„Ştirea” este de fapt destul de veche. Cu toate acestea, este cât se poate de „actuală”. De ce? Pentru că putem trage niște concluzii de bun-simț.
Contextul acestei ”știri” este cum nu se poate mai nimerit: programul pentru construcţia celor patru corvete multifuncţionale bate pasul pe loc, licitaţia fiind în acest moment contestată de către Damen. Ca tacâmul să fie complet, fregatele sunt atașate acestui program, ca ”offset”. Ergo, și modernizarea (a se citi înarmarea) fregatelor Type 22 R bate pasul pe loc… Mai sperăm la bateriile de coastă pentru a nu avea un nou An al Marinei, la fel ca-n 2018. Am încheiat nota sarcastică.
Prin urmare vă propun să ne întoarcem puţin în timp, în februarie 2018. Gruparea navală permanentă SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group) desfășoară activități în Marea Neagră. Este alcătuită din distrugătorul britanic HMS „Duncan”, fregata românească „Regele Ferdinand” și fregata turcească TCG „Gaziantep”. HMS „Duncan” este nava amiral, gruparea fiind sub comanda comodorului Mike Utley.
Ca de obicei, ruşii monitorizează flotila NATO în permanenţă, utilizând în acest scop o navă de culegere informaţii şi distrugătorul „Smetlivyy”.
Pe parcursul desfășurării exercițiului gruparea NATO se apropie la circa 30 de mile marine de Crimeea moment în care ruşii se hotărăsc să reacţioneze. Prin urmare trimit în zona grupării NATO nu mai puţin de 17 avioane de mai multe tipuri care survolează navele SNMG 2 la joasă înălţime exersând cel mai probabil diferite proceduri de atac. Momentul este parțial surprins mai jos:
Clipul face parte dintr-un documentar realizat de postul britanic Channel 5 la bordul HMS „Duncan” pe toată durata misiunii acestuia din 2018. Documentarul este foarte interesant și, în ciuda stilului uneori exagerat/comercial, vă recomand să le vizionaţi pe toate. Bonus: apărem şi noi pe acolo!
Distrugătoarele Type 45 sunt nave cu adevărat impresionante. N-or fi chiar cele mai bune din lume, așa cum ne tot repetă în documentar reprezentanții Royal Navy dar, în mod cert, dețin capabilități la care noi putem doar visa având în vedere prețul de aproximativ 1 miliard per unitate. La banii aștia nici nu mai contează valuta…
„Duncan” face parte dintr-o clasă de şase unităţi, numele fiecăreia începând cu litera „d”: „Daring”, „Diamond”, „Defender”, „Duncan”, „Dauntless” şi „Dragon”.
Sunt nave axate pe lupta anti-aeriană fiind construite în jurul sistemului Sea Viper şi al radarelor Samson şi S 1850 M – o versiune modificată a Smart-L produs de Thales. Au un deplasament de aproximativ 9000 de tone la încărcare maximă, o lungime de 152,4 m, o lăţime de 21,2 m, pescajul fiind de 7,4 m. Dispun de un sistem de propulsie inovator de tip Integrated Electric Propulsion (IEP) mulţumită căruia nava are o viteză maximă de peste 32 Nd şi o autonomie de 7000 de mile marine la o viteză economică de 18 Nd. Sistemul de propulsie a avut unele probleme în zonele calde, în prezent fiind rezolvate/în curs de rezolvare.
Echipajul este compus din 191 de persoane însă nava poate acomoda până la 285 de persoane, explicabil având în vedere rolul de navă amiral pe care îl poate îndeplini şi pentru care a şi fost construită.
Armamentul principal constă în cele 48 de celule ce pot folosi rachete produse de MBDA de tip Aster 15 şi 30. Nava are integrată şi racheta anti-navă Harpoon în două lansatoare cvadruple. Mai dispune de două sisteme Phalanx pentru apărarea anti-aeriană apropiată, două tunuri de 30 mm şi de un tun principal de 114 mm. Poate utiliza concomitent două elicoptere de tip Wildcat sau un elicopter de tip Merlin.
Ce mi se pare că ar trebui să reținem din toată povestea:
Dintre toate navele grupării SNMG 2, „fregata” românească era de departe cea mai „golaşă” în materie de armament, fiind lipsită complet de orice armament anti-aerian. Ceea ce, în Marea Neagră sună a sinucidere asistată. Un capitol la care şi bulgarii ne-au depăşit. La polul opus se situa „Duncan”, o navă cu un preţ pe măsură dar şi cu capabilităţi excelente;
Elicopterul sau dronele aeriene cu capabilități de detecție a navelor de suprafață sunt indispensabile pe câmpul de luptă al secolului XXI. Iar aici stăm ceva mai bine decât bulgarii, Type 22 R având capacitatea de a opera inclusiv elicoptere grele. Viitoarele corvete vor avea de asemenea elicopter propriu şi hangar. Pe de altă parte, elicopterul Puma Naval poate fi folosit doar în rol anti-submarin şi de căutare-salvare pe mare. Nu are sonar, doar balize acustice iar radarul de bord nu are modulul IFF care i-ar permite nu doar să detecteze navele inamice ci şi să dirijeze rachetele anti-navă proprii către acestea. Bine, asta daca am avea şi o rachetă anti-navă care să fie din punct de vedere tehnologic din secolul asta;
Aparent, radarele de pe „Duncan” pot „prăji” echipamentele electronice de la bordul avioanelor;
Britanicii au insistat foarte mult pe faptul că Rusia este un stat agresor şi o ameninţare la adresa ordinii internaţionale şi a membrilor NATO.
Royal Navy merită felicitată pentru iniţiativă având, în opinia mea, o excelentă echipă de relaţii cu publicul. Practic, ştiu cum să ceară bani contribuabililor şi, după ce le-au cheltuit banii, le arată şi pe ce. Au și ce să arate… Atitudinea Royal Navy este departe de secretomania exagerată observată la vârful autorităţilor noastre militare. Documentarul filmat la bordul lui „Duncan” este, în opinia mea, o mişcare foarte inteligentă din partea Royal Navy şi, totodată, o foarte bună strategie în vederea atragerii de noi recruţi. Pentru că lumea nu se mai îngrămădeşte să se înroleze. Un exemplu de urmat şi pentru Forţele Navale Române şi nu numai, cu condiţia să ai şi ce să le arăţi viitorilor recruți… Ceea ce, momentan, nu este cazul.
Nicolae Hariuc
Surse:
MTX :
Intr-adevar, toate concluziile sunt foarte corecte. Sa ne trimitem marinarii sa lupte cu mainile aproape goale este o crima iar cineva va trebui sa raspunda pentru asta.
rnhs :
De raspuns n-o sa raspunda nimeni… c-asa-i la noi.