Puţină etimologie
Conform explicaţiilor disponibile pe dex online, originea numelui „bolozan” poate fi turcească, deşi cuvântul se pare că nu se regăseşte în dicţionarul lor. O altă posibilă influenţă poate fi cea rusească. O altă variantă indicată este şi cea sîrbă. Pe de altă parte, numele poate fi pur şi simplu românesc sau specific spaţiului balcanic de la Dunăre.[1] Cert este că în zona Dunării de Jos şi a Galaţiului este un nume de familie destul de des întâlnit.
Definiţie
Bolozanul, subiectul articolului de astăzi, este o navă fluvială de transport folosită pe Dunăre şi unii afluenţi în sec. XVII – XVIII. În vechile documente româneşti apare şi sub denumirile de bolozan, boloza, borozan, burazan.[2]
Este un tip de navă fluvială specific epocii sale, diferit totuşi de şăicele şi caicele turceşti atât de folosite în acea perioadă. Referirile la bolozan sunt destul de dese, termenul apărând în diverse documente emise de domnii vremii.
Izvoare scrise
Astfel, „Hrisovul pentru corăbiile ţării ce sunt a umbla pe Dunăre” a fost dat la 23 noiembrie 1793 de Alexandru Moruzi, domn al Ţării Româneşti între 1793 şi 1796. Acesta obţinuse printr-un „prea strălucit şi slăvit hatişerif” aprobarea Porţii pentru ca Ţara Românească să aibă dreptul de a „face şi de a avea bolozane, şeice, caice şi de toate vasele, pe apa Dunării în cuprinderea ţării”.
Documentul evidenţia şi faptul că dreptul de a construi nave este un „privilegiu ce din vremi bătrâne, de mulţi ani l-au fost pierdut ţara… cu toate că hotarele ei sunt matca Dunării; deci, după primirea acestei slobozenii, în grabă căutând, am făcut şi am găsit acum întâiaş dată câte un vas pentru trebuinţa fiecărui judeţ al ţării”.[3]
Alexandru Ipsilanti, domn al Ţării Româneşti între 1796 – 1798, preocupat fiind de comerţul ţării, a organizat mai multe „schele” (porturi, şantiere) la Dunăre: „la care schele să aibă a să scoboră toată marfa ce ese din ţară pentru alişveriş(ul) cabanului” şi anume „întăi la schela Oraşului (de floci) din sud Ialomiţa, unde pot veni şi corăbii, cu leznire, al doilea schelă Zemnicile, în sud Teleorman, şi Islazu, în sud Romanaţi, pân’la carele umblă şăici şi bolozanuri”.[4]
Din fericire, avem şi o descriere a bolozanului care datează din anul 1779 şi aparţine căpitanului austriac Georg Lauterer[5]. Descrierea a fost făcută în urma călătoriei întreprinse pe Dunăre cu ocazia numirii la post a lui Herbert von Rathkeal. Căpitanul, ofiţer topograf şi de pontonieri, l-a însoţit pe von Rathkeal ca şef al escortei navale. Cel puţin acesta era scopul oficial. Cel neoficial urmărea cartografierea fluviului în aval de defileul Dunării. În urma executării acestei misiuni, Lauterer a întocmit prima hartă austriacă a Dunării de Jos, şi a investigat şi inventariat mijloacele de navigaţie, facilităţile portuare şi comerţul desfăşurat de-a lungul acesteia.[6] Pe scurt, ofiţerul austriac a executat o misiune de cercetare ca la carte sub acoperirea escortării unui oficial austriac ce trebuia să facă acea călătorie.

Caracteristici tehnice
Conform informaţiilor disponibile, se pare că bolozanul avea o lungime cuprinsă între 19 şi 34 m şi o lăţime cuprinsă între 3,8 şi 5,7 m. Deşi nu avem informaţii despre pescaj, având în vedere raportul lungime / lăţime, dar mai ales faptul că bolozanul era o navă fluvială care probabil că intra şi pe râuri cum ar fi Oltul, în mod cert acesta era destul de mic, posibil chiar sub un metru. Nava avea o capacitate de încărcare de circa 56 – 67 de tone.
Bolozanul era prevăzut cu un catarg şi era propulsat, fie de o velă pătrată (sau de una triunghiulară, prinsă de o antenă), fie de 3 – 5 perechi de rame acţionate de vâslaşi care puteau sta în picioare. Probabil că vela era folosită doar când avea vânt favorabil din pupa sau dinapoia traversului, pescajul mic, fundul probabil plat precum şi lipsa unui derivor (presupunere, pentru că nu ştim cu siguranţă cum arăta opera vie, pescajul redus trebuie să fi fost o certitudine însă) nepermiţându-i utilizarea velei şi pe vânt de travers sau dinaintea traversului.
Ramele par dispuse în faţa catargului, şi el amplasat în prima treime a navei. Nu avem o cârmă cu eche, mijlocul modern de guvernare a unei nave. În schimb se remarcă rama lungă folosită pentru a guverna bolozanul, soluţie tehnică utilizată atât de plutaşii români de pe Bistriţa cât şi de gondolierii veneţieni.
Dacă navigaţia în aval era relativ scutită de efort, navigaţia în amonte, în lipsa unui vânt favorabil, era probabil în sarcina vâslaşilor. În epocă se practica şi tragerea navelor la edec existând foarte multe mărturii în acest sens, poate şi pentru că lumea fugea de această sarcină.

La pupa avem o suprastructură în care probabil că se adăpostea echipajul. Bolozanele, ca şi şăicele, nave domneşti, ale judeţelor, satelor sau chiar particulare, aveau fiecare câte un căpitan creştin, un reiz turc[7], un vătrar sau echelgiu/elchegiu[8] şi un număr de şeicari sau ghimigii[9], toţi creştini, după mărimea vasului. Operaţiunile comerciale erau efectuate de căpitan care făcea şi „tocmelile” pentru transportul diferitelor mărfuri străine sau particulare, încasa banii şi-i vărsa ulterior vistieriei.[10]
Schiţa bolozanului a fost pare-se întocmită de dr. Kurt Schaefer din Austria.[11] Cealaltă schiţă face referire tot la bolozan şi ne prezintă şi o perspectivă tridimensională a navei, prima schiţă fiind doar o vedere laterală bidimensională.
Nicolae
Articole din aceeași serie:
Surse bibliografice:
[1] https://dexonline.ro/definitie/bolozan
[2] „Dicţionar enciclopedic de marină”, pag. 72, coordonator Comandor (r) Anton Bejan, Editura Societăţii Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2006
[3] „Contribuţii la istoria marinei române”, pag. 106, Vol. I, Nicolae Bârdeanu, Dan Nicolaescu, Editura ştiinţăfică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979
[4] “Istoria comerţului românesc – epoca mai nouă”, pag. 54, Nicolae Iorga, Tipografia Tiparul românesc, Bucureşti, 1925
[5] https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/invitati/calatori-straini-prin-dobrogea-lxxv-georg-lauterer-austria-galerie-foto-622786.html
[6] “The discovery of the black sea by the western world: the opening of the euxine to international trade and shipping (1774-1 792)”, pag. 32, Constantin Ardeleanu
[7] Reiz sm Pl: – i/turc. Reis. Căpitan, mai ales de corabie, la turci.
[8] Elchegiu sm. Pl: – egii / turc. Jelkengi. Persoană care întindea pânzele unei corăbii.
[9] Ghimigiŭ sm. (turc. gemiği). Vechi corăbier. N.a. Marinar.
[10] „Contribuţii la istoria marinei române”, pag. 108, Vol. I, Nicolae Bârdeanu, Dan Nicolaescu, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979
[11] https://www.cherini.eu/etnografia/EU-AM/slides/042%20Romania%20-%20Danubio%20-%20bolozan%20%28Austria%201779%29%20-%20da%20cap.%20Georg%20L.%20Lauterer.html