul pe banii lor cu speranţa că Amiralitatea va fi impresionată şi le va cumpăra proiectul.

Vosper a proiectat o carenă care plana uşor, ceea ce reducea frecarea cu apa, cu o formă asemănătoare flotoarelor unui hidroavion şi cu bune calităţi nautice şi manevriere. Motoarele pe benzină (nu au reuşit să găsească un motor diesel suficient de puternic) au fost achiziţionate de la Isotta-Fraschini, fiind probabil cele mai bune de pe piaţă la acel moment.

Dacă până atunci torpilele erau lansate prin pupa navei, cu ajutorul inginerilor Amiralităţii, cei de la Vosper au optat pentru tuburile poziţionate de-a lungul punţii, cu tragere spre înainte, poziţie pe care astăzi o considerăm firească. De asemenea, s-au încercat mai multe configuraţii de armament fiind folosite mitraliere cvadruple de 0,303 inci (7,7 mm), un singur tun de 20 mm sau mitraliere duble de 0.50 inci (12,7 mm).

vedeta torpiloare vosper
MTB 102 (FL 24783) în teste de viteză. Copyright: © IWM. Original Source: http://www.iwm.org.uk/collections/item/object/205121784

În 1937, prototipul vedetei a atins 43,7 Nd (încărcată, gata de luptă) iar după probele Amiralităţii din 1938 a fost cumpărat şi botezat MTB (Motor Torpedo Boat) 102. Alte probe au urmat în 1939 împotriva unui proiect îmbunătăţit al celor de la British Power Boat. Probele s-au finalizat cu alegerea, pare-se controversată, a proiectului celor de la Vosper. Toate unităţile construite ulterior au împărtăşit caracteristicile MTB 102 (lungime 69,5 picioare, deplasament 33 tone, putere instalată 3600 CP). MTB 102 mai există și astăzi și este aptă de navigație.

Mai multe informații despre MTB 102 și aici: https://www.nationalhistoricships.org.uk/register/486/mtb-102

Primele exemplare de serie au fost MTB 20-23, 29 şi 30 construite între 1939 şi 1940. Aveau corpul din lemn de mahon, o lungime de 70 de picioare (21,33 m), lăţimea de 14,9 picioare (4,54 m), pescajul era de 3,3 picioare (1 m), deplasamentul de 35,75 tone, puterea instalată fiind aceeaşi. Planul de forme era similar MTB 102. Erau înarmate cu două torpile de 533 mm şi două barbete pe care erau montate mitraliere duble de 12,7 mm (0.50 inci). Propulsate de motoarele Isotta Fraschini, atingeau 42 Nd, o viteză respectabilă chiar şi astăzi. Pentru manevre şi viteze mici erau dotate cu două motoare auxiliare, Ford V8[2]. Timoneria era blindată iar echipajul era alcătuit din 10 oameni. MTB-urile au suferit multiple modificări în timpul războiului, unele primind chiar şi radare Type 291[3]. Nu va fi şi cazul României care nu a operat radare navale în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mai jos o galerie foto cu MTB 30, o vedetă din prima serie, la fel ca ale noastre, construită de britanici între 1939 și 1940. Sursa fotografiilor este IWM – Imperial War Museum.

Achiziţia

Dotarea marinei române la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial ar fi trebuit să reprezinte materializarea planului general de înzestrare, aprobat la 27 aprilie 1935 de către Consiliul Superior al Apărării Ţării[4]. Planul de reînarmare fusese generat de studiile Marelui Stat Major din 1934, condus la acea dată de generalul de brigadă Ion Antonescu. Pentru acoperirea necesităţilor Marinei fusese alocată suma de 1.633.678.569 lei[5].

În anul 1938 a fost emis Decretul-lege pentru înfiinţarea Fondului Naţional al Marinei, iar în anul 1939 a fost adoptat un nou program naval, conform căruia Marina Regală urma să fie dotată cu 180 de nave, cu un deplasament total de 70.054 tone şi o putere totală de 543.655 CP.

Absolut halucinant în condiţiile în care, în acelaşi an a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, programul fiind astfel radical diminuat.

În cursul lunii ianuarie 1940, Comitetul Consultativ al Marinei a stabilit necesarul pentru o ipoteză minimală în cadrul programului naval:

  • 1 divizie uşoară, compusă dintr-un crucişător și 4 distrugătoare;
  • 1 escadrilă de 6 submarine;
  • 2 escadrile de dragaj;
  • 2 escadrile nave de patrulare;
  • aeronautica maritimă pentru Sulina și Constanţa (din fondul de aviaţie).

Această listă de „cumpărături” a fost la rândul ei împărţită în funcţie de urgenţe. „Urgenţa 1” cuprindea tot ceea ce era posibil și trebuia înfăptuit în cursul anului 1940-1941:

  • 4 dragoare cu armament și muniţie;
  • 4 vedete fluviale cu armament și muniţie;
  • 10 şalupe blindate cu un tun de 20 mm și muniţie;
  • 6 vedete antisubmarin de 80 – 90 tone;
  • 3 submarine a 300 tone;
  • 3 vedete torpiloare, cele comandate în Anglia.

În total a fost alocată suma de 2.369.500.000 lei pentru achiziţia tuturor mijloacelor navale mai sus enumerate.

vedeta torpiloare vosper
MTB Vosper în construcție Sursa foto: http://www.cartula.ro/

Deşi articolul nu este despre programele navale ale României, am considerat utilă această introducere pentru a înţelege contextul achiziţiei celor trei vedete torpiloare Vosper care au fost comandate în Anglia în octombrie 1939[6], practic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Doar „războiul ciudat” din acel moment a permis această achiziţie disperată şi tardivă.

MTB 20, 21 şi 23 au fost vândute României[7]. Livrarea a avut loc în 16 februarie 1940, ocazie cu care cele trei MTB-uri au arborat pavilionul României şi au fost botezate: „Viforul”, „Vijelia” şi „Viscolul”.[8] Aveam nevoie de mai multe unităţi dar, probabil, ne-am mulţumit cu ce era disponibil…

Navele au plecat din Southampton cu echipaje româneşti, au traversat Canalul Mânecii şi au urcat pe Sena până la Paris, apoi pe Ron, ajungând 79 de ecluze mai târziu la Marsilia, unde au fost îmbarcate pe cargoul Serviciului Maritim Român Peleş. În mai 1940 au ajuns la Galaţi, unde au fost reechipate şi armate.

vedeta torpiloare vosper
Ceremonia lansării la apă Sursa foto: Dan Sambra

În serviciul românesc, conform lui Cristian Crăciunoiu, cele trei vedete torpiloare au fost echipate cu 2 mitraliere antiaeriene (AA) cvadruple tip Vickers 303, 6 grenade antisubmarin şi, bineînţeles, cele două torpile de 533 mm. Micul catarg era folosit pentru semnalizări şi antena T.F.F. Echipajul era format din 14 oameni: un comandant, un secund şi 12 maiştri şi marinari.

Au fost dotate cu aparate de ascultare sub apă de provenienţă germană, probabil hidrofoane, nu cred că au primit hidrolocatoare. Instrucţia cu noile mijloace de detecţie a început la 1 iulie 1941[9]

Vedetele au venit din Anglia cu cel puţin un plin de torpile Whitehead, cert e că oricare ar fi fost cifrele exacte, rezerva de torpile era foarte limitată. Prin urmare, în august 1941 au fost ambarcate pe vedete torpile Whitehead de provenienţă olandeză, furnizate de germani care le capturaseră din Olanda.

Acestea din urmă fost montate pe 8 august 1941 şi au necesitat unele adaptări şi modificări ale tuburilor de lansare[10]. Este posibil ca vedetele să fi venit în ţară cu una din versiunile torpilei britanice Mark VIII[11] fiind ulterior înlocuite cu torpilele olandeze Whitehead[12], similare din punct de vedere al capacităţilor tehnico-tactice. În principiu, acestea din urmă aveau o rază de acţiune de circa 4.000 m la o viteză de aproximativ 42 Nd (78 km/h) sau de circa 10.000 m la o viteză de aproximativ 28 Nd (52 km/h), greutatea totală de circa 1.500 kg, din care capul de luptă avea 300 kg de trotil. Cifrele sunt menţionate doar ca să vă faceţi o idee generală, întrucât olandezii aveau în dotare vreo trei tipuri de torpile Whitehead de 533 mm, cu caracteristici tehnico-tactice similare iar eu nu ştiu sigur care dintre ele au ajuns în tuburile vedetelor noastre.

Cele trei vedete au fost integrate la Divizia de Mare, formând alături de nava bază Constanţa şi de submarinul Delfinul, Grupul Submarine şi Vedete torpiloare aflat sub comanda locotenent-comandorului Victor Voinescu.

Istoria operaţională

În cifre seci, cele trei vedete torpiloare au totalizat, de la începutul războiului, la 22 iunie 1941, până la 9 noiembrie 1941, când două dintre ele au fost pierdute în acțiune, 114 ieşiri în mare, 640 de ore de funcţionare şi au parcurs 9.119 mile marine sau 16.888 km[13]. Sunt cifre impresionante dacă ne gândim că litoralul românesc avea o lungime de 412 km în perioada dintre cele două războaie mondiale, dar era drastic redus atunci când România a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941. Cele mai lungi marşuri au fost cele făcute din zona Deltei Dunării către zona Odesei (circa 92 mile marine/170 km).

Navele au fost folosite în cele mai variate tipuri de misiuni: escortă antisubmarin pentru submarinul Delfinul, escortă antisubmarin a dragoarelor, escortă pentru convoaie de aprovizionare dar şi misiuni de atac cu torpile a comunicaţiilor sovietice din zona Odesei, acestea din urmă fiind practic singurele misiuni în care aceste nave au fost folosite în rolul pentru care fuseseră construite – raiduri cu torpile.

Prin urmare, poate şi pentru că nu vreau ca acest articol să se transforme într-o carte, mă voi opri doar asupra operaţiunilor care au vizat atacul comunicaţiilor sovietice în zona Odesei încercuite şi asediate de români.

https://rnhs.info/termenul-saptamanii-hidrolocatorul/
Viscolul acostând la Constanța Sursa foto: wikipedia

Bătălia de la Odesa a fost declanșată de armata română în august 1941, fără sprijin german, aceasta constituind o operațiune militară strict românească. Datorită rezistenței forțelor sovietice din Odesa, sprijinite de flota Mării Negre, românii au avut nevoie de trei luni pentru a cuceri orașul, în final beneficiind și de avansul general al frontului. În toată această perioadă flota sovietică a bombardat poziţiile româneşti, a transportat trupe şi a efectuat cu succes chiar şi un desant, a transportat provizii şi muniţie iar în final, în octombrie 1941, a susţinut o amplă operaţiune de evacuare reuşind să transporte în Crimeea 86.000 de militari și 15.000 de civili. Pe 16 octombrie, la orele 05:30 dimineața, din Odesa a plecat ultimul vapor cu ultimii apărători ai orașului[14].

În acest context, marina regală română a încercat să ajute trupele noastre organizând o serie de raiduri asupra comunicațiilor sovietice cu vedetele torpiloare şi submarinul Delfinul. Din păcate, marina avea doar trei vedete torpiloare care se pretau unei astfel de acţiuni (cele trei torpiloare primite de la austrieci după Primul Război Mondial – Zmeul, Zborul, Năluca – fiind mult prea lente pentru o astfel de misiune) şi un singur submarin, Delfinul, ordinele sale de angajare a navelor inamice fiind destul de restrictive, deoarece simpla sa prezenţă în Marea Neagră (singurul submarin al Axei în Marea Neagră la acel moment) era mai importantă decât daunele pe care le-ar fi putut produce convoaielor sovietice.

Despre folosirea distrugătoarelor în acest scop nici nu putea fi vorba, riscurile erau mai mari decât rezultatele (singurele distrugătoare ale Axei în Marea Neagră la acel moment) potenţiale. În plus, momentul Moscova era suficient de recent, atacul sovietic asupra Constanţei din iunie 1941 sfârșindu-se cu pierderea navei menţionate şi avarierea altor distrugătoare.

În principiu, flota sovietică depăşea tot ce avea Axa în Marea Neagră (adică Marina Regală Română) cu câteva ordine de mărime, fiind net superioară, atât calitativ cât şi cantitativ.

Primul raid a fost executat în august 1941 la solicitarea comandamentului german al Mării Negre[15]. Cum distanţa de la Constanţa la Odesa era de 140 Mm, locotenent-comandorul Victor Voinescu, comandantul Grupului, a hotărât stabilirea unei baze intermediare pentru realimentare în zona Oceacov unde se afla şi monitorul Lahovari, camuflat.

Prin urmare, în noaptea de 14 august 1941, Viscolul şi Vijelia au plecat spre Sulina unde au ajuns la 05:05. La 06:12 navele ies de la Sulina şi pornesc spre Oceacov unde ajung la 09:35. După 30 de minute apar şi barcazele Mihai şi Răbdarea încărcate cu benzină, grenade anti-submarin şi provizii.

După mai multe încercări nereuşite de a pleca spre Odesa, cele două vedete sunt trimise în 19 august în căutarea unui hidroavion german amerizat forţat la circa 25 mile marine est de Oceacov.

Comunicarea dintre români şi nemţi funcţionează „perfect” astfel încât cel de-al doilea hidroavion german venit în ajutorul primului confundă vedetele româneşti, în ciuda semnele de recunoaştere regulamentare, cu unele sovietice şi le atacă cu mitraliera de bord. Românii nu reuşesc să-i liniştească pe germani decât după ce încep să tragă focuri de avertizare cu propriile mitraliere de bord.

În fine, după ce se lămuresc lucrurile, pe 20 august cele două vedete reuşesc recuperarea hidroavionului german, nu fără peripeţii, întrucât în zonă îşi făcuseră apariţia hidroavioane sovietice, puse până la urmă pe fugă de un alt hidroavion german.

În aceeaşi zi, la 19:20, vedetele pleacă în sfârşit către Odesa dar sunt urmărite de ghinion. Un bimotor sovietic de cercetare le-a reperat încă de la plecare şi le urmăreşte în ciuda întunericului, lansând din când în când paraşute luminoase. Reuşesc să-l piardă pe la 21:02 când de pe vedete se observă incendii puternice către Cetatea Albă sau Ovidiopol.

La 22:05 ajung în zona în care fuseseră zărite nave inamice – distrugătoare care bombardau poziţiile româneşti dar găsesc marea goală. Vedetele fuseseră reperate iar inamicul fusese avertizat. Ai noştri mai stau o vreme în zonă însă nu găsesc nimic demn de a fi atacat așa că, la 23:30, întorc şi pun drum sud-vest ajungând la 05:30 la Oceacov.

Marşul lasă primele urme asupra motoarelor Vijeliei, două cedând chiar pe când vedeta se pregătea să plece către Constanţa. Plecarea este amânată pentru efectuarea reparaţiilor, vedeta ajungând pe 23 august la Constanţa.[16]

vedeta torpiloare vosper
Afetul cu cele 4 mitraliere antiaeriene Vickers 303 Sursa foto: wikipedia

A doua misiune către Odesa a început în 6 septembrie 1941. Viforul și Viscolul ajung la Vâlcov în aceeași zi, dar lucrurile degenerează rapid: o navă germană sare pe o mină iar mai apoi au parte de un raid aerian sovietic. Navele, surprinse necamuflate, sunt atacate cu bombe iar Viforul este lovită de o schijă care-i rupe bordajul (din lemn dacă vă mai amintiți) și-i avariază unul din motoarele principale. Pentru moment vedetele sunt dispersate, una la Tulcea iar cealaltă la Sfântul Gheorghe, după care se întorc la Constanța. Această a doua misiune la Odesa practic nu a mai fost[17]

Pentru cea de-a treia misiune ai noștri schimbă puțin strategia. Vijelia și Viscolul pleacă pe 18 septembrie spre Oceacov dar fac escală la Sulina. Sovieticii păreau să aibă agenți în zona Vâlcovului reușind de fiecare dată să anunțe forțele inamicului de sosirea vedetelor noastre.

De la Sulina, Vijelia și Viscolul pleacă direct către Odesa unde navele sovietice aveau parte de o activitate intensă. Surpriza a fost totală, ai noștri trezindu-se direct în mijlocul acțiunii, printre navele sovietice.

Inamicul nu a putut fi identificat cu precizie datorită întunericului deplin însă, de data asta, vedetele au avut ocazia să-și lanseze torpilele de la distanță mică. Trei au ratat însă a patra a lovit ținta. Doar că nu a explodat, fie pentru că aparatul de aprindere nu a funcționat, fie pentru că distanța de la care s-a tras a fost prea mică și nu a permis armarea completă a aparatului de aprindere. Conform autorilor citați mai sus, distanța normală de armare a aparatului de aprindere la torpilele Whitehead era de 200 m.

După lansarea torpilelor, vedetele au derobat încercând să se îndepărteze de navele atacate. Acestea din urmă au ripostat prompt însă focul lor a fost îndreptat spre cer, nu spre mare: sovieticii confundaseră sunetul motoarelor vedetelor cu cel al unor avioane. Oricum amenințarea aeriană era mult mai previzibilă decât cea de pe mare. Surpriza chiar fusese totală!

Pe 20 august, după unele peripeții, cele două vedete torpiloare s-au întors la Constanța[18].

26 septembrie trebuia să fie debutul unui nou raid la Odesa dar problemele la motoare și, mai ales, lipsa inamicului, au determinat întoarcerea vedetelor la Constanța în 30 septembrie 1941. De altfel, asediul Odesei se apropia de sfârșit iar sovieticii începeau să-și retragă trupele din oraș.


În încheierea acestei prime părți vă propun spre vizionare un film britanic din arhiva Periscope Film LLC, turnat în 1945 – „The Broad Fourteens”, așa cum era denumită o zonă de patrulare din Marea Nordului din preajma Olandei.

Va urma

Nicolae


Surse bibliografice:

[1] http://www.ww2ships.com/britain/gb-sc-002-b.shtml

[2] British Naval Weapons of World War Two: The John Lambert Collection, Volume III: Coastal Forces Weapons, pag. 19

[3] British Naval Weapons of World War Two: The John Lambert Collection, Volume III: Coastal Forces Weapons, pag. 31

[4] https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/dotarea-armatei-romane-in-al-doilea-razboi-mondial

[5] https://www.anconav.ro/wp-content/uploads/2018/06/santierele-navale-mosneagu.pdf

[6] Vedetele torpiloare din Marina Română, pag. 54, dr. Ing. Cristian Crăciunoiu, Editura Modelism, 2003

[7] British Naval Weapons of World War Two: The John Lambert Collection, Volume III: Coastal Forces Weapons, pag. 19

[8] Vedetele torpiloare din Marina Română, pag. 55, dr. Ing. Cristian Crăciunoiu, Editura Modelism, 2003

[9] Vedetele torpiloare din Marina Română, pag. 69, dr. Ing. Cristian Crăciunoiu, Editura Modelism, 2003

[10] Marina română în Al II-lea Război Mondial, Volumul I, pag. 193, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1996

[11] https://en.m.wikipedia.org/wiki/British_21-inch_torpedo

[12] https://www.netherlandsnavy.nl/Torpedoes.html

[13] Vedetele torpiloare din Marina Română, pag. 69, 78, 85, 92, 97, 100, dr. Ing. Cristian Crăciunoiu, Editura Modelism, 2003

[14] https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Odesa_(1941)

[15] Glorie și dramă. Marina Regală Română 1940 – 1945, pag. 177, Jipa Rotaru, Ioan Damaschin, Editura Ion Cristoiu, București, 2000

[16] Marina română în Al II-lea Război Mondial, Volumul I, pag. 192-198, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1996

[17] Marina română în Al II-lea Război Mondial, Volumul I, pag. 205-206, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1996

[18] Marina română în Al II-lea Război Mondial, Volumul I, pag. 208-209, Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, Editura Făt Frumos, Bucureşti, 1996




Comments:


    mihaistoian :

    Felicitari pt un articol foarte bun!

    Marius B :

    Unul dintre articolele care mi-au placut mult, probabil datorita structurarii apropiate de alte articole istorice pe care le apreciez, de obicei scrise in alte limbi. Asteptam continuarea, cat de repede cu putinta, pana nu apar noile dotari FNR care vor acapara spatiul RNHS si atentia autorului.

      rnhs :

      Multumesc Marius! O sa mai dureze putin dar vine! 🙂 Slabe sanse cu noile dotari FNR. In plus au fost discutate si intoarse pe toate partile incat realmente simt ca nu mai e nimic de adaugat.

    GeorgeGMT :

    „…flota sovietică depăşea tot ce avea Axa în Marea Neagră (adică Marina Regală Română)”…
    Daca inlocuim Axa cu NATO tot in aceeasi situatie suntem si astazi, atat dpdv strategic cat si al dotarii.
    Foarte bun articol Nic, o placere sa-l citesti!

      rnhs :

      Da, avand in vedere aventurile Turciei in Mediterana si cursul de coliziune cu NATO si UE pe care a intrat de ceva timp, suntem din nou singuri cu rusii. Si chiar daca actuala lor flota nu este la fel de puternica precum cea din WW2, noi suntem realmente zero barat astazi, ceea ce mentine proportiile.
      Multumesc!

    Edd... :

    Fain articolul 😉, felicitări

    Catalin :

    Excelent articol, multumesc

    Petre :

    Am citit tarziu articolul tau, felicitari !
    Si eu imi amintesc dar vag de Vosper din Modelism, mi-au placut foarte mult.
    Tine-o tot asa !
    Petre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff