VPR OSA în imagini

Navele Proiect 205 – NATO „Osa” aveau coca din oţel, suprastructura din aluminiu iar propulsia se realiza cu ajutorul a trei motoare diesel „Zvezda M503”, fiecare cu axul său port-elice. Puterea însumată a celor trei motoare era de 12000 CP permiţând atingerea unei viteze maxime de circa 40 Nd (74 km/h). Raza de acţiune era de 380 Mm (703 km) la viteza maximă iar autonomia de 3 zile la viteza de croazieră.

VPR-urile puteau să-şi folosească armamentul pe o mare de gradul 5 cu valuri de 2,5 până la 4 metri şi puteau naviga în condiţii de siguranţă pe o mare de gradul 7 cu valuri de 6 până la 9 metri.

Trei generatoare diesel asigurau necesarul energetic al fiecărei nave, acestea fiind împărţite între cele două săli ale maşinilor, 2 motoare diesel cu un generator într-una dintre săli, 1 motor diesel cu două generatoare în cea de-a doua, la mijloc fiind amplasat compartimentul de control.

[Actualizat, 2 noiembrie 2020] Se pare că fiecare motor diesel era cuplat cu un generator de curent. Varianta rusească era alimentată cu curent continuu iar cea romanească cu curent alternativ. Bătaia lui AK 230 este de 4 mii metri, 22 cabluri, dată de mecanismul de autodistrugere al focosului, proiectilele perforant trasoare nu aveau mecanism de autodistrugere și aveau o bătaie de 6850 metri, 37 cabluri la unghiul de tragere de 45 de grade.

Pentru protecţia antiaeriană, sovieticii au instalat două turele AK-230 ghidate de un radar MR-104 Rys (NATO „Drum Tilt”). Cele două turele erau fiecare echipate cu câte două tunuri de 30 mm capabile de o cadenţă maximă de 2000 de lovituri pe minut la o distanţă de 2500 m.

[Actualizat, 2 noiembrie 2020] Bătaia lui AK 230 este de 4000 m, 22 cabluri, dată de mecanismul de autodistrugere al focosului, proiectilele perforant trasoare nu aveau mecanism de autodistrugere și aveau o bătaie de 6850 metri, 37 cabluri, la unghiul de tragere de 45 de grade.

Armamentul principal era alcătuit din patru rachete anti-navă tip P-15 Termit (NATO SS-N-2 Styx) instalate în câte un lansator individual. Rachetele erau ghidate de un radar tip MR-331 Rangout (NATO „Square Tie”) cu sistem IFF Nikhrom care permitea trageri peste orizont în cazul în care radarul inamicului era pornit. Centrala de lansare a rachetelor anti-navă era de tip Kleon.

Prima vedetă de tip Osa a sosit în România în 17 decembrie 1963, intrarea în serviciu având loc în 30 decembrie 1963 când este inclusă în Divizionul 133 Vedete înfiinţat în acest scop la Mangalia. Următoarea a intrat în structurile aceluiaşi divizion în 25 octombrie 1964, cea de-a treia în 10 decembrie 1964, cea de-a patra în 27 decembrie 1964 iar cea de-a cincea în 1 octombrie 1965. Şi aşa va rămâne până în 1981 când vedeta nr. 6 construită la Şantierul Naval Mangalia intră în serviciu. Este vorba de Vedeta purtătoare de rachete (VPR) 190 – Proiect 840 – ICEPRONAV Galaţi.

La 30 iunie 2004 ultimele trei vedete purtătoare de rachete clasa OSA I: 194 „Şoimul”, 198 „Eretele” şi 199 „Albatrosul” sunt retrase din serviciu.

Marina militară a utilizat următoarele VPR-uri:

VPR 194 – „Şoimul”, intrată în serviciu în 1963
VPR 195 – „Vulturul”, intrată în serviciu în 1964
VPR 196 – „Uliul”, intrată în serviciu în 1964
VPR 197 – „Acvila”, intrată în serviciu în 1964
VPR 198 – „Eretele”, intrată în serviciu în 1965
VPR 199 – „Albatrosul”, intrată în serviciu în 1981

Unele dintre imaginile de mai jos au fost făcute în perioada în care navele erau active, altele au fost făcute după retragerea navelor din serviciul activ, pe când îşi aşteptau casarea.

În primul set de imagini catargul principal şi senzorii:

Apoi avem silozurile rachetelor. Se poate lesne observa cât de voluminoase sunt bătrânele Termit, diametrul lor este de circa 75 cm, iar datorită aripilor ce nu pot fi pliate şi boosterului amplasat ventral, silozurile au dimensiuni apreciabile. Cu toate acestea, OSA au acelaşi număr de rachete ca mai tinerele Tarantul.

Apoi, avem cele două turele AK-230, principalul armament artileristic al navelor şi ceea ce pare un sistem manual de lansare a rachetelor antiaeriene Strela/CA-94, probabil de tip FASTA.

Mai jos, nava în marş, trageri de artilerie şi o lansare Termit reală din 1998.

Cazarma D8 cu militari în termen, sala motoarelor şi punctul de comandă maşini, comanda, atât cea închisă cât şi cea deschisă – „flybridge”, staţia radio: