Sifleea datează de la jumătatea secolului al XIII-lea şi îşi are originea în Anglia. Este un fluier special, utilizat la bordul navelor pentru a transmite semnale privind diferite activități și pentru darea onorului ofițerilor sau altor persoane oficiale.
Este confecționată din cupru sau alamă și este nichelată. Are patru părți componente distincte:
- partea în formă de bulb se numește geamandură;
- tubul prin care ajunge aerul suflat la geamandură se numește tun;
- buza mai îngroșată a tunului, prin care se suflă aerul, se numește zburătură;
- partea de legătură dintre tun și geamandură se numește chilă.
Pe geamandură și chilă se aplică diverse gravuri în genul însemnelor coroanei regale, ale flotei, navei, ancore ş.a.m.d.

Semnalele acustice date cu sifleea au diferite tonalități în funcție de intensitatea trilului și de modularea aerului care intră în geamandură cu degetele. Se produc în acest fel sunete lungi sau scurte uniforme, sunete care cresc sau descresc în intensitate, scurte sau lungi, triluri sau sunete tremurate.
Forma actuală a sifleei a fost stabilită de amiralul Edward Howard, în jurul anilor 1500, după un model găsit asupra unui pirat ucis. Inițial, sifleea era folosită de ofițerii care conduceau velierele pentru transmiterea către echipaj a diverselor comenzi privind manevrele din arboradă deoarece sunetul său strident se auzea clar printre zgomotele produse de vânt și valuri ori cele produse de catarge, vergi, vele, scripeți, palancuri și parâme de manevră. Mai târziu a fost utilizată pentru transmiterea tuturor ordinelor pe navă, iar din 1671 este cunoscută ca siflee de manevră sau sifleea gabierului.
Ca însemn de grad onorific a fost introdusă în 1485, fiind un accesoriu reprezentativ al demnităţii de Lord Mare Amiral al Marinei Britanice. Pe la 1670, Primul Lord al Amiralităţii Britanice purta o siflee din aur iar ulterior toți ofițerii însărcinați cu manevra velelor aveau câte o siflee de argint.

În timp, sifleea devine instrumentul cu care se anunță toate activitățile de la bordul navelor, nu doar cele legate de manevra velelor. Astfel, deșteptarea echipajului, servitul mesei, adunările echipajului, lăsarea sau ridicarea ancorei, precum și ceremonialele marinărești sau darea onorului ofițerilor care vin sau pleacă de la bord.
Acest obicei își are originea în modul în care erau ridicați la bordul navelor cu vele ofițerii, atunci când navele erau pe mare sau la ancoră în rade și porturi. Pentru aceasta se folosea o plasă sau un coș ridicat de un grui. Pentru a-i atenționa pe marinarii care ridicau coșul despre faptul că era vorba de ofițeri dar și pentru a stabili din câte trageri de parâmă ajunge coșul la bord, funcție de greutatea celui din coș, se folosea semnalul cu sifleea.


Pentru un simplu ofițer, care nu era prea corpolent, coșul ajungea la bord dintr-o singură tragere, pentru comandanți, care erau mai corpolenți, trebuiau să tragă de două ori, iar pentru amirali, de trei ori. Prin urmare, gabierul de cart îi anunța pe marinarii de la palanc, funcție de cine era în coș, cu unul, două sau trei sunete lungi. De-a lungul timpului, deși au apărut și alte mijloace moderne de comunicare, de la sonerii, instalații de radioficare și dare a ordinelor până la stații radio portabile, sifleea nu a dispărut ci a devenit o tradiție.
In Forțele Navale Române sifleea este purtată la gât, cu un șnur, împletit, din saulă subțire, albă, de către șeful de cart.

Semnale pentru siflee:
- semnale pentru conducerea programului
- semnale în cadrul ceremoniilor
- reprezentarea grafică a sunetelor de siflee



Chiar dacă nu se ocupă integral de siflee, filmul de mai jos mi se pare elocvent în cadrul acestui articol, velierele şi sifleea având un trecut comun.
Surse bibliografice:
„Sifleea”, de Comandor dr. Marian MOŞNEAGU, Serviciul Istoric al Armatei, http://www.navy.ro/media/revista_mr/numere/rmr170.pdf pag. 40
„Sifleea sau fluierul skiperului”, Ing. Florin Gusman, http://florin.gusman.ro/timona/67-sifleea-sau-fluierul-skiperului.html
http://www.netmarine.net/tradi/chants/musireg/sifflet/index.htm
Ordin nr. M.57 din 27 mai 2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale – Monitorul Oficial nr. 422 din 11 iulie 2013