Dacă titlul tinde să vă inducă în eroare vă asigur că orice asemănare cu persoane reale (a se citi IAR 99 “Şoim”) este pur întâmplătoare. De fapt, este vorba de prima rachetă anti-navă produsă de industria naţională turcă, reprezentată în acest caz de Rocketsan, testată pe 3 noiembrie 2019 în Marea Neagră.
Atmaca. Descriere şi caracteristici tehnice
Lansarea a fost executată de corveta de clasă Ada, TCG Kinaliada (F-514), navă echipată iniţial cu rachete anti-navă americane de tip Harpoon. Lansarea şi momentul în care racheta loveşte ţinta le puteţi urmări în scurtul clip de mai jos.
Dezvoltarea Atmaca a început în septembrie 2012, prima testare de la sol a avut loc în martie 2017 iar contractul având ca obiect producţia rachetei a fost semnat în 29 octombrie 2018. Este adevărata măsură a industriei militare din Turcia, una pe care noi, românii, obişnuiam în trecut să o privim cu superioritate. Nu mai este cazul. Astăzi ei produc propriile rachete anti-navă în timp ce noi nu mai suntem în stare să ne producem singuri nici produse de bază precum pulberea…

Dar să revenim la Atmaca, Şoim în limba turcă. Este o rachetă clasică, subsonică, lungă de 5,2 metri, cu un diametru de 350 mm şi anvergura aripilor de 1,4 metri. Propulsia iniţială este asigurată de un motor rachetă (booster) care asigură altitudinea şi viteza necesare intrării în funcţiune a unui motor turboreactor de tip TR40 produs de Safran. Acesta asigură rachetei în greutate de aproximativ 800 kg o rază de acţiune de peste 200 km (108 mile marine) la o viteză de 0,85 Mach. Raza de acţiune este în ton cu ceea ce oferă producătorii occidentali pe ultimele lor versiuni, cum ar fi Exocet MM40 Block 3 sau RBS-15.
Capul de luptă are o greutate de 250 kg iar capul de ghidare este radar activ. Navigaţia se face în orice condiţii meteo cu ajutorul unui sistem inerţial şi a două altimetre (altimetru radar şi barometru) la care se adaugă un sistem GPS. Este o rachetă autonomă iar ruta de atac poate fi configurată în spaţiul tridimensional. Mulţumită unei conexiuni bidirecţionale de tip data-link, racheta poate primi actualizări ale poziţiei ţintei sau i se poate desemna o nouă ţintă. De asemenea, mulţumită data-link-ului, Atmaca poate abandona misiunea sau poate relua atacul asupra aceleaşi ţinte sau asupra uneia noi, dacă mai are suficient combustibil.
Interesant este că turcii folosesc un data-link „commercial off-the-shelf” sau, mai pe româneşte, cumpărat de la magazin… Turcii susţin că racheta lor dispune de bune contramăsuri împotriva bruiajului iar aici nu putem decât să-i credem pe cuvânt.

Mulţumită dimensiunilor reduse şi capacităţii de a naviga la altitudini mici, o astfel de racheta este dificil de reperat de radarele amplasate la bordul navelor.
Turcii susţin că Şoimul lor poate ataca atât ţinte navale din largul mării dar şi din zona litorală cât şi ţinte aflate pe ţărm. Nu cred că poatea ataca ţinte terestre aflate în adâncimea teritoriului inamic pentru că, potrivit surselor publice, nu dispune şi de un radar de urmărire a reliefului. Racheta poate fi instalată pe mai multe tipuri de nave, de la vedete purtătoare de rachete până la fregate urmărindu-se generalizarea ei la nivelul flotei şi reducerea dependenţei de SUA.
Încercări româneşti de realizare a unei rachete de croazieră
Se pare că spre sfârşitul anilor 1980, Ceauşescu ar fi dorit ca armata română să fie dotată cu o rachetă de croazieră cu rază lungă de acţiune. Conform unor surse, proiectul primei rachete de croazieră româneşti avea ca inspiraţie platforma unui avion de cercetare fără pilot de provenienţă sovietică, TU-143, modificat şi echipat cu motorul reactiv Turbomeca Artouste III B, folosit pentru elicopterele IAR-316 B Alouette III. Aici am unele dubii, fiind extrem de neobişnuit să foloseşti un astfel de motor pentru a propulsa o rachetă. TU-143 a fost achiziţionat de la sovietici în 1988 şi avea următoarele caracteristici tehnice:
- anvergură 2,24 m;
- lungime 8,06 m;
- înălţime 1,54 m;
- greutatea la decolare 1 230 kg;
- viteza maximă 950 km/h;
- plafon de serviciu 5 000 m;
- raza de acţiune 200 km.

Am auzit la un moment dat că o machetă/model al acestei rachete s-ar găsi pe undeva prin România. Nu-mi mai amintesc pe unde, din păcate.
Noi manevre rusești la Marea Neagră
La începutul anului, crucişătorul de clasă Slava, proaspăt modernizat, Mareșal Ustinov a intrat în Marea Neagră pentru manevre cu Flota Mării Negre. Inclusiv Putin a participat de pe puntea crucişătorului la ceea ce ruşii au denumit manevre comune al Flotei Nordului şi Flotei Mării Negre.
La exerciţiu au participat 30 de nave de luptă din toate clasele inclusiv un submarin şi în jur de 40 de avioane, inclusiv bombardiere strategice Tu-95. A fost un adevărat festival, ruşii nu au făcut deloc economie, la care am avut multiple lansări de Kalibr, Kh-35 şi chiar şi Kinzal, celebrele rachete hipersonice, lansate de aparate Mig-31.
Merită menţionat că celebrele Kinzal au fost lansate doar împotriva unor ţinte terestre, nu şi împotriva unor ţinte navale.
Sursa: Defense News
Nicolae
Surse:
https://en.wikipedia.org/wiki/Tupolev_Tu-143
https://www.globalsecurity.org/military/world/russia/tu-300.htm
https://flux24.ro/rachetele-operativ-tactice-si-tomahawkul-comandantului-suprem/
http://www.roketsan.com.tr/en/product/atmaca-anti-ship-missile/
http://www.roketsan.com.tr/en/atmaca-was-successfully-launched-from-tcg-kinaliada-corvette/
Eroul Bula :
Clar, turcoaica a facut manevra evaziva. 🙂
rnhs :
Mie asa mi s-a parut. 🙂 Tu stii mai multe despre racheta noastra de croaziera? Ma rog, despre incercarea noastra…