Periscopul
Originea termenului
Termenul de periscop vine din grecescul „periscopeo” care înseamnă „observ de jur împrejur”. Este un aparat optic folosit pentru observare şi se compune dintr-un tub vizual mono sau biocular, care printr-un sistem optic interior, format din oglinzi şi lentile, transmite razele de lumină reflectate de obiectivul observat în direcţia ochiului observatorului. Se foloseşte la submarine, tancuri, aparate de zbor, buncăre blindate ş.a. Evident, având în vedere specificul acestui website, astăzi ne vom ocupa de periscopul submarinelor.
Definiţie
La submarine, periscopul este principalul mijloc de observare al spaţiului maritim şi aerian de la postul central de comandă al submarinului aflat în imersiune la cotă periscopică. Primul periscop telescopic a fost inventat de Simon Lake în 1902. Periscopul este în mod tradiţional amplasat în „chioşc” sau în „castel”, cum i se mai spune.
Periscopul este prevăzut cu un dispozitiv de ridicare şi poate avea mijloace de identificare a ţintei, de observare pe timpul nopţii ş.a. Astfel submarinul poate, de la circa 15 m adâncime, să determine direcţia şi distanţa la ţintă, drumul şi viteza acesteia precum şi alte date necesare executării atacului cu torpila. Totodată, periscopul poate fi folosit pentru luarea înălţimilor la aştri şi determina astfel punctul navei, fiind combinat cu un urmăritor de aştri sau un sextant.
În afară de periscopul pentru observarea suprafeţei mării, submarinele moderne sunt dotate cu un periscop antiaerian şi un periscop de atac.[1]
Viitorul
„Photonic mast” este denumirea în engleză a celui mai modern tip de periscop. Nu ştiu să fi fost încă asimilat în vocabularul tehnic românesc, eu am decis să-i spun „periscop electronic” sau „periscop optronic”. Tubul periscopului nu mai străpunge corpul de rezistenţă al submarinului iar sistemul de lentile şi prisme este înlocuit cu un sistem de camere extrem de performant.
HMS „Trenchant” a fost primul submarin echipat cu un astfel de periscop în 1998, urmat de submarinele de atac din clasa „Astute” şi de submarinele de atac din clasa „Virginia”. Tinde să se generalizeze datorită multiplelor avantaje oferite, cum ar fi spaţiul alocat mai mic, faptul că nu străpunge corpul rezistent al submarinului, perfomanţele superioare în termeni de descoperire, identificare şi măsurare a distanţelor până la ţintă acum accesbile întregului echipaj din centrul de luptă, nu doar căpitanului sau ofiţerului de cart.
Snorkel-ul
Definiţie
Cum dicţionarul utilizat de obicei omite să ne dea o definiţie a snorkel-ului, o să încerc eu una. În esenţă, snorkel-ul este un sistem de tuburi instalat pe submarinele diesel-electrice care le permite acestora să folosească motoarele diesel pentru propulsie şi/sau încărcarea bateriilor chiar şi atunci când submarinul este în imersiune, la cotă periscopică (aproximativ 12-15 m adâncime). Rolul snorkel-ului este să asigure oxigenul necesar generatoarelor diesel, să asigure evacuarea gazelor arse de generatoarele diesel fără a le inunda şi să fie uşor de coborât în cazul în care submarinul este detectat.
Puţină istorie
Deşi inventat şi brevetat în 1916 de britanicul James Richardson, snorkel-ul nu a fost utilizat de Royal Navy. Ce-i drept, în perioada Primului Război Mondial, Royal Navy pare să fi suferit de o lipsă totală de viziune, aproape refuzând să utilizeze submarinele ca armă în propria flotă.

Preocupările în materie au fost continuate de căpitanul Pericle Ferretti care, în noiembrie 1926, a efectuat nişte teste încununate de succes pe submarinul „H3”. Cu toate acestea, marina italiană a renunţat la sistemul căpitanului Ferretti, utilizând alte sisteme.
Olandezii, prin Jan Jacob Wichers, par să fi desăvârşit sistemul denumit de ei „snuiver” şi instalat pe submarinele „O-19” şi „O-20”. În 1940, submarinele au fost capturate de Germania care tocmai invadase Olanda. Sistemul a fost folosit iniţial doar pentru a absorbi aer curat în interiorul navelor.
Pe măsură ce-au început să piardă submarine, germanii au început să folosească snorkel-ul şi pentru a putea folosi motoarele diesel în imersiune. „U-58” a fost cobaiul, sistemul generalizându-se ulterior pe toate unităţile flotei germane.[2]
Deşi extrem de util, snorkel-ul a cauzat şi o serie de probleme cu ocazia utilizării sale, de la cele legate de inundarea navei cu consecinţa scufundării sale, până la cele legate de închiderea automată a valvelor de admisie a aerului, caz în care motoarele diesel trebuiau oprite imediat pentru a evita consumul de oxigen din interiorul submarinului şi crearea unui vacuum care putea genera mari probleme echipajului.
Descrierea sistemului

Pentru cei interesaţi de mai multe detalii tehnice, aveţi mai jos descrierea sistemului snorkel de pe submarinele de clasă „Oberon”, explicaţiile direct în engleză, n-aş vrea să stâlcesc vreun termen tehnic.
Snorkel Induction System[3]
Air enters the S/M via a periscopic mast fitted with a float controlled head valve. The air passes through a Helix Drier & external pipe, to the Snorkel Induction Hull Valve, from where it passes through the pressure hull into the Snorkel Drain Tank via a hand-operated Emergency Flap Valve. The final separation of the entrained water occurs in the Snorkel Drain Tank which can be periodically pumped out. The air vents from the top of the tank into the atmosphere of the submarine. (Figure 2)
With the mast partly raised, and the submarine at periscope depth (i.e. head valve shut) the external system can be drained into an internal tank by operating the Flood and Drain Valve, Snorkel Drains One and Two, and the mast vents. Thus the system can be prepared for use before the mast is fully raised.
The Induction Hull Valve can be operated from the Engine Room by hydraulic pressure or by hand. It can also be shut by hydraulic pressure from the Control Room in an emergency.
The Emergency Flap Valve is spring loaded and balanced and will shut if there is a rush of water down the mast (i.e. head valve stuck open). Should this fail it can be shut by hand either at the valve or at the engine platform.

În schiţa de mai jos, o comparaţie între un submarin de clasă „Victoria” şi unul de clasă „Kilo”, puteţi remarca atât ansamblul snorkel-ului – ţevile de admisie şi de evacuare din chioşc, tubulatura către sala maşinilor – cât şi periscopul de căutare şi cel de atac şi antenele de comunicaţii şi radarul.

Nicolae Hariuc
Surse foto:
http://jproc.ca/rrp/victoria.html
https://science.howstuffworks.com/photonic-mast2.htm
Surse bibliografice:
[1] „Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 394, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006
mihaistoian :
Felicitari pt articol! Te rog ca in viitorul apropiat sa postezi un articol si despre AIP! Mult succes in continuare!
gabitzu :
Nu stiu unde ai gasit termenul de snorchel, dar sunt convins ca nu exista. Exista snorkel (inclusiv la masini 4×4 ) – snorkelling (activitatea), etc.
rnhs :
Din cate stiu, nu a fost oficial adoptat in limba romana… cred ca l-am citit intr-una din cartile pe care le am in biblioteca, una veche ce-i drept. O sa incerc sa-mi aduc aminte.