×

Despre

Articole

Stiri

Sugestii

Contact

Rezultatele căutării pentru ""


Etichete


A2/ADaeroglisorAl Doilea Razboi MondialAl Khareef class corvetteAlexandru cel Bunalidadaamiral murgescuamiralul petre barbuneanuARSVOMartilerie navalaAtmacaaviatia maritimaB-1B LancerBAE SystemsBaltic Workboatsbatalii navalebateria Perseverentabaterii de coastaBeirutbeiul de samosBlack Ball LinebolozanBosforBouffonnebricbricul MirceaBrutarBulgariaCaffacaiccaic brancovenesccalitati manevriereCalitati Nauticecampanie de revitalizare și prelungire a resursei minelor marine de tip MMMCA-1 din dotarea Forțelor Navale Românecanonieracanoniera Bistritacanoniera Dumitrescucanoniera Eugen Stihicanoniera Ghiculescucanoniera Lepri Remuscanoniera Oltulcanoniera SiretulcanoniereCapitan comandor Alexandru Catuneanucaracacaraca de la Balinesticargoul FunduleaCargoul Plataresticazacicb caproniceaicacernicaChifonnechilacliperCliper ArielCliper Baltimorecoastecolonelul Vasile UrseanuColregconstructia naveicontratorpilorConventia de la Montreauxcooperarea anglo-ucrainianăcoronaviruscorvetaCorveta Adacorveta Buyan Mcorveta Gowind 2500corveta K-130 Braunschweigcorveta Karakurtcorveta Sigma 10514corveta Tetal Icorveta Tetal I 260corveta Tetal IICorveta Vasily BykovcrevaceCrimeeaCristofor ColumbCrucisatorcrucisatorul elisabetacrucisatorul Maresal Ustinovcuirasatul PotemkincuterCutty SarkDaciaDamenDamen MangaliaDamen SeaXplorerDamen Sigma 10514DardaneledauDDG 1001DDG 51 Arleigh Burkedhowdiplomatia canonierelorDirectia Hidrografica Maritimadirector de tirdistrugatoarele tip MdistrugatorDistrugator Arleigh Burke Flight IIIdistrugator Liderdistrugator type 45Distrugatorul UdaloyDixmudeDM25 Locotenent Lupu DinescuDM29 Locotenent Dimitrie Nicolescudragajdragordragor maritim clasa Muscadroneelicopter Ka-31R AEW&CESSMetambouetravaEustatiu SebastianExocet MM40 Block 3exploatarea sarii in Romaniaexpresul sirianFAC55 TurciaFFG(X)FincantieriFinlandaflota fluvialaflota Marii Negrefluviul DunareafocFortele Navale RomanefregataFregata Amiral GorshkovFregata Amiral GrigorovichFregata Istanbulfregata Latouche Trevillefregata type 22rFriponnegabierGarda de CoastageneralGeopoliticagoeletaGowind 2500Great Tea RacegreementGrigore AntipaGrivitaHarpoonHenric navigatorulhidroavionhidrografiahidrolocatorHMS DefenderHMS DuncanhovercraftHuchuanImparatul TraianImpatienteImperiul Otomaninfanterie marina RomaniaIon GhicaIsland class cutteristorie navalaJeanne D'Arc 2018Jolly Rogerjonca chinezeascaKalibrLa Fayette classLCACLCS FreedomLCS IndependenceLebedele albelicitatiilicitatii Fortele Navale Romanelicitatii nave politia de frontieralochlogofatul TautuLRASMlumina de catarglumini de drumluminile din bordluntre monoxilaLurssenMarasestiMarastiMarea AzovMarea Chinei de SudMarea Neagramarina bulgarieimarina comerciala romanamarina militara romanamarina rusamarina ucraineiMarsuinulMatei KiralyMBDAMignonneMILGEMmina marinamine maritimeMistral classmonitormonitor KogalniceanuMotor Torpedo Boatmunitie 100mm cu incarcatura redusamusonNalucaNATOnava amfibienava barcnava de patrularenava maritima hidrograficanava maritima hidrografica Alexandru Catuneanunava pentru cercetări maritime şi scafandri Grigore Antipanava proiect 23900 Ivan Rogovnava scoalaNaval Groupnave la dunarenave medievalenave pe perna de aernave purtatoare de rachetenave romanestinavele Proiect 12700 AlexandritNibbioNicolae Dumitrescu MaicanNicolae GontanodOceanul IndianOperatiunea 60000operatiuni de dragajoperaţiuni de minareOsa IPantsir Mpanzarul moldovenescPasagerpasagerul Regele Carol IPaul Allenpavilioanepavilion Limapavilion Quebecpaza de coastăperamaperiscoppernopterpescuitul in Romaniapirati de Dunareportavionul Kusnetzovportul ConstantaPrimul Razboi MondialPrincipesa Mariaprogram de inarmareprogram romanesc de dotare cu corveteprograme de inarmareproiect 21631proiect 22160proiect 22800puitor de minepuitorul de mine 274 balescupuitorul regele carol Iracheta anti-navaracheta anti-nava Neptunrandarazboiul de independenta 1877razboiul din Crimeearazboiul Iran IrakRazboiul ReceRechinulreguli de navigatierelevmentremorcherul Perseusremorcherul Vanjosulrevolta de pe PotemkinRolls-RoyceRomaniaRoyal NavyRusiaS-400 Triumfsabordsaicasalupa rapida de intervenție 522 Eugeniu BotezSanta MariaSborulscara Beaufortscara Douglasscrisori catre vasile alexandriscufundarea canonierei cuirasate PodgoritaServiciul Maritim Romansifleeasistemul de dragaj Tridentsloopsloop de razboisloop of warslupSmardanSmeulSNMCMG 2SNMG 2snorkelsonarspargator de gheataSparvieroSpring Storm 2018stadiul inzestrarii fortelor navale romaneStatele Unite ale AmericiiStatus 6 Kanyonsteag piratiStefan cel Marestramtoarea KercistringheriSU 33Submarinsubmarin Kilosubmarin Varsaviancasubmarine romanestisubmarinul DelfinulSuper Vita RoussenSurcouftactica navalaTaepingtanc maritim motorinatelemetrutermeni marinarestiTiconderogatorpilatorpiloaretorpiloare romanestitorpiloarele Romanieitorpilortorpilorul EpitropTU 143 ReisTurciaUcrainaUK marinesUniunea EuropeanaUSS DecaturUSS Michael MansoorUSS Oak Hilluss samuel b robertsUSS San FranciscoUSV Ulaqvanator de minevarangeVard BrailaVasco da GamaVasily Bykov corvetavedetavedeta de patrulare CB90vedeta de patrulare Mark VIVedeta dragoare fluviala 141vedeta torpiloare Vospervedete blindate de Dunarevedete purtatoare de rachetevedete torpiloarevedetele torpiloare lurssenvehicul gliderViceamiral Constantin Bălescuviceamiral Vasile ScodreaViforulVijeliaViscolulVL MicaVlad DraculVosper ThornycroftVTAPZanzibarZmeulZumwalt

Modernizarea marinei: şi atunci ca şi acum…


În ultimii ani, modernizarea armatei române a devenit un subiect la modă pentru presa românească. Explicaţia acestui fapt este destul de simplă: România s-a angajat să aloce armatei 2% din PIB ceea ce a condus la achiziţii semnificative de tehnică militară. Semnificative financiar. Şi foarte necesare.

Cred că toată lumea îşi aminteşte de odiseea dotării marinei române cu corvete multifuncţionale, de la momentul la care Guvernul Cioloş a atribuit contractul direct, fără licitaţie, constructorului naval Damen, trecând prin anularea acelei Hotărâri de Guvern, emiterea uneia noi, organizarea licitaţiei ş.a.m.d.

Practic, Guvernul Cioloş a emis Hotărârea de Guvern în decembrie 2016, noul guvern PSD a anulat-o undeva prin 2017, iar în octombrie 2018 sperăm să avem un câştigător al licitaţiei demarate la începutul anului. Construcţia navelor va începe în 2019, dacă totul merge conform planurilor.

Un alt program deosebit de important, prin care se urmărea dotarea marinei cu două fregate Type 22 cumpărate din Marea Britanie, de la BAE Systems, a eşuat de asemenea pentru că Guvernul României nu a alocat ulterior achiziţiei fondurile necesare înarmării navelor. Prin urmare, timp de aproape 15 ani, marina română a exploatat două nave care, datorită indolenţei şi nepăsării politicului, nu au fost niciodată echipate corespunzător denumirii lor de fregate.

Deşi avem tendinţa să considerăm că pe vremuri era mai bine, că mai rău ca azi nu se poate, ei bine, la noi a fost întotdeauna aşa!

Şi, pentru exemplificare, astăzi o să vorbim despre cel de-al treilea program de dotare a marinei cu patru monitoare şi opt vedete torpiloare şi, vom atinge tangenţial, cel de-al patrulea program de modernizare al marinei, cel care nu a mai fost realizat în timp util, lipsind România de orice apărare la Marea Neagră în Primul Război Mondial.

De altfel, dacă stau să mă gândesc mai bine, situaţia de azi nu diferă foarte mult de cea de atunci.

Cel de-al treilea program de înarmare a marinei 1906 – 1908

Lupta pentru cel de-al treilea program de dotare a marinei a început încă din 4 octombrie 1896[1] când un grup de tineri ofiţeri de marină, animaţi de ideile curentului inovator „Jeune Ecole” din Franţa şi indignaţi de atitudinea guvernului faţă de marină, dar şi de inactivitatea conducerii acesteia, au constituit o asociaţie de propagandă pentru dotarea cu noi nave de luptă.

Ca un scurt intermezzo merită, cred, menţionat faptul că majoritatea covârşitoare a ofiţerilor de marină români ai acelei perioade era formată în şcolile navale din Franţa. De altfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, românii erau în general filo francezi, în ciuda regelui de origine germană.

Anunţul Ministerului de Război din 1861 a constituit începutul unei relaţii de lungă durată cu şcolile navale franceze: „Urmând a se da o dezvoltare mai întinsă flotilei ţării, şi spre a pune de acum bazele acestei organizări, s-a hotărât de guvern a se trimite trei români civili sau militari în şcoalele Franţei, spre a dobândi cunoştinţele trebuincioase… doi în şcoala navală de la Brest, spre a urma cursurile de doi ani ale acestei şcoale, şi unul pe o corabie „Montebello” sau „Louis XIV”, şcoala pentru instrucţia canonierilor.”

La primul concurs nu s-a prezentat nimeni. La cel de-al doilea a fost declarat câştigător Nicolae Dumitrescu Maican. Al doilea elev trimis în Franţa a fost Ion Murgescu. Două nume care aveau să scrie istorie în marina română prin meritele lor deosebite.[2]

Revenind, asociaţia de care vorbeam mai sus a început în august 1897 să publice o revistă de propagandă a marinei militare, comerciale şi de plăcere, denumită evident, „Marina”.

modernizarea marinei: şi atunci ca şi acum...
Monitorul Brătianu în 1913 Sursa: wikipedia

Primul care s-a exprimat în public pentru necesitatea construcţiei unor monitoare la Dunăre a fost inginerul Nicolae Alexăndreanu, pe atunci directorul Arsenalului Marinei. Şi ministrul de război, în acea epocă militar nu civil, generalul Berindei, atrăgea parlamentului atenţia că „marina de război este trebuincioasă pentru că ea va concura cu armata de uscat la apărarea ţării… de la 1886 nu s-a mai făcut nimic pentru marina noastră; nu s-a mai cumpărat nici un material.”

După îndelungi campanii prin presa vremii şi după numeroase rapoarte trimise guvernului şi parlamentului, chestiunea ajunge în dezbaterea Camerei care, în mai 1898, aprobă un credit de 4 milioane lei pentru modernizarea marinei.

Legea suna în felul următor: „Se deschide pe sema ministerului de resboiu un credit extraordinar de 20.000.000 lei, pentru a satisface la trebuinţele anume: 3) duoe monitore fluviale, trei torpilore de Mare, armament şi material de torpile – 4.000.000”

Însă, tipic românesc, creditul avea să fie retras pentru că nu a fost utilizat, cei din marină nefiind în stare să se hotărască asupra tipului de monitor ce urma să doteze Divizia de Dunăre.

Iniţial, militarii considerau mai potrivit pentru noi un tip de monitor brazilian, utilizat pe râul Parana, şi care avea un deplasament de cca. 470 t. Urmarea a fost că a fost elaborat un caiet de sarcini care configura un monitor asemănător.

Un nou caiet de sarcini şi, prin urmare, un nou concept de monitor avea să fie elaborat în 1900 de către contra-amiralul Ion Murgescu, lt. comandorul Bălescu şi de inginerul Cupşa, proiect care avea să fie adoptat de marină şi, in final, comandat. Proiectul avea să se dovedească unul foarte reuşit, monitoarele româneşti fiind superioare celor austro-ungare, navele servind timp de mai mult de 50 de ani în marina română, după mai multe modernizări succesive.

După ce caietul de sarcini este definitivat, începând cu 1900, ministerul începe să ceară oferte de la şantierele navale atât doar că, de data aceasta, creditul necesar întârzia să fie aprobat. În sfârşit se hotărâseră asupra tipului de monitor dar nu mai veneau banii!

Într-un final, la insistenţele directorului marinei, comandorul Petre Demetriade, creditul necesar în sumă de 12,5 milioane lei (12 milioane după altă sursă) este aprobat în 1906. O contribuţie importantă în acest al treilea program a avut-o şi comandorul Emanoil Koslinski, comandant al Marinei Militare Române în acea perioadă, cel care a decis înființarea Diviziei de Dunăre.

Monitoarele au fost comandate şantierului „Stabilimento Technico Triestino” din Triest, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. În mod interesant, planurile originale poartă menţiunea „Batelli per servizio di Polizia Nro. 371 – 374″. Cele patru unităţi au fost construite la Triest apoi dezasamblate şi transportate la Galaţi. La 15 august 1907 este asamblat şi lansat la apă „Lascăr Catargiu” iar la 17 septembrie 1907, „Ion Brătianu”. Curând au urmat „Alexandru Lahovari” şi „Mihail Kogălniceanu”.[3] Monitoarele au costat 2 milioane lei fiecare.

În acelaşi timp cu monitoarele, în cadrul aceluiaşi program, au fost comandate în Anglia şi opt vedete torpiloare cu suma de 249.605 lei fiecare. Vedetele au fost botezate cu numele unor soldaţi români care au luptat în războiul de independenţă: „Maior Şonţu”, „Căpitan Valter Mărăcineanu”, „Maior Giurescu”, „Maior Ene”, „Căpitan Romano”, „Căpitan Lascăr Bogdan”, „Maior Grigore Ioan” şi „Locotenent Călinescu”.[4]

modernizarea marinei: şi atunci ca şi acum...
O vedetă şi un monitor, obiectul celui de-al treilea program de înarmare Sursa: Dan Sambra

De la data la care s-au făcut primele eforturi până la data la care primul monitor a intrat în serviciu au trecut circa 10 ani. Şi vorbim despre o perioadă în care România avea o situaţie economică rezonabil de bună! Incontestabil, marele merit al celui de-al treilea program este că a creat una dintre cele mai puternice forţe fluviale de la Dunăre. Lucru care nu putea fi spus şi despre Divizia de Mare…

Cel de-al patrulea program de înarmare a marinei 1912 – 1913

De-a lungul timpului, comandanţii marinei au înaintat nenumărate rapoarte guvernului ţării prin care se solicita achiziţia de noi nave. „Programul de instrucţie nu poate servi la nimic fără vase. Ne trebuie vase cu care să putem apăra litoralul ţării şi să putem da instrucţia practică ofiţerilor şi echipajelor”, spunea în 1898 contra-amiralul Ion Murgescu.

Decizia de a moderniza Divizia de Mare a venit foarte târziu şi a fost însoţită de unele critici, precum cele publicate în Revista infanteriei nr. 169 din ianuarie 1911. Vă invit să le citiţi, pe lângă savoarea deosebită a textului mi s-au părut foarte… actuale.

Decizia finală luată în 1912 avea în vedere construcţia a şase contratorpiloare însă, la 25 mai 1913, doar patru contratorpiloare au fost comandate Şantierului „Pattison” din Napoli. Pe lângă cele patru contratorpiloare, a fost comandat şi un submarin Şantierului „Fiat” din La Spezzia.

România a plătit Casei „Pattison” pana la 16 decembrie 1914 un acont în valoare de 6.748.433,70 lei. Nu cunosc dacă s-a efectuat vreo plată şi în contul construcţiei submarinului. Cele patru contratorpiloare urmau să se numească „Vifor”, „Vârtejul”, „Viscol” şi „Vijelia”.[5] Discuţiile despre dotarea Diviziei de Mare continuau chiar şi în 1914 astfel cum reiese din Revista infanteriei nr. 209 din aprilie 1914, dintr-un articol scris de căpitan comandorul Scodrea.

Rechiziţionate de italieni în 1915, două dintre ele aveau să ajungă în ţară în 1919, fiind denumite „Mărăşeşti” şi „Mărăşti”. Aveau să coste 4.850.000 franci fiecare.[6]

modernizarea marinei: şi atunci ca şi acum...
Distrugătorul „Mărăşeşti” în perioada interbelică

Mi-a fost greu să aflu care a fost până la urmă suma totală pe care am platit-o italienilor pentru cele două contratorpiloare. La toate acestea se adaugă faptul că, e posibil ca cele două nave care până la urmă au ajuns în ţară să fi făcut obiectul unor compensări financiare între România şi Italia după terminarea războiului.

Principala observaţie este că, şi cel de-al patrulea program de dotare a marinei a durat foarte mult şi a venit prea târziu, lăsând litoralul dobrogean în Primul Război Mondial la mila duşmanilor.

Concluzia mi se pare evidentă: în circa 100 de ani, ne-am schimbat poate părul, blana, dar năravul ba…


Surse bibliografice:

[1] Revista Modelism nr. 1/1990, Cristian Crăciunoiu.

[2] „Contribuţii la istoria marinei române”, Vol. 1 – din cele mai vechi timpuri până în 1918, pag. 162, Nicolae Bîrdeanu, Dan Nicolaescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979

[3] Revista Modelism nr. 1/1990, Cristian Crăciunoiu

[4] „Contribuţii la istoria marinei române”, Vol. 1 – din cele mai vechi timpuri până în 1918, pag. 224-225, Nicolae Bîrdeanu, Dan Nicolaescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979

[5] „Fregata amiral Mărăşeşti”, pag. 19, Marian Moşneagu, Editura Militară, Bucureşti, 2014

[6] „Contribuţii la istoria marinei române”, Vol. 1 – din cele mai vechi timpuri până în 1918, pag. 226, Nicolae Bîrdeanu, Dan Nicolaescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979




Comments:


    mihaistoian :

    Trist, dar adevarat

      rnhs :

      Mi se pare important sa constientizam si sa internalizam acest fapt. Asa suntem, slabe sanse sa ne schimbam vreodata. Nici cei de afara nu sunt neaparat mai breji… LCS suna cunoscut? 🙂

        mihaistoian :

        Ai dreptate, americanii au facut-o si ei lata cu programul asta.
        Cam suspecta graba lui Ciolos in a oferi direct contractul celor de la Damen(Sigma 10514 imi place si mie), in loc de licitatie. Acum aveam nave mai slab inarmate decat ce se ofera la licitatie!

    Eroul Bula :

    Mi-e tare greu sa cred ca proiectul final si caietul de sarcini pentru monitoare a fost facut in 1900.
    Asta ar insemna ca clasa austriaca Temes (Temes + Bodrog), lansata la apa in 1903 si 1904 sa fi fost o formta redusa a proiectului romanesc.
    Mai degraba a fost invers, intai lansarea clasei Temes si apoi stabilirea proiectului final cl.Bratianu pornind de la clasa Temes. Mai devreme de 1903-1904 nu vad cum ar fi facut ai nostri proiectul. Cel mai probabil, l-au facut in 1905-1906

      rnhs :

      Stiu ca pare greu de crezut dar aveam cativa oameni foarte bine pregatiti, buni cunoscatori ai Dunarii.
      Gandeste-te ca in 1898 s-a aprobat primul credit si in 1900 au cerut oferte de la santiere. Asta presupune ca, in mare, stiau deja ce vor. Nu neg faptul ca e posibil sa fi aparut unele schimbari pana au obtinut creditul, dar acestea trebuie sa fi fost minore.
      Asta o confirma sursele indicate, n-am scos eu iepurasul din joben. Caracteristicile generale au fost stabilite in 1900, banuiala mea e ca aparitia monitoarelor austriece sa fi condus la schita cu doua turele in prova, desi cred ca au fost gandite de la inceput asa, pentru ca ai nostri le-au configurat special pentru lupta anti-nava, nu pentru sprijin la uscat.
      Desi erau si oameni care au intuit ca vor fi folosite pentru sprijin al trupelor de uscat, vezi una din cele doua reviste ale infanteriei, prima indicata in articol.

    Eroul Bula :

    Nu exclud ca ai nostri sa fi pornit initial proiectul in 1900 pe baza clasei Koros, intrate in serviciu in 1890, dar e mai mult decat evident ca, dupa aparitia clasei Temes(+Bodrog) proiectul a fost schimbat radical.
    Toata partea din fata, cu suprastructura, turelele de 120mm si obuzierul de 120mm, sunt clar tip Temes.
    Ce or fi facut ai nostri, a fost sa propuna o varianta marita, mai bine blindata si mai inarmate, avand in vedere ca navele noastre nu aveau nevoie sa opereze pe afluentii Dunarii mijlocii, cum era cazul cazul austriecilor, asa ca nava putea sa calce mai mult.
    Asa a aparut suprastructura dinspre pupa, a treia turela cal.120mm, al doilea obuzier cal.120mm, 4 tunuri cal.47mm in loc de 2x37mm, 2 mitraliere cal.6.5mm in loc de una.
    Nu au fost schimbari minore ci s-a schimbat proiectul, folosindu-se ca baza clasa Temes in loc de Koros.
    Mai devreme de 1904-1905 nu aveau cum sa definitiveze proiectul.
    Nu e nicio indoiala ca a fost un proiect mult mai reusit decat cele austriece, dovada ca acestia au evitat sa se intalneasca nava contra nava cu ale noastre.

      rnhs :

      Eroule, Eroule… 🙂
      In revista modelism citata, o sa fac update cu numarul, dar o gasesti in link-ul de mai jos, pag. 26 spune asa, citez: „propun ministerului un proiect de monitor asemanator cu cel comandat in 1906.”
      http://www.copcea.ro/files/tehnium/modelism/m9001.pdf
      Te lansezi in tot felul de supozitii in conditiile in care eu iti vin cu surse. Chiar sa nu fi stiut Cristian Craciunoiu ce vorbeste?
      De ce nu vrei sa accepti ca poate aveam oameni atat de bine pregatiti incat sa faca din start un proiect superior celui austriac?

    Eroul Bula :

    Ok, „proiect asemanator”……. inseamna multe.
    Singura parte asemanatoare ar fi putut fi structura cocii si compatimentarea navei pentru ca austriecii au facut dezvoltari succesive, de la o clasa la alta.
    In rest, tunurile cal.120mm/35 de pe Bratianu, in turele simple, apar odata cu clasa Temes/Bodrog, iar tot aranjamentul suprastructurii este identic cu Bodrog si nu cu Koros.
    Relatarea lui Cristian Craciunoiu se bazeaza pe amintirile amiralului Nicolae N….. dar, repet, expresia „proiect asemanator” are un sens destul de larg.
    Raman la parerea ca au pornit de la modelul Koros, proiectand o nava mai mare si mai blindata si, dupa ce a aparut clasa Temes/Bodrog, au reproiectat suprastructura pornind de la aceasta clasa, inclusiv marind blindajul turelelor cal.120mm/35.

      rnhs :

      Cam cate modificari crezi ca puteau ei aduce in conditiile in care cerusera deja oferte? In toate limbile, asemanator exact asta inseamna, asemanator.
      Siluetele monitoarelor aparute in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea sunt in mare parte identice, difera tonajele si faptul ca, de exemplu americanii, le foloseau si pe mare, nu doar pe fluvii ca noi, austriecii sau brazilienii.
      Silueta e aceeasi, toate fiind in general caracterizate de cele doua turele cu tunuri grele, suprastructura fiind intre ele. Cam ca aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/29/Detroit_Photographic_Company_%281027%29.jpg/1280px-Detroit_Photographic_Company_%281027%29.jpg sau ca aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4c/Uss_Monterey_BM6.jpg
      Nu ti se par familiare? 🙂
      Inovatia alor nostri o constituie cele doua turele din prova pentru ca le gandisera sa lupte anti-nava atacand cu prova ca sa ofere cat mai putina suprastructura inamicului avand superioritatea celor doua tunuri de 120 – orientabile diferit unul fata de celalalt, fata de unul la inamic, fie ele si doua in aceeasi turela.
      Cand o sa gasesc caietul de sarcini care sigur a fost aprobat cel putin prin decizie ministeriala o sa-ti demonstrez once and for all ca am avut dreptate! 🙂

    Eroul Bula :

    Sistemul cu 2 tunuri in prova fusese folosit deja de clasa Koros. Trecerea la 2 turele simple a fost menita sa permita monitorului sa angajeze simultan tinte de pe ambele maluri, in situatia unor incursiuni in spatele liniilor inamice sau in cazul unor „ambuscade”.
    Dupa clasa Temes au revenit la turela dubla pentru ca s-a schimbat filozofia de utilizare a monitoarelor iar o turela dubla cantarea mai putin decat doua simple.
    Oricum, as fi foarte curios sa vad cum arata proiectul si caietul de sarcini initial pentru ca ar insemna ca austriecii au facut clasa Temes dupa proiectul nostru, adaptandu-l pentru operare in ape mici (mai mic, mai putin armament, mai putin blindaj etc), si nu cum s-a crezut pana acum. Totusi, acel „asemanator” poate fi departe de „identic”.

      rnhs :

      Monitoarele noastre erau mai grele decat ale lor, in schimb vedetele noastre erau mai usoare si mai fasnete. Plus ca aveau si torpile.
      De ce e asa greu de crezut ca austriecii s-ar fi inspirat de la noi? Ti-am spus, la acel moment aveam oameni foarte buni la Dunare.

        Eroul Bula :

        Nu e foarte greu de crezut dar fara proiect nu are rost sa lansam teorii.

          rnhs :

          Pai si pan-acu’ ce facuram bre? 🙂

            Eroul Bula :

            Fara un proiect care sa demonstreze altceva, oridinea fireasca ar fi ca:
            – in proiectul initial, ai nostri s-au inspirat din clasa Koros (austriecii faceau monitoare de 30 de ani deja);
            – proiectul initial a fost o nava mai mare si mai bine blindata decat Koros;
            – dupa ce a aparut clasa Temes, ai nostri au modificat suprastructura si aranjamentul artileriei pornind de la modelul Temes.
            Daca apare proiectul original si arata altceva decat ce spun eu, atunci jos palaria: austriecii au facut monitoarele clasei Temes dupa modelul nostru si nu invers. Dar sa vedem planurile originale, din 1900.

            rnhs :

            Eroule, faptele sunt asa, reiau din articol:
            – mai 1898 se aproba creditul pentru constructia a doua monitoare;
            – urmeaza discutiile asupra tipului de monitor, initial se dorea adoptarea modelului brazilian, navypedia ii spune Pernambuco, design 1890: http://www.navypedia.org/ships/brazil/br_of_pernambuco.htm
            – 1900, un nou caiet de sarcini, un nou tip de monitor, evident diferit de Pernambuco. La acea data exista deja modelul Koros – 1891, un model tipic de monitor al vremii, cu doua turele, prova/pupa: http://www.navypedia.org/ships/austrohungary/ah_of_koros.htm
            Observatie: alegand modelul brazilian, cu o turela cu doua tunuri, ai nostri par sa fi vrut putere mare de foc in prova. La acea data, conceptia noastra de utilizare era anti-nava, nu sprijin cu foc al trupelor de la uscat
            – in 1900 se cer primele oferte, evident si santierelor austriece, inca erau aliati cu ei prin tratat
            – 1903, apare brusc Temes, cu o configuratie cu 2 turele de 120 in prova, dispuse paralel, tribord/babord. Este o schimbare drastica de design prin comparatie cu Koros: http://www.navypedia.org/ships/austrohungary/ah_of_temes.htm De altfel este singurul care va avea aceasta configuratie, austro-ungarii preferand turela cu doua tunuri in prova pe majoritatea modelelor produse.
            – 1906, primim creditul si rezulta clasa Bratianu, cu trei turele cu tunuri de 120 mm, doua paralel in prova si una in pupa. Este probabil singurul tip de monitor care are aceasta configuratie, in conditiile in care majoritatea monitoarelor timpului produse de austro-ungari veneau cu o turela in prova cu doua tunuri de 120 mm.
            Observatie: m-am referit strict la configuratia armamentului principal, tunurile de 120 mm
            Ai nostri visau la o Jutlanda pe Dunare, toata flota fluviala era configurata ca atare. Trezirea a fost dura.
            Iar eu cu asta ma opresc, stiu ca-ti place sa ai ultimul cuvant mereu. 😉 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


CONTACT






    Crafted by Taxi & Takeoff