În contextul actualei pandemii de COVID-19, mai multe ţări au fost nevoite să recurgă la măsuri extreme pentru a împiedica răspândirea accelerată a bolii. În România, în acest moment, avem două oraşe/zone aflate în carantină, ceea ce ne conduce la termenul de astăzi, unul care are legătură cu mediul nautic.
Conform dicţionarului cu care v-am obişnuit deja[1], carantina înseamnă perioada de izolare, de cel mult 40 de zile, la bord, în radă sau la uscat, a echipajului şi pasagerilor unei nave care nu are patentă de sănătate curată sau la bordul căreia s-au produs pe timpul traversadei cazuri de boală molipsitoare. Într-un alt sens, carantina mai poate desemna şi localul în care este executată.
Iar dacă termenul de „patentă de sănătate” v-a făcut să ridicaţi din sprâncene, aflaţi că acesta defineşte actul eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului[2].
Originea cuvântului carantină este italiană şi îşi are originile în Italia Evului Mediu. Cuvântul italian „quaranti giorni” înseamnă „patruzeci de zile” şi semnifică perioada pe care navele care veneau din larg erau obligate să o petreacă în port/rada portului înainte de a descărca mărfurile pentru ca autoritățile să controleze dacă, în cele 40 de zile, a murit sau s-a îmbolnăvit vreun membru al echipajului.
Prima carantină din istorie ar fi fost instituită de Veneţia şi s-a întâmplat în vremea epidemiei de ciumă bubonică de la jumătatea anilor 1300 care a ucis între o treime și jumătate din populația Europei. Ciuma bubonică, o boală infecțioasă deosebit de contagioasă, originară din Asia, se răspândea cu o viteză amețitoare în Europa, purtătorii virusului fiind șobolanii[3].

Conform unor surse[4], tot cu acea ocazie, navele aflate în carantină au început să arboreze un pavilion galben. Cea mai veche atestare documentară a acestei practici pare să fie din secolul al XVIII-lea, atât doar că pavilionul era alb.

În Marea Britanie, semnalele de carantină au fost introduse în secolul al XVIII-lea. S-ar părea că, începând cu 1 ianuarie 1789, fiecare navă aflată în carantină pe coasta britanică trebuia să ridice un semnal specific. Semnalul de zi era un mare pavilion galben, în timp ce semnalul de noapte era o lumină așezată în vârful catargului mare.
Nerespectarea regulii era amendată cu 200 de lire, o sumă uriaşă pentru acele vremuri. Undeva prin 1832, apare şi un pavilion galben cu pătrate negre, folosit tot în largul coastelor britanice.
Astăzi, pavilionul semnalului Q – Quebec face parte din codul internațional de semnale însă semnificaţia sa este opusă celei din trecut. Acesta înseamnă: „Nava mea este sănătoasă și am nevoie de patentă de sănătate”.
Pavilionul este adeseori utilizat pentru a solicita inspecția autorităților vamale la bordul navei, dar acest scop nu este la fel peste tot. În Marea Britanie, fiecare navă venită din străinătate trebuie să arboreze pavilionul Q la babord și să aștepte autorităţile vamale, responsabile de imigrare și de controlul sănătății. Teoretic, echipajul nu va avea voie să acosteze înainte de finalizarea inspecției. Procedura este mai simplă în Franța, unde numai navele care transportă mărfuri care trebuie declarate în vamă trebuie să arboreze pavilionul Q.

În prezent, navele care arborează pavilionul L – Lima în timp ce se află în port semnifică faptul că nava respectivă este în carantină.
Mai jos, o poză a Seaford’s Martello Tower care păstrează tradiţia chiar şi în vremea coronavirusului:

Nicolae
Surse bibliografice:
[1] „Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 97, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006
[2] https://ro.wiktionary.org/wiki/patent%C4%83_de_s%C4%83n%C4%83tate
[3] https://www.shtiu.ro/de-unde-vine-cuvantul-carantina-15348.html
mihaistoian :
Salut, un articol linistitor, relaxant intr-o perioada tulbure!
O perioada buna in continuare(parca ,,o zi” suna prea putin)!
rnhs :
Multumesc Mihai! Sa speram ca sfarsitul carantinei ne va gasi pe toti sanatosi!
mihaistoian :
👍🍺🍹🍷