×

Termenul săptămânii: caraca. Surpriza „emisiunii”: caraca de la Bălineşti, Moldova


Caraca este o navă cu vele şi cu trei arbori răspândită în secolele XIV – XVII şi folosită mai întâi de portughezi şi veneţieni în bazinul mediteraneean iar apoi de francezi şi englezi în expediţiile în America de Sud şi Indiile de Est. Putea servi ca navă de transport mărfuri şi ca navă de război. Deplasamentul era de până la 2000 t; 30 – 40 tunuri. Putea lua la bord 1200 oameni. Pe caracă au fost introduse pentru prima oară baterii acoperite şi saborduri pentru gurile de tun. La sfârşitul secolului al XVII-lea, caraca a fost înlocuită cu alte tipuri de veliere mai rapide.

caraca
Caraca „Victoria” Sursa: wikipedia

Acest tip de navă a fost inspirat de cogile nordice şi a fost folosită îndeosebi pentru navigaţia oceanică, dezvoltându-se ulterior în celebrele galioane. Caraca era o navă rotundă care spre finalul carierei avea trei catarge (trinchetul, catargul mare şi artimonul) şi vele pătrate, cu excepţia artimonului care avea o velă latină. Designul său a fost considerat revoluţionar, ca şi cel al caravelei de altfel, ambele nave fiind asociate cu epoca marilor descoperiri geografice.

Originea termenului de caracă pare să vină din arabă. Portughezii, care au avut o mare contribuţie la dezvoltarea acestui tip de navă, le spuneau „nau”.

caraca
„Madre de Deus”. Poate fi admirată la Muzeul Marinei din Lisabona Sursa: wikipedia

„Santa Maria” lui Cristofor Columb era o caracă, „Sao Gabriel” a lui Vasco da Gama era de asemenea o caracă. Celebre au fost şi „Grace Dieu”, una dintre primele nave din lume armate cu tunuri, „Jesus of Lübeck”, folosită pentru comerţul cu sclavi de mentorul lui Francis Drake, John Hawkins şi „Madre de Deus”, construită la Lisabona în 1592, cea mai mare navă din lume la acea dată, deplasamentul acestei carace fiind estimat la 1600 t. „Victoria”, tot o caracă, este prima navă care a efectuat circumnavigaţia, ca parte a flotei lui Magellan.

caraca
O replică a caracei „Victoria” Sursa: wikipedia

Facem un pas maaare şi trecem de pe malul Atlanticului, din superbul estuar al râului Tajo, în Moldova lui Ştefan cel Mare, la 12 km de Siret, la Bălineşti.

Biserica de la Bălineşti, ctitorită de logofătul Tăutu, diplomat al domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan al III-lea (1504-1517), conţine una dintre cele mai complete reprezentări de navă cu vele din secolul al XV-lea din întreaga Europă. Dintre cele două reprezentări din biserică, una este de tipul caracă, iar detaliile manevrelor şi velelor sunt impresionante, cel mai probabil, pictorul (Gavril Ieremonahul) nefiind străin de lumea navigaţiei.

Dar ce caută reprezentarea detaliată a unei astfel de nave la Bălineşti? Explicaţia stă în comerţul practicat de genovezi şi de veneţieni în zona ţărilor române, încă din secolul al XIII-lea. O dovadă a schimburilor comerciale intense practicate în Marea Neagră până ca aceasta să devină lac turcesc este tratatul de „Ştiinţa galerelor”, de la începutul secolului al XVI-lea, care împarte navele veneţiene în două tipuri principale: de Flandra şi pentru Pontul Euxin (Marea Neagră), cele din urmă fiind mai scurte şi mai late şi, prin urmare, mai stabile. Tot ca adaptare la condiţiile mai dure din Marea Neagră, nava are prova supraînălţată apărând astfel o nouă punte, denumită în limbaj marinăresc „teugă”.

caraca
Caraca de la Bălineşti (vedere laterală), reconstituire Cristian Crăciunoiu Sursa: Corăbii străbune

Dacă această caracă este sau nu moldovenească este dificil de spus, cu atât mai mult cu cât moldovenii sunt cunoscuţi si pentru navele specific moldoveneşti, celebrele pânzare. Prezenţa ei poate fi justificată atât de comerţul practicat de moldoveni cât şi de faptul că logofătul Tăutu era diplomat şi, prin urmare, călătorea foarte mult pentru standardele acelor vremuri.

caraca
Caraca de la Bălineşti, reconstituire Cristian Crăciunoiu Sursa: „Corăbii străbune”

Mi-am promis că voi face o excursie până la Bălineşti pentru a vedea această pictură cu proprii ochi, cu atât mai mult cu cât biserica pare să fi fost restaurată recent. Spun asta pentru că, în acea perioadă, „sponsorul” unei biserici sau al unei corăbii era întotdeauna înfăţişat cu macheta acesteia ţinută în mâini. Este cazul tuturor ctitorilor de biserici de la noi sau, de exemplu, al lui Henric Navigatorul, înfăţişat într-una din picturile de la castelul Tomar din Portugalia, ţinând o navă în mâini.

 

Nicolae Hariuc

Bibliografie:

„Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 96, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006

„Corăbii străbune”, pag. 99 – 102, Cristian Crăciunoiu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983

https://en.wikipedia.org/wiki/Victoria_(ship)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Carac%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_B%C4%83line%C8%99ti

https://en.wikipedia.org/wiki/Carrack

mihaistoian :

Cand ajung in Bucovina, probabil anul viitor, obligatoriu includ Manastirea Balinesti in traseul de vizitare!

rnhs :

Ma bucur ca ti-am atras atentia! 🙂 Si eu vreau sa ajung, cine ajunge primul face poze picturii cu pricina si o transmite celuilalt! 🙂 Insa daca ajungi pe la mai multe manastiri, vezi ca inteleg ca sunt mai multe astfel de reprezentari, unele sunt cu nu mai putin celebrele panzare moldovenesti.

mihaistoian :

Ok, deschid ochii mari, precum lupul!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


CONTACT






Crafted by Taxi & Takeoff